Cuvântul Preafericitului Parinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la sarbatoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucurestilor, duminica, 27 octombrie 2013: Sarbatoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou a devenit hramul cel mai popular al Catedralei patriarhale, desi hramul istoric, Sarbatoarea Sfintilor Împarati Constantin si Elena, a fost rânduit de ctitorul ei, domnitorul Constantin Şerban Basarab, înca de la începutul zidirii bisericii, în anul 1656. Anul acesta 2013, an omagial al Sfintilor Împarati Constantin si Elena, legatura între cele doua hramuri ale Catedralei Patriarhale a fost mult mai profunda si mai evidenta; sfintii ocrotitori ai Catedralei Patriarhale fiind mari rugatori si marturisitori ai lui Hristos, în timpuri si locuri diferite.Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou din Basarabi (sau Basarabov, un sat din sudul Dunarii, aproape de orasul Ruse din Bulgaria de azi) era vlah (român) de neam si a trait în veacul al 13­lea, în timpul Imperiului de la Târnovo (1185-1396), întemeiat de români si de bulgari, sub conducerea fratilor Petru si Ioan Asan, români de neam (vezi Pr. prof. Mircea Pacurariu, „Sfinti daco-romani si români”, Iasi, 2007, pp. 252-256).Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou a fost mai întâi pastor; pastea oile sau vitele satenilor pe câmp si se ruga, împartind celor saraci o parte din ceea ce primea de la satenii ale caror vite le pastea. Era atât de sensibil si de milostiv în sufletul sau, încât se spune ca ani de­a rândul s­a pocait si a plâns pentru ca din greseala a calcat cu piciorul pe un pui de pasare si l­a strivit.Vedem câta finete, câta delicatete, cum spunea Parintele Staniloae, exista în Sfinti, în oamenii care, prin post si rugaciune, s­au eliberat de violenta, de porniri patimase, de apucaturi egoiste si s­au împartasit de iubirea milostiva a lui Dumnezeu, Cel milostiv, Care iubeste pe toti oamenii si întreaga lume facuta de El. Mai târziu, pastorul evlavios si milos a devenit monah într­o manastire, iar apoi a vietuit ca pustnic într­o pestera, lânga râul Lom, în post si rugaciune. Mai stim despre el ca atunci când si­a simtit sfârsitul aproape, s­a asezat între doua lespezi de piatra, care simbolizau sicriul, iar apoi si­a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, în singuratate, neavând pe nimeni la moartea sa, decât o multime nevazuta de îngeri. Mai târziu, trupul sau neputrezit a fost descoperit în chip minunat si a început sa fie cinstit în satul Basarabov si în tot tinutul acela. Traditia spune ca unul dintre domnitorii Basarabi ai Ţarii Românesti a construit o biserica în satul Basarabov, întru cinstirea Sfântului Cuvios Dimitrie. Începând cu anul 1774, moastele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou se afla în aceasta Catedrala din Bucuresti.Prezenta moastelor Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou în centrul orasului Bucuresti da marturie în fiecare veac despre harul si binecuvântarea pe care Dumnezeu le daruieste prin sfintii Sai celor ce se roaga Lui cu credinta. Pelerinajul si faptele minunate petrecute la racla cu moastele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Facatorul de minuni, au fost o constanta de-a lungul timpului.Astfel, Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou a aparat de multe ori cetatea Bucurestilor de primejdii si rautati. De pilda, în anul 1814, în vremea domnitorului Ioan Voda Caragea (1812-1818), orasul a fost cuprins de o puternica epidemie de ciuma. La cererea domnitorului, au fost scoase moastele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou în procesiune, ocolind orasul si facând rugaciuni de mijlocire catre sfânt, pentru izbavirea de ciuma. Începând din acea zi, ciuma a încetat sa mai faca noi victime.În anul 1827, în vremea domnitorului Grigore Ghica al IV-lea (1822-1828), dupa o seceta îndelungata foametea ameninta orasul si împrejurimile. Lipsiti de orice ajutor, oamenii au nadajduit iarasi în rugaciunile Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou si în mila lui Dumnezeu. Astfel, dupa ce a fost scoasa în procesiune racla cu cinstitele sale moaste si purtata pe umeri de catre preoti prin tot orasul, Dumnezeu a daruit ploaie din belsug, spre folosul oamenilor si al animalelor.În anul 1831, orasul Bucuresti aproape s-a pustiit din cauza epidemiei de holera, care a ucis o multime de oameni, iar pe altii i-a fortat sa paraseasca capitala Munteniei, aflata sub administratie militara rusa, ca si Moldova, în timpul razboiului ruso-turc din anii 1828-1829.În ziua de 15 septembrie 1831, moastele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou au fost duse de calugarii slujitori ai Catedralei mitropolitane pe Câmpia Filaret (Parcul Carol I de astazi), unde, generalul Pavel D. Kiseleff, presedintele Divanului Ţarii Românesti, a organizat o mare procesiune religioasa, cu prezenta autoritatilor militare ruse, dar si a monahilor, preotilor si credinciosilor, care nu parasisera orasul. Aici s-au rostit rugaciuni fierbinti pentru încetarea molimei si izbavirea orasului. Potrivit marturiilor istorice, din ziua de 15 septembrie si pâna la începutul lunii octombrie 1831, numarul mortilor, care pâna atunci atingea un total de 160 pe zi, a scazut repede, stingându-se molima.În a doua parte a secolului 20, regimul comunist ateu a încercat în mai multe rânduri mutarea resedintei si a Catedralei patriarhale de pe istoricul Deal al Mitropoliei, deoarece partidul comunist ateu era deranjat de evlavia multimilor de credinciosi care veneau sa se închine la moastele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, manifestare considerata de atei ca fiind o traditie retrograda, care nu tine cont de progresul socialist din societate. Astfel, în toamna anului 1989, conducerea comunista a tarii a interzis organizarea hramului Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou la Catedrala patriarhala, fixând, pentru aceeasi data de 27 octombrie 1989, o sesiune de lucru a Marii Adunari Nationale, în cladirea de alaturi.Supus presiunilor si amenintarilor, vrednicul de pomenire Patriarhul Teoctist a transferat racla cu moastele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou la o alta biserica, si anume la biserica „Sfântul Nicolae - Vladica“, în vecinatatea Catedralei patriarhale. Însa, la doar doua luni dupa aceasta umilire a Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, în decembrie 1989, regimul comunist ateu a cazut cu rasunet mare, iar oamenii bucurosi cântau pe strazile Bucurestiului: „Cu noi este Dumnezeu!”. Între timp, cladirea în care comunistii organizau altadata sesiunile Marii Adunari Nationale a fost data în folosinta Bisericii si a devenit în anul 1996 Palatul Patriarhiei, iar în anul 2007, la 27 octombrie, chiar de sarbatoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, a fost înfiintat aici Centrul de Presa BASILICA al Patriarhiei Române, care, prin intermediul Radioului si Televiziunii TRINITAS, transmite zilnic Sfânta Liturghie si Vecernia din Catedrala patriarhala unde se afla moastele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, spre bucuria a milioane de credinciosi ortodocsi români din tara si din diaspora.Vazând lucrarea sfintilor în viata oamenilor, putem spune si noi împreuna cu Psalmistul: „Minunat este Dumnezeu întru Sfintii Lui” (Psalmul 67, 36).Iubiti credinciosi,Binecuvântarea si bucuria pe care ni le daruieste sarbatoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou sporesc si mai mult anul acesta, 2013, prin aducerea din Grecia, de catre Înaltpreasfintitul Parinte Dionisie, al Mitropoliei apostolice a Corintului, a doua odoare sfinte, si anume icoana Sfintilor Îm­pa­rati Constantin si Elena, care contine o parte din Cinstitul Lemn al Sfintei Cruci, pe Care Hristos S-a rastignit, si o particica din moastele Sfintei Îm­pa­ra­tese Elena, Mama Împaratului Constantin, precum si icoana istorica si facatoare de minuni a Sfântului Con­stantin cel Mare, în care Sfântul Împarat este reprezentat calare pe cal alb, în momentul când i s-a aratat pe cer, în lumina, semnul Sfintei Cruci, însotit de cuvintele „În acest semn vei învinge”, în ziua de 28 octombrie 312, înaintea bataliei de la Pons Milvius sau Podul Vulturului, lânga Roma.Totodata, în aceasta comuniune a sfintilor, au fost aduse de la Manastirea Caldarusani de lânga Bucuresti moas­tele Sfântului Mare Mucenic Artemie.Sfântul Mare Mucenic Ar­te­mie, ale carui moaste se afla acum pe Colina Bucuriei, a fost general de armata si prieten al Sfântului Împarat Constantin cel Mare, dar si martor la toate marile înfaptuiri ale acestuia. Sfântul Artemie a vazut pe cer semnul Crucii în ajunul luptei de la Podul Vulturului (Pons Milvius), în anul 312, si a însotit-o pe Sfânta Elena în pelerinajul acesteia în Ţara Sfânta (în anul 326), fiind de fata la aflarea Lemnului Sfintei Cruci. Din încredintarea împaratului Constantiu (337-361), fiul lui Constantin cel Mare, Sfântul Artemie a adus la Constantinopol moastele Sfintilor Apostoli Andrei, Luca si Timotei. Apoi a fost numit guvernator al Egiptului (360), unde a luptat împotriva idolatriei. Sfântul Artemie a suferit moarte martirica în anul 362, pentru ca a mustrat pe îm­pa­ratul Iulian Apostatul, care se lepadase de Hristos si prigonea pe crestini. Sfintele sale moaste au fost binecuvântate cu darul minunat al vindecarii de boli. Astazi, fragmente din moastele sale se afla la Ma­nas­ti­rea Kostamonitou, din Sfân­tul Munte Athos, dar si în Ro­mânia, la Manastirea Cal­da­rusani.Iubiti pelerini, Toti acesti minunati sfinti aflati în comuniune de rugaciune în aceste zile la Catedrala patriarhala din Bucuresti au în comun sfintenia ca dar al Sfântului Duh pe care l-au cultivat prin credinta statornica si vietuire sfânta, precum si dragostea pentru cinstita si de viata facatoare Cruce a Domnului si Mântuitorului nostru Iisus Hristos.Astfel, lânga moastele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, care „luând Crucea a urmat lui Hristos”, se afla depusa spre închinare icoana Sfintilor Împarati Constantin si Elena, reprezentati cu Sfânta Cruce între ei, continând si fragmente din Cinstitul Lemn al Sfintei Cruci, întrucât Sfântul Împarat Constantin a descoperit Crucea, ca semn de lumina, pe cer (în anul 312), iar mama sa, Elena, a descoperit Crucea de lemn în pamânt, la Ierusalim (în anul 326), chemându-ne astfel si pe noi sa urmam lui Hristos Cel Rastignit si Înviat, purtând fiecare crucea vietii sale, cu nadejdea mântuirii, a vindecarii de boli si a eliberarii din nevoi si din necazuri.Raspunzând chemarii smerite a Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, care aduna aici, pe Colina Bucuriei, în comuniune de rugaciune, credinciosi pelerini din toata tara, întelegem împreuna cu toti sfintii ca lumina Crucii uneste cerul cu pamântul în iubirea infinita si eterna a lui Hristos pentru lume.De aceea, pentru a putea purta crucea multor suferinte si încercari din vremea noastra si a simti ajutorul lui Hristos Cel Rastignit si Înviat este necesar sa ne întarim în credinta, sa sporim rugaciunea si sa savârsim faptele bune. În acest sens, pelerinajul nostru la moastele sfintilor poate fi un moment de înnoire si de îmbogatire sufleteasca pentru toti.Pelerinajul este un eveniment spiritual pentru toti care participa la el cu credinta, evlavie si dragoste de Dumnezeu si de Biserica. Într-un loc de pelerinaj gasim nu numai ceea ce ofera locul, adica sfânta biserica, sfintele moaste si sfintele slujbe, ci si ceea ce aduc cu ei pelerinii fiecare în parte si toti laolalta, si anume evlavia lor, râvna lor, rabdarea lor, cumintenia lor, felul lor de a fi si de a se întâlni cu Dumnezeu si cu oameni diferiti, unii care nu s-au cunoscut între ei niciodata pâna acum. Asadar, hramul si pelerinajul de hram pot fi un eveniment de întarire a credintei, de împrospatare a rugaciunii, de cunoastere a altor persoane decât cele pe care le întâlnim zilnic în parohie, în manastire sau în localitatea de unde venim fiecare dintre noi. Pelerinajul este calatorie fizica si spirituala. Calatoria fizica este o deplasare, uneori obositoare si costisitoare, dintr-un loc în altul; cea spirituala este mutare interioara a sufletului de la o stare spirituala la o alta stare spirituala. Daca aceasta mutare sau calatorie spirituala este un urcus sau o elevatie duhovniceasca, atunci pelerinajul se transforma din oboseala în sarbatoare si din cheltuiala materiala într-un câstig spiritual.În acest înteles, depinde mult de pelerini si de cei care îi primesc daca oboseala devine sarbatoare de suflet, si cheltuiala devine câstig duhovnicesc.Sa ne rugam împreuna Sfintilor Împarati Constantin si Elena, Sfântului Mare Mucenic Artemie si Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou sa ne întareasca în credinta, în speranta si în dragoste fata de Dumnezeu si fata de semenii nostri; sa mijloceasca înaintea Preasfintei Treimi ca sa daruiasca pace si întelegere între persoane si popoare, sa înmulteasca armonia în familie si în societate, sa daruiasca tuturor sanatate si bucurie!Iata de ce, în aceste zile de mare binecuvântare si de multa bucurie, aducem mai întâi multumire lui Dumnezeu pentru binefacerile pe care El ni le daruieste prin sfintii Lui, cei ce aduna persoane si popoare în iubirea milostiva a Preasfintei Treimi. De asemenea, multumim Preafericitului Parinte Ieronim, Arhiepiscopul Atenei si al întregii Elade, pentru binecuvântare, iar Înaltpreasfintitului Parinte Dionisie, Arhipastorul Mitropoliei Apostolice de Corint si clericilor care-l însotesc, pentru bunavointa si osteneala, întrucât Înaltpreasfintia Sa a raspuns cu multa dragoste evlaviei românilor ortodocsi fata de Sfintii Împarati Constantin si Elena, în acest an omagial închinat lor.Multumim si tuturor ierarhilor români care au fost prezenti la primirea sfintelor icoane aduse din Grecia în data de 24 octombrie si celor care astazi, 27 octombrie, au savârsit Sfânta Liturghie la sarbatoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou.Va felicitam pe toti, iubiti credinciosi pelerini, pentru marea evlavie si multa rabdare pe care le-ati aratat, si ne rugam Preamilostivului Dumnezeu sa va rasplateasca râvna si osteneala cu darurile Sale cele duhovnicesti si mântuitoare, cu sanatate si fericire, pace si bucurie, ajutor în familie si în activitate, cu ani multi si binecuvântati, pentru a spori în credinta si în iubire crestina, în sfintenie si fapte bune, spre slava Preasfintei Treimi, spre bucuria sfintilor si spre dobândirea mântuirii! Amin.† DANIELPatriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 526

Id: 34995

Data: Oct 27, 2013

Imagine: