CUVÂNT TEOLOGIC al parintelui Dumitru Staniloae:Sarbatoarea Sfantului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul BucurestilorIn persoana sfantului, prin disponibilitatea sa in relatii, prin extrema sa atentie fata de celalalt, prin promptitudinea cu care se daruie lui Hristos, umanitatea este tamaduita si innoita. Cum se manifesta in mod concret aceasta umanitate innoita? Sfantul lasa sa se intrevada fata de fiecare fiinta umana un comportament plin de delicatete, de transparenta, de puritate in ganduri si in sentimente. Delicatetea sa se rasfrange chiar si asupra animalelor si a lucrurilor, pentru ca in tot si in toate el vede un dar al iubirii lui Dumnezeu si pentru ca nu vrea sa raneasca aceasta iubire tratand aceste daruri cu nepasare si indiferenta. El respecta pe fiecare om si fiecare lucru si daca un om sau chiar un animal sufera, el le arata o compasiune profunda.Sfantul Isaac Sirul spune despre compasiunea sfantului: Ce este un suflet, o inima plina de compasiune? Este o ardere a inimii pentru fiecare faptura: pentru oameni, pentru pasari, pentru animale, pentru taratoare, pentru diavoli. Gandul la ele ori vederea lor ii face pe sfinti sa verse din ochi si-roaie de lacrimi. Iar compasiunea adanca si intensa care stapaneste inima sfintilor ii face incapabili sa suporte vederea celei mai mici rani, oricat de neinsemnate, facute vreunei fapturi. Pentru aceasta ei se roaga in tot ceasul cu lacrimi chiar si pentru animale, pentru dusmanii adevarului si pentru cei ce le fac rau1.Cat despre Sfantul Calinic de la Cernica, cand nu avea bani sa dea saracilor in orice oras s-ar fi aflat, el se intorcea plangand catre cei din preajma sa: Faceti-mi rost de bani sa-i dau acestor fratiori ai lui Iisus (cf. Mt. 25, 40. 45).Aceasta compasiune descopera o inima delicata, extrem de sensibila, straina de orice asprime, indiferenta si brutalitate. Ea ne arata ca inasprirea este roada pacatului si a patimilor. In comportamentul sfantului, pana si in gandurile lui, nu se intalneste nici vulgaritate, nici josnicie, nici meschi-narie. Nici urma de afectare, nici lipsa de sinceritate. In el culmineaza gingasia, sensibilitatea, transparenta si ele se asociaza curatiei, atentiei generoase fata de oameni, disponibilitatii prin care el participa cu toata fi-inta sa la problemele si necazurile lor. In toate aceste calitati se manifesta o realizare exceptionala a umanului.Exista intr-adevar o distinctie si o noblete plina de afectiune in aceste forme superioare ale gingasiei care lasa in urma distinctia si nobletea obisnuite, distante si formale. Aceasta gingasie nu evita contactele cu oa-menii cei mai umili si nu se sperie de situatiile in care altii ar crede ca se injosesc. Modelul acestei gingasii este kenoza lui Hristos, pogorarea Lui. El n-a vrut sa ramana departe de pacatosi, nici de femeile pe care le ocolesc cei ce tin la reputatia lor. Kenoza lui Hristos este o gingasie spirituala. El isi arata prin aceasta vointa de a nu-i apasa pe cei umili, de a nu-i stanjeni. Prin kenoza, El a vrut sa deschida drum spre inima lor. Prin gingasie voia sa-i faca sa renunte la brutalitate, in loc ca ei sa persiste intr-o duritate in care dispretul celui inferior corespunde celui al superiorului.Prin kenoza Sa, Hristos a vrut sa franga zidul brutalitatii si duritatii care invaluie ca o cochilie, pentru a o apara, delicata esenta a umanitatii adevarate.In gingasia comportamentului lor, sfintii s-au inspirat din kenoza lui Hristos. Ei sunt, in acelasi timp, precursorii etapei viitoare a umanitatii cand in relatiile umane va domni gingasia. Caci oamenii, mereu nesatisfacuti de egalitatea exterioara pe care reusesc sa o realizeze intre ei, aspira acum spre un nivel superior al relatiilor reciproce marcate de gingasie.Gratie unei constiinte a carei sensibilitate a fost hranita si desavarsita prin aceasta sensibilitate a lui Dumnezeu facut om pentru oameni la care ei participa, sfintii sesizeaza starile de spirit cele mai discrete ale celorlalti si evita tot ce ar putea sa-i contrarieze, fara a omite totusi sa-i ajute sa triumfe asupra slabiciunilor lor si sa-si invinga dificultatile. De aceea un sfant este cautat ca un confident al secretelor celor mai intime. Caci el este capabil sa citeasca la ceilalti o nevoie abia schitata, tot lucrul bun pe care ei il pot dori. El se grabeste atunci sa implineasca aceas-ta cerere si se daruie in intregime. Dar el citeste la ceilalti si necuratiile lor, chiar si pe cele pe care ei le ascund mai abil. Compasiunea sa devine atunci curatitoare prin forta delicata a propriei sale curatii si prin sufe-rinta pe care i-o provoaca intentiile rele ale celorlalti sau dorintele lor perverse. Şi aceasta suferinta ramane in el.In fiecare din aceste situatii, el stie cand si ce trebuie sa faca; stie de asemenea cand trebuie sa taca si ce trebuie sa faca. Acest discernamant subtil al sfintilor, manifestare noua a nobletei distinctiei lor, poate fi considerat un fel de diplomatie pastorala.Din persoana sfantului se revarsa mereu un duh de generozitate, de autojertfire, de atentie, de participare, fara nici o grija fata de sine, o caldura care ii incalzeste pe ceilalti si care le da sentimentul ca au do-bandit putere si ii face sa simta bucuria de a nu fi singuri. Sfantul este mielul nevinovat, totdeauna gata sa se jertfeasca, sa ia asupra sa durerile celorlalti, dar si un zid neclintit pe care toti se pot sprijini. Participand astfel la destinul celorlalti, el face uneori dovada unei mari discretii, alteori dimpotriva el se manifesta cu efuziune. Inutil sa mai amintim dezinteresul sau desavarsit in relatiile cu ceilalti.De altfel, nimeni nu este mai smerit decat el, mai lipsit de orice artificialitate, mai departe de orice fanfaronada, mai firesc in comportamentul sau, desi accepta si intelege tot ceea ce este cu adevarat omenesc, toate situatiile modeste si uneori ridicole ale umanitatii noastre care este mare doar atunci cand nu se lauda cu maretia sa. Sfantul creeaza astfel, de indata, o atmosfera de familiaritate, de apropiere umana, de inti-mitate intre el si ceilalti. In acest fel, el umanizeaza relatiile cu ceilalti si le imprima o pecete de autenticitate, pentru ca el insusi a devenit profund uman si autentic. El vorbeste cu gingasie, evitand sa numeasca in mod brutal cu numele lor slabiciunile celorlalti, in acelasi timp creeaza conditiile unei relatii directe, sincere si deschise a celorlalti cu el; ii impinge astfel sa-i marturiseasca sincer slabiciunile si pacatele lor si le da puterea de a le birui.Sfintii au ajuns la simplitatea pura pentru ca au depasit in ei insisi orice dualitate, orice duplicitate, spune Sfantul Maxim Marturisitorul. Ei au depasit lupta dintre suflet si trup, dintre bunele intentii si faptele pe care le savarsesc, dintre aparentele inselatoare si gandurile ascunse, dintre ceea ce pretindem ca suntem si ceea ce suntem de fapt. Ei s-au simplificat pentru ca s-au daruit in intregime lui Dumnezeu. Este mo-tivul pentru care se pot darui in intregime si oamenilor, in relatiile cu acestia. Daca evita uneori sa numeasca cu brutalitate pe nume slabiciunile a-cestora, o fac pentru a nu-i descuraja si pentru ca si in ei sa sporeasca rusinea, delicatetea, recunostinta, simplitatea si sinceritatea.Sfintii dau intotdeauna curaj. Uneori ei micsoreaza pentru aceasta proportiile exagerate de inchipuire pe care oamenii le atribuie prin imaginatie sla-biciunilor lor, pacatelor si patimilor lor. Ei ii vindeca de sentimentul deznadejdii sau al neputintei totale. Dar uneori ei reduc de asemenea si orgoliul celorlalti, cu un umor delicat. Ei surad, dar nu rad cu zgomot sau sarcastic. Alteori in fata faptelor imorale si a patimilor condamnabile ei isi arata seriozitatea, dar nu inspira niciodata spaima. Ei acorda o valoare infinita celor mai sarmani oameni, pentru ca intrupandu-se Fiul lui Dumnezeu Insusi a dat aceasta valoare infinita tuturor oamenilor. In fiecare om ei il vad pe Hristos, cum spun in cugetarile lor unii parinti duhovnicesti. Dar, in acelasi timp, ei injosesc orgoliul celorlalti dandu-se pe sine pilde de smere-nie. Astfel ei restabilesc neincetat egalitatea naturala dintre oameni.Prin smerenia sa, sfantul trece aproape neobservat, dar el se face totdeauna prezent cand e nevoie de sprijin, de mangaiere, de incurajare. El ramane alaturi de cel pe care toti l-au parasit. Pentru el nici o greutate nu este de netrecut, nici o piedica de neinvins, cand e vorba de a scoate pe cineva din-tr-o situatie disperata. El vadeste atunci o putere si o dibacie uimitoare, ingemanate cu un calm si o incredere de nezdruncinat, pentru ca el crede cu tarie in ajutorul lui Dumnezeu cerut printr-o rugaciune staruitoare.El este fiinta umana cea mai smerita, dar in acelasi timp el este o figura neobisnuita si uimitoare. El provoaca la ceilalti sentimentul ca au descoperit in el, si prin el in ei insisi, umanitatea adevarata.Aceasta umanitate a fost atat de acoperita de artificial, de vointa de a parea in loc de a fi, incat, atunci cand ni se dezvaluie, ea ne uimeste ca ceva ce nu este natural. Sfantul este cel mai binevoitor dintre oameni si in acelasi timp, fara sa vrea, cel mai impunator, cel care atrage cel mai mult atentia si provoaca cel mai mult respect. Pentru fiecare el devine un apropiat, cel care te intelege cel mai bine, cel care te face sa te simti in tihna alaturi de el si in acelasi timp te face sa te simti stanjenit facandu-te sa-ti vezi propriile insuficiente morale si pacate pe care eviti sa le pri-vesti. El te copleseste prin maretia simpla a curatiei sale si prin caldura bunatatii si atentiei lui; el produce in noi rusinea de a avea un nivel moral atat de jos, de a fi desfigurat umanitatea in noi, de a fi necu-rati, artificiali, plini de duplicitate, de meschinarie. Toate acestea doban-desc un relief surprinzator in comparatia pe care fara sa vrem o facem intre noi si el.Sfantul nu face uz de nici o forta pamanteasca, nu da ordine cu asprime, nu porunceste cu severitate. De asemenea, nici o critica nu se ridica in noi impotriva lui si nu simtim nascandu-se nici o impotrivire fata de el. Caci el intruchipeaza pentru noi persoana lui Hristos, deopotriva delicata si puter-nica. Şi astfel, nu cautam sa ne ascundem de el sau sa ne eschivam in fata sa; sau poate vom cauta sa-l evitam mai mult decat pe cel care ar comanda cu severitate. Caci in el simtim aceasta ireductibila fermitate, totala identificare a persoanei sale cu binele, desi aceasta fermitate in convingeri, in viata, in opinii si in sfaturile pe care le da este o fermitate fara crispare.Acesta este motivul pentru care, prin caracterul lor cu totul paradoxal, parerile si sfaturile pe care el le exprima cu delicatete, cu privire la ceea ce ar trebui sa facem, devin pentru noi porunci mai imperioase decat orice porunca pamanteasca, porunci pentru a caror implinire am fi capabili de orice efort si orice sacrificiu. Caci gingasia sfantului este deopotriva fermitate si bunatate. Şi una si alta se situeaza in iradierea divina si lasa sa transpara ordinea bunatatii divine care prin blandete se impune cu o autorita-te absoluta. In acelasi fel, sfatul sfantului se impune ca o eliberare de aceasta desfigurare si de aceasta neputinta in care ne aflam, de aceasta nein-credere care se afla in noi. Simtim ceea ce sfantul ne-a recomandat ca o putere si o lumina sigura pe calea mantuirii pe care ne-a facut sa mergem pentru a ne salva de resemnarea care ne pierdea. Simtim ca prin sfant ajungem la puterea si lumina ce vin din izvorul suprem al puterii si al luminii, dar si la bunatatea care tasneste de la izvorul suprem al bunatatii. Ne temem totusi ca sfantul sa nu-si cufunde privirea in sufletul nostru, cum ne temem sa nu se descopere un adevar care ne-ar fi defavorabil, dar pe care totusi il asteptam intocmai ca pe privirea medicului de o competenta neindoielnica si de o prietenie sigura. El ne va da - o stim - si diagnosticul, si remediul efica-ce, pentru a ne vindeca de o maladie despre care stim in mod vag ca este mortala.In gingasia, in blandetea si smerenia lui percepem o putere pe care nici o alta putere pamanteasca nu o poate incovoia pentru a o face sa cada din cura-tia ei, din iubirea sa pentru Dumnezeu si pentru oameni, din vointa sa de a se darui lui Dumnezeu cu totul si de a sluji oamenilor pentru a-i ajuta sa se mantuiasca.Cel care se apropie de un sfant descopera in el culmea bunatatii si a curatiei, acoperita de voalul smereniei care o face inca si mai atragatoare. Trebuie sa facem un efort ca sa descoperim stradaniile renuntarilor sale ascetice si ale iubirii sale de oameni, dar maretia sa impune prin aerul de bunatate, de simplitate, de smerenie si de curatie care se degaja din el. Maretia sa coincide cu apropierea lui. El este ilustrarea maretiei in kenoza sau in umilinta. Din persoana sfantului straluceste un calm, o pace, pe care nimic nu o poate tulbura. Dar acest calm, aceasta pace este cucerita si mentinuta printr-o lupta sustinuta. In acelasi timp, sfantul ia parte la dure-rile celorlalti pana la lacrimi. Sfantul este inradacinat in statornicia iubirii si a suferintei Dumnezeului intrupat, pentru ca aceasta iubire iradiaza din Dumnezeu Cel care S-a intrupat si a patimit pentru oameni. El se odihneste in vesnicia puterii si bunatatii lui Dumnezeu devenite in Hristos accesibile oamenilor, spune Sfantul Maxim Marturisitorul, caci el este in intregime marcat de prezenta lui Dumnezeu, intocmai ca Melchisedec2. Dar ramanerea sa in iubirea vesnica de Dumnezeu si de oameni nu exclude par-ticiparea lui la durerile oamenilor si la aspiratiile lor bune, asa cum Hristos nu inceteaza sa fie pentru ei in stare de jertfa si nici ingerii nu inceteaza sa le ofere neincetat slujirea lor. Caci ramanerea in iubirea com-patimitoare si miloasa este ea insasi o vesnicie, o vesnicie vie. Aceasta este odihna, linistea, sabatul in care au intrat sfintii (Evr. 3, 18-4, 14), cei care au iesit din Egiptul patimilor. Nu este sabatul Nirvanei insensibile. Caci odihna sfantului in vesnicia iubirii neclintite, a iubirii lui Dumnezeu pentru oameni, are puterea de a-i atrage si pe ceilalti spre ea si de a-i ajuta astfel sa-si invinga durerile cu curaj, sa nu cada in deznadejde. Din aceasta cauza sfantul este un inaintemergator si sprijinitorul umanitatii pe calea care duce la desavarsirea viitoare a eshatonului.Sfantul a triumfat asupra timpului fiind puternic ancorat in timp. El a atins astfel cea mai mare asemanare cu Hristos Care, desi in ceruri, este in acelasi timp cu noi cu cea mai mare eficienta. Sfantul Il poarta pe Hristos in el cu puterea nebiruita a iubirii Sale pentru mantuirea oamenilor.Sfantul reprezinta firea omeneasca curatita de zgura subumanului sau inumanului. Este indreptarea umanului desfigurat de animalitate; el reprezinta firea omeneasca a carei transparenta restaurata lasa sa se stravada modelul de bunatate nemarginita, de putere si sensibilitate infinita Care este Dumnezeul intrupat. El este chipul restabilit al Absolutului viu si personal devenit om, un pisc al unei inaltimi ametitoare, dar si al unei apropieri extrem de familiare prin umanitatea sa desavarsita in Dumnezeu. Este persoana an-gajata intr-un dialog pe deplin deschis si neincetat cu Dumnezeu si cu oamenii. Este transparenta clara a zorilor luminii divine eterne in care se va desavarsi umanitatea. Este reflexul maxim al umanitatii lui Hristos.* Parintele Dumitru Staniloae, Rugaciunea lui Iisus si experienta Duhului Sfant, II. Calea isihasta, Gingasie si sfintenie, Editura Deisis, 2003, pp. 53-63. (Titlul si sublinierile din text apartin redactiei Ziarului Lumina ) Note: 1  Tou Isaak tou Syrou ta eurethenta apanta (ed. ieromonah Nichifor Theotokis, Leipzig, 1770), reed. ieromonah Ioachim Spetsieris, Atena, 1895, p. 306, Cuv. 81 [FR X, 1981, pp. 393-394]2 Ambigua 10; PG 91,1144 sPSB 80,1983, p. 142 [.u.](Predica preluata de pe www.ziarullumina.ro si publicata in saptamanalul Lumina de Duminica din data de 27 octombrie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 967

Id: 34891

Data: Oct 24, 2013

Imagine: