Sfinti ierarhi si cuviosi, ctitori de cultura romaneasca

La noi, cultura isi are inceputurile in tinda bisericii, prin intelepciunea si osteneala nenumaratilor slujitori ai Bisericii. Dupa cum lumina se naste din flacara focului, tot asa cultura rasare din cult. Notiunea de cultura provine din cea de cult, ambele realitati impletindu-se indisolubil in viata si misiunea Bisericii. In istoria culturii romanesti, si anume in perioada ei de plamadire, au ostenit cu ravna vrednica de pomenire un sir lung de clerici luminati, iubitori de tara, ctitori de limba, de cultura si unitate romaneasca, multi dintre ei trecuti in randul sfintilor.Teodor M. Popescu spunea ca Biserica Ortodoxa a reprezentat in cadrul statului cea mai importanta si venerabila institutie culturala, a cultivat limba nationala, a creat o intreaga literatura, a avut arta sa, a intemeiat institutii de o mare utilitate sociala si nationala, a constituit o adevarata scoala pentru popor, l-a educat, i-a modelat sufletul, i-a insuflat o pietate specifica...O cultura buna nu se face cu ochii in jos, catre pamant. O cultura buna, asa cum afirma marele mitropolit carturar Antonie Plamadeala, se face cu ochii catre cer si printr-o intoarcere catre noi insine.Preafericitul Parinte Patriarh Daniel spunea ca rodirea luminoasa a credintei in istoria si cultura unui popor se vede in virtutile statornice ale poporului, adesea personalizate in luptatori eroi, in carturari intelepti, in artisti inspirati si mai ales in sfintii martiri, marturisitori, cuviosi, ierarhi si voievozi.Daca coboram pe firul istoriei romanesti, un rol important in viata religioasa, culturala, cat si politica a Scythiei Minor l-au avut, alaturi de ierarhii de aici, si calugarii sciti. Monahii dobrogeni au fost un ferment al constiintei si unitatii etnice si spirituale a straromanilor din Dacia Pontica si a acelora din tinuturile sud-dunarene si nord-dunarene. Intre acestia s-au distins Sfantul Ioan Casian, teolog de prestigiu si monah erudit si elevat, care a imbogatit patrimoniul gandirii patristice cu importante scrieri, si Dionisie cel Mic sau Exiguul, bun cunoscator al culturii si teologiei grecesti. Acestia doi pot fi socotiti si printre intemeietorii culturii medievale occidentale. Operele calugarilor sciti si gandirea acestora constituie de fapt, asa cum remarca Mihai Diaconescu, literatura daco-romana ca primul capitol al istoriei literaturii romane, manifestare a romanitatii si premisa a literaturii romane propriu-zise.Intre popoarele latine, pe romani ii pune in evidenta ortodoxia lorZorii culturii romane se leaga strans de inceputurile Bisericii noastre, ilustrandu-se astfel in chip graitor adevarul potrivit caruia originea culturii veritabile se afla intotdeauna in cult, care contine, in germene, acele elemente indispensabile alcatuirii unei societati autentic crestine. De aceea intreaga traditie culturala romaneasca este o intarire a bine-cunoscutei afirmatii ca sufletul culturii este cultura sufletului.Pentru noi, limba romana este o componenta a spiritualitatii romanesti. Vorbind despre credinta ortodoxa si romanitatea poporului si a limbii, ca doua coordonate ale fiintei si spiritualitatii poporului nostru, marele lingvist Sextil Puscariu spunea la Cluj in anul 1938: Ceea ce creste valoarea noastra in ochii strainatatii nu sunt formele exterioare ale unei civilizatii importante in masura mai mare decat o putea asimila, ci ceea ce ne diferentiaza de oricare alt popor din lume, adica aportul de originalitate cu care intram in concertul popoarelor civilizate... Ortodoxia noastra este astfel cel mai sigur criteriu de diferentiere, caci noi suntem in lume singurul popor latin de credinta ortodoxa.Prima institutie de cultura si scoala romaneasca atestata cu documente a fost la manastirea cu calugari greci, adica ortodocsi, din Cenad, in zona Aradului, in secolul al X-lea, iar cel dintai sistem de invatamant de durata la romani a fost invatamantul oral prin predica in biserica.Primii copisti au fost calugari si clerici, ca de pilda Gavriil Uric si Teodor Marisescu de la manastirile Neamtu si Putna, iar manastirile moldovenesti pictate in exterior sunt si astazi minuni ale lumii intregi: Voronet, Sucevita, Humor, Arbore, Moldovita. Tetraevangheliarul de la Humor, din vremea lui Ştefan cel Mare, e o opera de arta aproape neverosimila pentru vremea aceea la noi.Prima istorie universala in romaneste a fost scrisa de calugarul Mihail Moxa la anul 1620Nu este de mirare asadar ca primele manuscrise care au circulat la noi au fost traduceri ale textelor biblice si ca prima carte tiparita la noi a fost una de cult, Liturghierul, tiparit de Macarie in anul 1508. Vorbind despre prima tipografie romaneasca, mitropolitul Nifon Mihaita sublinia: Infiintarea tipografiei in Ţara Romaneasca nu poate fi cercetata independent de cerintele societatii din vremea respectiva, de contextul cultural, social si economic, constituindu-se ca o parte integranta a unui fenomen european.Iar primul nostru scriitor de circulatie internationala, tiparit si in Occident, este Filotei monahul, primul autor muntean de la care inca din 1536 ne-au ramas un numar de pripeale, texte si muzica bisericeasca, ce s-au bucurat de o larga raspandire in Moldova, Serbia, Bulgaria, Rusia si chiar Venetia. Iar mai apoi prima istorie universala in romaneste a fost scrisa de calugarul Mihail Moxa la anul 1620, la Manastirea Bistrita Olteana.Sfinti ierarhi carturari romaniAnastasie Crimca (†1629) a fost un mitropolit din mana caruia vor iesi la Dragomirna miniaturi de valoare universala.Sfantul Ierarh Varlaam (†1657), prin Cazania sa, este autorul primelor pagini de proza artistica in limba romana si totodata fondator, impreuna cu Vasile Lupu, al prestigiosului colegiu de la Trei Ierarhi.Sfantul Ierarh Dosoftei (†1693), carturar de formatie umanista, intelege importanta folosirii limbii poporului ca instrument de cultura si desfasoara pentru prima data o actiune organizata de introducere si generalizare a limbii romane in locul celei slavone. Prin Psaltirea sa in versuri, Dosoftei este ctitorul poeziei culte de la noi, intaiul nostru poet.Aceeasi lucrare de romanizare a intregului cult al Bisericii in Ţara Romaneasca a realizat-o Antim Ivireanul, prin tiparirea intr-o limba romaneasca, cursiva si artistica, a principalelor carti de slujba. George Calinescu, vorbind despre mitropolitul muntean, nota la Antim naturaletea frazei, spontaneitatea exordiilor, trecerea fireasca de la planul material la cel alegoric... Antim e un orator excelent si un stilist desavarsit... are darul de a izbi imaginatia... are suavitate, exaltare lirica. El este cel care a introdus inovatia sigiliului imprimat pe hartia hrisoavelor sale si a creat primul catalog de biblioteca la Manastirea Antim.Iar apoi prin Mineiele de la Ramnic se realizeaza o noua sinteza a limbii literar-unitare cu un vadit caracter popular, distingandu-se prin naturalete, varietate si plasticitate. Cel mai de seama dintre ramnicenii secolului al XVIII-lea este Chesarie (1773-1780). Din corespondenta lui, publicata de Iorga, se stie ca acesta comandase la Viena Dictionnaire encyclopédique. Ceea ce e important la el, pe langa traducerile facute, e faptul ca acesta a gasit echivalentul literar romanesc al textului slavon cantat, ceea ce asigura biruinta definitiva a limbii romanesti in biserica.Mitropolitul Veniamin Costachi va continua traditia prefetelor, in care isi spune gandul, sperantele, credinta, bucuriile si tristetile. Prin grija sa si a ucenicului sau Gheorghe Asachi va lua fiinta in anul 1835, la Iasi, Academia Mihaileana.Contemporan cu Varlaam si Petru Movila, isi va desfasura activitatea in Transilvania Sfantul Ierarh Simeon Ştefan, cel care va tipari Noul Testament (1648) si Psaltirea (1651).Unul dintre cele mai insemnate momente culturale romanesti a fost tiparirea integrala a Sfintei Scripturi, cunoscuta ca Biblia de la 1688 sau Biblia lui Şerban. Nicolae Iorga vorbind despre Biblia de la Bucuresti a spus pe buna dreptate ca este un monument literar fara pereche, cel dintai document sigur de limba literara stabilita pe intelesul tuturor romanilor.Intr-o epoca in care iluminismul era inteles in alte parti nu numai ca iluminarea maselor prin cultura, dar si ca lupta impotriva Bisericii, in Moldova isi incepea fructuoasa lucrare inchinata lui Dumnezeu si neamului mitropolitul Iacob Putneanul (†1779). Prin ravna lui si a arhimandritului Vartolomei Mazareanu, Manastirea Putna a devenit un adevarat centru de cultura si invatamant romanesc.O activitate remarcabila a desfasurat-o calugarul Nifon Balasescu, originar din Hasagul Sibiului, profesor la seminarul din Bucuresti, autorul mai multor manuale, care a desfasurat o munca de luminare a romanilor si in Dobrogea, asa cum a facut-o si episcopul Nifon Niculescu al Dunarii de Jos prin infiintarea a 100 de scoli si ridicarea a tot atatea biserici pe teritoriul de la Dunare la mare.Sfantul Andrei Şaguna, chipul traditional al ierarhului ortodox din ArdealO sensibilitate aparte fata de conditia culturala a romanilor a aratat-o Biserica Ortodoxa din Ardeal. Aici, stradania pentru ridicarea morala si spirituala a romanilor a avut si alte semnificatii, ea fiind inteleasa permanent si ca un mijloc de pastrare a identitatii nationale si confesionale. Prima carte tiparita in limba romana a fost la Sibiu in 1544, prin grija lui Filip Moldoveanul, un catehism, astazi pierdut, iar primul locas de invatamant in limba romana, sau exact prima scoala romaneasca atestata cu documente a fost cea de la biserica din Şcheii Brasovului, existenta deja la 1495. Printre carturarii din jurul acestui centru au fost diacul Oprea, Dimitrie Eustatievici, Radu Tempea s.a.Aparitia Noului Testament de la Alba Iulia din 1648 a constituit nu numai un binecuvantat prilej de afirmare si consolidare a unitatii limbii si culturii romanilor. In prefata acestei tiparituri intalnim prima teorie despre limba, scrisa de mitropolitul Simeon Ştefan, si anume despre circulatia cuvintelor.Iar dintre calauzitorii si luminatorii de constiinta romaneasca, credem ca Sfantul Mitropolit Andrei Şaguna (†1873) ilustreaza cu deosebita vrednicie chipul traditional al ierarhului ortodox din Ardeal. Ca si multi dintre predecesorii sai, a stiut ca prin cultura si prin pastrarea credintei stramosesti neamul devine de neinfrant. De aceea a fost un neistovit sustinator al infiintarii de scoli, gimnazii, al tiparirii de carti romanesti, facand totodata parte dintre fondatorii Asociatiunii ASTRA, al carei presedinte a si fost. Demn de retinut ar fi ca la sfarsitul arhipastoririi Mitropolitului Şaguna functionau in Ardeal circa 800 de scoli sub indrumarea Bisericii.Profunda angajare a Bisericii Ortodoxe in societatea romaneascaDaca cultura presupune raspandire, atunci prefetele, spre exemplu, au fost mult timp ziarele vremii. Alexandru Dutu propune o corespondenta care merita toata atentia cand abordeaza vechea cultura romanesca si bisericeasca de la noi. El echivaleaza la un moment dat viata duhovniceasca cu viata intelectuala, si observatia e de o adanca subtilitate. Cartea bisericeasca, restransa din punctul de vedere al continutului, vehicula totusi idei, transpusa in forma scrisa, concreta, exersa intelectul, dadea satisfactii intelectuale si provoca apetit intelectual.Credem ca si prezenta filosofilor pe peretii bisericilor manastirilor noastre este o dovada ca acestia erau cunoscuti la noi si ca exista aici o atmosfera intelectuala corespunzatoare la vremea aceea, ceea ce ne obliga la concluzia ca ne sincronizam cu cultura filosofica similara din Europa.Bisericile erau si muzee, nu numai pentru ca erau pictate, ci si pentru ca erau pline de epitafuri, vesminte si acoperaminte, facute cu multa indemanare, pline de icoane ferecate artistic cu aur si argint, potire si scoarte de Evanghelii lucrate, unicate absolute la care se migalea cu anii. Dincolo de functia duhovniceasca, aici surprindem dragostea pentru frumos, pasiunea pentru frumos. Toate acestea sunt expresii ale culturii.Cultura romaneasca, in expresia ei populara si culta, s-a structurat dintru inceput in cadrul unor principii sanatoase de omenie, de dreptate, de pace intre toti oamenii. Eminescu spunea ca Biserica a creat limba literara, a sfintit-o, a ridicat-o la rangul unei limbi hieratice si de stat.Pentru toti clericii si ierarhii carturari romani, cuvantul de ordine al mai multor veacuri a fost: cultura pentru toti.Trasaturile dominante ale spiritului romanesc: unitatea de limba, de neam si de cultura, carora li s-a adaugat si unitatea de credinta, au mers mana in mana, s-au alimentat reciproc si au alimentat in decursul istoriei tinderea permanenta a romanilor spre independenta si suveranitate. Toate acestea dovedesc profunda angajare a Bisericii in societatea romaneasca, angajare pe care a avut-o, o are si credem ca o va avea si de acum inainte. (Articol aparut sub semnatura lui Alexandru Chituta si publicat in saptamanalul "Lumina de Duminica" din data de 7 iulie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 926

Id: 32319

Data: Jul 7, 2013

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Contact

Ne puteti contacta prin e-mail la adresa webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @).