Sfintii Atanasie si Chiril, Arhiepiscopii Alexandriei, cinstiti in Biserica Ortodoxa

La data de 18 ianuarie, Sinaxarele ortodoxe consemneaza pomenirea celor dintre Sfinti Parintilor nostri Atanasie si Chiril, patriarhii Alexandriei. Adica praznuirea comuna a celor mai de seama ierarhi ai Bisericii Alexandriei si, totodata, a unora dintre cei mai mari Parinti si Dascali ai Bisericii Universale. Vrednicia si maretia lor sunt inspirat evidentiate si in slujba sarbatorii: Cu mana Ta cea necuprinsa si cu puterea cea negraita, Biserica Ta acum o ai facut Cer, Indurate, aratand cu adevarat pe acesti doi mari si cuviosi luminatori straluciti, care au luminat lumea, pe preainteleptul Atanasie impreuna cu preadumnezeiescul Chiril. Deci, cu rugaciunile lor gonind noaptea eresurilor, risipeste toata negura vrajmasilor, Mantuitorule (Canonul Utreniei).Mai multe informatii despre viata si opera acestor mari ierarhi aflam dintr-un articol publicat in 'Ziarul Lumina', din data de 17 ianuarie 2010 pe care il redam in cele ce urmeaza: Neintrecuti teologi si neinfricati aparatori ai dreptei credinte, ei au luptat impotriva a doua dintre cele mai mari erezii ce au zguduit Biserica in veacurile al IV-lea si al V-lea: arianismul si nestorianismul. Contributia lor fundamentala este confirmata de faptul ca nu se poate astazi aborda teologia trinitara facand abstractie de invatatura Sfantului Atanasie si nici hristologia fara a ne raporta nemijlocit la scrierile Sfantului Chiril. Diacon, fara de barba, sezand si scriind inceputul Simbolului CredinteiMarele Atanasie s-a nascut in Alexandria, in 295 sau 296, si a primit o temeinica educatie clasica si teologica. La 24 de ani a fost hirotonit diacon de catre arhiepiscopul cetatii, Alexandru, incredintandu-i-se totodata si functia de secretar al acestuia. In aceasta calitate si-a insotit episcopul la lucrarile Sinodului I Ecumenic de la Niceea din 325, care a condamnat erezia lui Arie. Iconografia ortodoxa surprinde acest moment in scena intitulata Sinodul Intai Ecumenic, in care Atanasie apare zugravit ca diacon, fara de barba, sezand si scriind inceputul Simbolului Credintei.Preot in Alexandria, Arie incepuse inca din 318 sa-si raspandeasca in public ideile sale eretice, invatand ca Fiul a fost creat din vointa Tatalui, mai inainte de intemeierea lumii, dar nu din vesnicie, fiind de fapt un fiu adoptiv al Tatalui (deci strain de fiinta dumnezeiasca), cea mai inalta creatura prin care Dumnezeu a creat toate fapturile. Erezia sa, tributara in foarte mare masura conceptiilor filosofice ale vremii, a determinat reactia prompta a episcopului sau Alexandru, care a convocat un Sinod al episcopilor din Egipt, Libia si Pentapole, ce l-a condamnat pe Arie si doctrina sa trinitara. Dupa ce a parasit Egiptul, poposind in Cezareea Palestinei si in Nicomidia, ereziarhul s-a reintors in Alexandria, agitand puternic spiritele.Ingrijorat de amploarea pe care o lua disputa, imparatul Constantin cel Mare (306-337) a convocat cel dintai Sinod Ecumenic, care si-a desfasurat lucrarile la Niceea, intre 20 mai si 25 august 325, cu participarea a 318 ierarhi, prezidati de Eustatie al Antiohiei si Alexandru al Constantinopolului. Sinodul, sub influenta decisiva a diaconului Atanasie, a condamnat categoric erezia ariana si a formulat un simbol de credinta, cunoscut sub numele de Simbolul niceean, in care se afirma limpede dumnezeirea Fiului, precizandu-se ca El este deofiinta cu Tatal. Celor sapte articole de credinta de la Niceea li s-au adaugat in 381 alte cinci articole, elaborate la Constantinopol de catre Sinodul al II-lea Ecumenic, formand impreuna Simbolul de Credinta sau Crezul, folosit pana astazi in Biserica Ortodoxa.Aparatorul Crezului de la NiceeaDupa moartea lui Alexandru, in 328, Sfantul Atanasie i-a urmat pe scaunul arhiepiscopal. Atitudinea sa intransigenta impotriva arienilor, opozitia sa ferma fata de initiativa reprimirii lui Arie in Biserica (care va muri pe neasteptate in 336) i-au atras numerosi dusmani. Meletienii si arienii, grupati sub conducerea episcopului Eusebiu de Nicomidia, au inventat numeroase capete de acuzare impotriva Sfantului, pe care le-au prezentat imparatului, reusind sa-l convinga sa convoace neintarziat un Sinod care sa analizeze cazul neinfricatului ierarh alexandrin. Reuniti in 335 intr-un Sinod initial la Cezareea Palestinei, apoi la Tyr, acuzatorii l-au depus din treapta si l-au determinat pe imparat sa-l exileze la Treveri, in Germania. Dar acesta nu a dispus numirea altui arhiepiscop pe scaunul Alexandriei si nici nu l-a impiedicat pe Atanasie sa comunice cu pastoritii sai.Redobandindu-si scaunul dupa moartea lui Constantin cel Mare (337), Sfantul a reusit sa intruneasca in 338 un Sinod al episcopilor din Egipt, Libia si Pentapole, care a recunoscut hotararile Sinodului I Ecumenic si a condamnat ferm actiunile arienilor. Şi tot acum se pare ca a finalizat cele Trei cuvantari impotriva arienilor, in care expune si combate doctrina lui Arie, aparand definitia dogmatica de la Niceea si fundamentand teologia trinitara, intr-o maniera devenita normativa in Biserica Ortodoxa. El arata ca crearea lumii, in timp, prin vointa lui Dumnezeu este total diferita de Nasterea dupa fire vesnica a Fiului din Tatal, care presupune identitatea firii Nascatorului cu Cel nascut. Fiul lui Dumnezeu este necreat, vesnic si deofiinta cu Tatal si S-a facut om pentru ca omul sa se poata indumnezei.Dupa ce un nou Sinod arian (Antiohia, 339) l-a depus, Atanasie s-a refugiat la Roma, iar in locul sau a fost instalat un intrus capadocian, pe nume Grigorie. Aici a reusit sa faca cunoscuta Ortodoxia niceeana si l-a convins pe papa Iuliu I sa convoace un Sinod (341) care a condamnat arianismul si care l-a absolvit pe Atanasie de acuzele invocate de dusmanii sai, pentru ca doi ani mai tarziu Sinodul de la Sardica sa-l repuna in treapta episcopala. La presiunile fratelui sau Constans (imparatul Apusului), imparatul Constantiu (337-361), fiul marelui Constantin, i-a permis in 345 Sfantului sa se reintoarca la Alexandria, unde acesta a fost primit triumfal, ca marturisitor si aparator al Ortodoxiei.Insa acelasi Constantiu, sustinator fervent al arianismului, a convocat mai tarziu doua Sinoade (Arles, 353, si Milano, 355), care au respins Ortodoxia niceeana si l-au condamnat din nou pe Sfantul Atanasie, care a fost exilat alaturi de papa Liberiu si batranul episcop Osiu de Cordoba. Şi-a petrecut cei sase ani de exil (356-362) ascuns printre monahii egipteni din Tebaida si Nitria, care au avut de suferit datorita refuzului de a-l preda autoritatilor pe Atanasie. Intre timp, arienii instalasera pe scaunul sau pe un alt capadocian, Gheorghe, care, dupa ce fusese izgonit de credinciosi, s-a reintors si a sfarsit ucis de mainile paganilor in 361. Un Dumnezeu cinstim in Treime si trei fete intru o unimeIn ciuda pericolelor ce-l inconjurau, Sfantul Atanasie a reusit sa compuna acum cele mai multe din scrierile sale consacrate apararii Crezului de la Niceea. Dintre acestea, amintim doar Despre cele savarsite de arieni, o lucrare adresata monahilor de pretutindeni, in care autorul condamna in termeni duri politica imperiala pro-ariana a lui Constantiu. Tot acum dezvolta pentru intaia oara liniile fundamentale ale pnevmatologiei ortodoxe (invatatura despre Sfantul Duh), in trei epistole adresate episcopului Serapion de Thmuis, si compune celebra Viata a Sfantului Antonie cel Mare, oferind cititorilor sai, monahi sau laici, un model desavarsit de vietuire duhovniceasca.Sfantul a revenit la Alexandria in 362, gratie ordinului emis de imparatul Iulian Apostatul (361-363), ce prevedea rechemarea tuturor episcopilor exilati de Constantiu. Insa, tentativele sale de atragere la Ortodoxie a semiarienilor (care se aratau reticenti fata de folosirea termenului deofiinta), ce au condus la Sinodul pacii sau al marturisitorilor (Alexandria, 362), nu au fost agreate de imparatul apostat care dorea dezbinarea Bisericii. Declarandu-l pe Atanasie distrugator al pacii si dusman al zeilor, acesta l-a expulzat din cetate, in octombrie acelasi an, dorind chiar asasinarea sa. Cu ajutorul proniei divine, Sfantul a scapat insa de urmaritorii trimisi de imparat, refugiindu-se in comunitatile monahale din Tebaida.Desi cel de-al IV-lea exil al Marelui Atanasie s-a incheiat repede, odata cu moartea neasteptata a lui Iulian, in 363, si urcarea pe tron a lui Jovian (363-364), el a pastorit pentru scurt timp, caci imparatul Valens (364-378), simpatizant declarat al arienilor si crunt persecutor al ortodocsilor, l-a condamnat in 365 la cel de-al V-lea exil. Urmarit noaptea de un grup de soldati care au inconjurat biserica in care slujea, Sfantul s-a ascuns timp de patru luni in vecinatatea Alexandriei. Temandu-se insa de o iminenta revolta a ortodocsilor din marea metropola, Valens l-a gratiat pe Atanasie, care si-a reocupat scaunul la 1 februarie 366, definitiv de data aceasta, pana la trecerea sa la cele vesnice, pe 2 mai 373.Stalp neclintit al Ortodoxiei niceene, pentru apararea careia a rabdat 16 ani de exil, Sfantul Atanasie cel Mare este praznuit de Biserica Ortodoxa atat la data de 18 ianuarie, cat si pe 2 mai (Aducerea moastelor sale in Constanti-nopol). In iconografie, el este redat in vesminte episcopale, dar in loc de sacos (vesmant specific arhiereilor astazi) poarta felon polistavrion (vesmant ornat cu numeroase cruci, folosit astazi de catre preoti, dar comun celor doua trepte clericale in sec. IV-V) si avand capul descoperit. Conform indicatiilor continute in Erminia picturii bizantine a lui Dionisie din Furna, Sfantul trebuie zugravit ca un om de mijloc la varsta, cam spatos si la stat cam garbov; vesel la fata, frumos la fire, la cap plesuv, cu nasul plecat, la falci grasuliu, cu barba lunga si cam latisoara si taiata putintel la gura, nu prea carunt, nici de tot alb, ci cam plavos. Semnificativ este si unul dintre textele ce pot fi inscrise pe rotulusul pe care Sfantul il tine in mana: Un Dumnezeu cinstim in Treime si trei fete (persoane) intru o unime, nici chipurile amestecand, nici fiinta despartind. Pecetea ParintilorSupranumit de catre Anastasie Sinaitul Pecetea Parintilor, Sfantul Chiril s-a nascut la Alexandria in jurul anului 370, fiind nepotul de sora al patriarhului cetatii, Teofil. Dupa ce a primit o frumoasa educatie in cadrul Şcolii catehetice de aici, el a petrecut o perioada de vietuire ascetica intr-una din comunitatile monahale din Egipt (conform marturiei Sfantului Isidor Pelusiotul). Hirotonit diacon si apoi preot de catre Teofil, Chiril si-a insotit unchiul la Sinodul de la Stejar din 403, care a hotarat in mod nedrept depunerea din scaun a Sfantului Ioan Gura de Aur. Dar, 14 ani mai tarziu, in 417, el va reintroduce, in dipticele Bisericii Alexandriei, numele Sfantului Ioan.Pe 17 octombrie 412, Sfantul Chiril ii succeda in scaun patriarhului Teofil, evidentiindu-se la inceputul pastoririi sale printr-o politica intransigenta la adresa ereticilor novatieni (care respingeau pocainta celor ce savarseau pacate de moarte dupa Botez).Fara indoiala, meritul considerabil care l-a impus pe Sfantul Chiril in constiinta Bisericii a fost lupta sa neobosita impotriva ereziei lui Nestorie. Antiohian de origine, odata ajuns patriarh de Constantinopol in aprilie 428, a inceput sa invete, sub influenta dascalului sau, Teodor de Mopsuestia, ca in Iisus Hristos ar fi, de fapt, doua persoane, una dumnezeiasca si una omeneasca - Dumnezeu-Cuvantul S-a salasluit prin har in omul Iisus, Care singur a patimit, a murit si a inviat - si, ca urmare, Fecioarei Maria nu i s-ar cuveni titlul de Theotokos (Nascatoare de Dumnezeu), ci, cel mult, acela de Hristotokos (Nascatoare de Hristos). Omiliile patriarhului Nestorie au determinat interventia hotarata a Sfantului Chiril, care le-a condamnat in Omilia pascala din februarie 429, precum si intr-o epistola mai extinsa, adresata cu ocazia Pastilor, in acelasi an, monahilor egipteni. El ii va adresa ereziarhului insusi doua epistole, ultima fiind cunoscuta sub numele de Epistola dogmatica. Mai mult chiar, Sfantul va reusi sa-l determine pe papa Celestin sa condamne, intr-un Sinod tinut la Roma in august 430, erezia nestoriana. In octombrie acelasi an, Sinodul din Alexandria ii va cere imperios lui Nestorie sa lepede ideile sale eretice si sa accepte doctrina hristologica a Sfantului Chiril, trimitandu-i Epistola sinodala ce avea anexate cele 12 anatematisme compuse de patriarhul alexandrin.Hristologia Sfantului Chiril, devenita doctrina oficiala a Bisericii Ortodoxe, pornind de la proclamarea evanghelica: Cuvantul S-a facut trup (Ioan 1, 14), accentua faptul ca in Iisus Hristos exista o singura Persoana, cea a Cuvantului lui Dumnezeu, Care Şi-a asumat firea omeneasca, nascandu-Se in mod minunat la plinirea vremii din Fecioara Maria, care este in sens propriu Nascatoare de Dumnezeu. Cuvantul S-a unit dupa ipostas cu un trup insu-fletit, care a devenit al Sau propriu prin iconomie si prin care a savarsit mantuirea noastra. Al doilea AtanasieTemandu-se de aparitia unei schisme de proportii in biserica, in noiembrie 430 imparatul Teodosie al II-lea a convocat un Sinod Ecumenic (al III-lea) la Efes, pentru primavara anului 431. In apararea lui Nestorie au intervenit episcopii Andrei de Samosata si Teodoret de Cyr, care au combatut cele 12 anatematisme, Sfantul Chiril raspunzand obiectiilor fiecaruia prin cate o apologie. In plus, el a adresat imparatului Teodosie al II-lea o marturisire de credinta intitulata Despre credinta adevarata in Domnul nostru Iisus Hristos, precum si lucrarea Catre regine, in doua carti, adresate surorilor imparatului, Arcadia si Maria, respectiv Pulheria.Sinodul al III-lea Ecumenic si-a deschis lucrarile pe 22 iunie 431, sub presedintia Sfantului Chiril, hotarand inca din prima sedinta depunerea si condamnarea lui Nestorie. Sosit cu oarecare intarziere in Efes, patriarhul Ioan al Antiohiei, sustinator al lui Nestorie, a tinut cu episcopii sai un contra-sinod, pe 27 iunie, in care i-a depus si condamnat pe Sfantul Chiril si pe Memnon al Efesului. Pe 22 iulie, Parintii Sinodului, carora li se adaugasera intre timp legatii papali, au aprobat hotararea dogmatica ce confirma titlul de Nascatoare de Dumnezeu atribuit Fecioarei Maria si, implicit, cele 12 anatematisme ale Sfantului Chiril. Nemultumit de dezbinarea existenta intre tabara antiohienilor si cea a Sfantului Chiril, imparatul Teodosie a dizolvat Sinodul, l-a inlaturat din scaun pe Nestorie si i-a intemnitat pentru scurt timp pe Sfantul Chiril si pe episcopul Memnon. Pe 15 octombrie, insa, cei doi au fost eliberati, iar imparatul a confirmat hotararile dogmatice si canoanele Sinodului al III-lea Ecumenic. Pe 31 octombrie, Sfantul Chiril s-a intors in Alexandria, fiind primit ca un erou al credintei, ca un al doilea Atanasie. Dupa indelungi dezbateri si tatonari, in aprilie 433 s-a ajuns la o reconcilere intre Sfantul Chiril al Alexandriei si Ioan al Antiohiei, ambii semnand un Simbol de Unire in care se recunostea calitatea Fecioarei Maria de Nascatoare de Dumnezeu si condamnarea lui Nestorie, simbol care va sta, prin sinteza dintre hristologia alexandrina si cea antiohiana, la baza definitiei dogmatice de la Calcedon (451).Sfantul Chiril a trecut la cele vesnice pe 27 iunie 444, fiind praznuit de Biserica Ortodoxa atat la data de 18 ianuarie, impreuna cu Sfantul Atanasie cel Mare, cat si separat, la data de 9 iunie.In iconografie, el este redat in aceleasi vesminte episcopale ca si Sfantul Atanasie, dar purtand pe cap un acoperamant (mitra) impodobit cu cruci. Iata cum apare el descris in Erminia picturii bizantine a lui Dionisie din Furna: A fost putintel neted la fata si la frunte, cu sprancenele groase, mari si rotunde, cu nasul plecat si gros la nari, lat la obraz si buzele mai groase; cu barba deasa si lunga, cam plesuvatic la frunte, cu parul rar, cam galben, amestecand caruntete. De regula, textul inscris pe rotulusul pe care-l poarta in mana este extras din dumnezeiasca Liturghie: Mai ales pentru Preasfanta, Preacurata, Preabinecuvantata, Marita Stapana noastra de Dumnezeu Nascatoarea si pururea Fecioara Maria. El mai apare zugravit si in scena Sinodul al treilea Ecumenic, in vesminte arhieresti, sezand in dreapta imparatului Teodosie al II-lea, simetric fata de patriarhul Juvenalie al Ierusalimului.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 778

Id: 19383

Data: Jan 18, 2012

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Contact

Ne puteti contacta prin e-mail la adresa webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @).