In anul 326, o femeie ajungea pe pamantul Iudeii. Era imparateasa Imperiului Roman, mama lui Constantin cel Mare. Numele ei era Elena, iar destinatiile cele mai indragite erau Ierusalimul si Locurile Sfinte. Sfanta Elena a fost primul pelerin crestin la Locurile Sfinte. Ea a deschis un drum pe care il vor urma generatiile ce vor veni, de pe tarmul Marii Galileii, unde Iisus Şi-a adunat ucenicii, pana la mormantul lui Lazar, pe care Hristos l-a inviat din morti.Ea a pus bazele multora dintre cele mai importante biserici ale crestinatatii: Biserica Nasterii Mantuitorului din Betleem, Biserica Pater Noster de pe Muntele Maslinilor - de unde Iisus Hristos ne-a invatat cum sa ne rugam, rostind rugaciunea Tatal Nostru. Ea a restabilit Ierusalimul drept cel mai sfant dintre orase. Cea mai pretioasa descoperire a ei este Biserica Sfantului Mormant. Se spune despre Helena Flavia Augusta ca de tanara era vestita pentru inteligenta, delicatetea si frumusetea ei. Povestea sa incepe in anul 272 d.Hr., cand, dupa ce a furat, pentru totdeauna, inima unui ofiter din garda romana, i-a nascut un fiu: pe Constantin, cel care avea sa devina cel mai puternic om din lume, primul imparat crestin. In timpul persecutiilor crestine, in toiul noptilor, Elena primea invatatura crestina: despre epistolele Sfantului Apostol Pavel, despre Evanghelii. Usor-usor, ea a inceput sa creada ca Dumnezeu L-a dat pe Unicul Sau Fiu pentru lume, pentru ca El sa moara si sa mantuiasca omenirea. Pentru a-i recunoaste si a se face cunoscuta celorlalti crestini, ea purta monograma lui Hristos.Domnia Sfantului Imparat Constantin cel MareDupa moartea in lupta a tatalui sau, Constantin si-a revendicat dreptul de a deveni imparat in Occident. Visul sau era insa de o mai mare anvergura, cuprinzand Roma insasi si un imperiu reunit. Deoarece Maxentiu, ca imparat, s-a dovedit un adevarat tiran, prigonindu-i atat pe crestini, dar purtandu-se rau si cu paganii sai, Constantin i-a scris acestuia, sfatuindu-l cu bunatate si prietenie sa renunte la prigoana si la tiranie. Maxentiu nu numai ca nu l-a ascultat, ci - mai mult - s-a gandit sa porneasca razboi impotriva celui pe care il ura foarte mult. Astfel, Constantin, afland despre intentia lui, a pornit el razboiul. Intre Constantin si Roma se afla Tibrul traversat de Podul Milvius. Pe malul opus, Maxentiu adunase deja o mare-mare armata.Trebuie sa amintim aici de faptul ca, inaintea lui Constantin, Galeriu, aflat pe pat de grea suferinta, a dat, la 30 aprilie 311, la Sardica, un edict de toleranta pentru crestini, in acord cu Constantin si Liciniu, edict care permitea existenta crestinilor. Acest edict a fost aplicat insa doar partial, din cauza mortii neasteptat de rapide a lui Galeriu. In ziua premergatoare luptei cu Maxentiu din 28 octombrie 312, imparatul Constantin a vazut pe cer o cruce luminoasa si inscrisul in hoc signo vinces ( prin acest semn vei invinge), apoi, in noaptea urmatoare, a avut un vis in care i S-a aratat Insusi Domnul nostru Iisus Hristos, Care l-a indemnat sa insemneze cu Sfanta Cruce toate steagurile de lupta ale ostirii sale. Constantin a facut intocmai. Monograma lui Hristos a pus-o pe un steag numit labarum. Prin purtarea de grija si marea milostivire a Domnului nostru Iisus Hristos, Constantin l-a invins pe Maxentiu, intrand triumfator in Roma. Din anul 316, Liciniu s-a distantat de imparatul Constantin cel Mare, devenind reprezentantul declarat al paganismului in Orient, unde erau multi crestini, si a inceput persecutarea lor in perioada anilor 320-323. El a fost infrant insa de Constantin, adversarul sau politic si religios, la 18 septembrie 324, la Chrysopolis (azi: Scutari, langa Calcedon), si condamnat la moarte si executat la Tesalonic in anul 324. Din acel moment, Constantin a ramas singurul imparat al Imperiului Roman, pana la moartea sa, in 22 mai 337. Conform parintelui profesor Ioan Ramureanu, prin pastrarea titlului pagan de pontifex maximus, Constantin avea dreptul si posibilitatea supravegherii si tinerii in frau a paganismului, in interesul crestinismului insusi. Imparatul Constantin i-a scutit pe clericii crestini de tribunalele civile, ingaduindu-le in acelasi timp laicilor sa-si supuna conflictele arbitrajului episcopal; a scutit Biserica de dari, inapoindu-i tot ceea ce ii fusese confiscat si i-a acordat dreptul de a primi legate si donatii; le-a acordat ajutor episcopilor, sprijinindu-i in actul de construire a lacasurilor de cult si de intretinere a clerului; a abrogat dispozitiile si legile contrare spiritului crestinismului; a ordonat restrictionarea luptelor de gladiatori si trimiterea condamnatilor la mine; a ordonat ingreunarea divorturilor, pedepsirea adulterului si a siluirii, a violului; a interzis aruncarea copiilor si vinderea lor, acordand ajutoare parintilor saraci; a luat masuri de protejare si ajutorare a saracilor, orfanilor, vaduvelor si bolnavilor. Prin legea data in anul 321, Constantin a generalizat repausul duminical in tot Imperiul Roman. Din anul 317, in Imperiul Roman, monedele au avut inscriptionat pe ele monograma crestina. Supunandu-se vointei lui Dumnezeu, Constantin a zidit la Bizant o cetate pe care a infrumusetat-o cu toate podoabele si a numit-o Constantinopol, mutandu-si aici scaunul imparatesc, ceea ce a dus la punerea temeliei Imperiului Roman de Rasarit, care a durat pana la 29 mai 1453, cand Constantinopolul a fost cucerit de turci, sub conducerea lui Mahomed al II-lea Cuceritorul (1451 - 1481).Constantin, Episcop din afara la Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325)Convocarea Sinodului I Ecumenic de la Niceea din anul 325 constituie unul dintre meritele deosebite ale lui Constantin cel Mare, deoarece el a dispus ca episcopii imperiului sa defineasca impreuna adevarurile de credinta si sa asigure unitatea crestinismului, spre eradicarea ereziei lui Arie, intrucat Dumnezeu nu ingaduie ca omenirea sa traiasca prea mult in intuneric, nu ingaduie ca reaua vointa a unora sa biruie intr-atat incat lumina Sa stralucitoare sa nu mai arate calea mantuitoare. Imparatul ii respecta mult pe episcopi, considerandu-se el insusi episcopul din afara: Dumnezeu v-a chemat sa fiti episcopi pentru tot ceea ce tine de treburile dinlauntru ale Bisericii. Iar pentru cele din afara, m-a randuit pe mine episcop. Prin aceasta, voia sa-si exprime convingerea ca populatiile inca necrestine ii fusesera incredintate din punct de vedere religios, avand misiunea de a le face cunoscuta Evanghelia lui Hristos. In aceste circumstante putem intelege conditiile tratatului de pace semnat, in anul 332, intre bizantini si goti, cand gotii, care fusesera invinsi, au devenit aliati ai imperiului. In acest sens poate fi inteles episcopatul lui Constantin. Constantin s-a ingrijit si de crestinii aflati in Persia. Dupa Constantin, misiunea providentiala a imperiului a fost, in mod firesc, natural, cea de a stapani toate natiunile, pentru a aduce, in mijlocul lor, lumina Evangheliei, si de a instaura, inca din aceasta lume, Imparatia lui Hristos. Astfel, lui Constantin si mamei sale, Elena, li s-a acordat titlul de intocmai cu Apostolii. Cu toate greselile pe care le-a facut, indiscutabil, ca om de stat - si pe care istoria nu i le trece cu vederea -, Constantin a fost imparatul crestin care a dobandit fericirea Cerului, iar Cerul i-a daruit fericirea pamanteasca (pr. prof. dr. Adrian Gabor).Sarbatoarea in traditia poporului romanIon Muslea si Ovidiu Barlea ( Tipologia folclorului. Din raspunsurile la chestionarul lui B.P. Hasdeu, Editura Minerva, Bucuresti, 1970) vorbesc despre Sfintii Imparati Constantin si mama sa, Elena, ca despre parintii Sfintei Cruci, iar prof. dr. Ion Ghinoiu ( Credinte populare, traditii, semne, in Jurnalul National, 21 mai 2010) aminteste ca, in calendarele populare, aceasta zi mai este cunoscuta si sub numele de Constantin Graur sau Constandinu Puilor, pentru ca din aceasta prima zi a verii pasarile din padure incep sa-si invete puii sa zboare, dupa ce li s-a dezlegat glasul la Vlasie (11 februarie), s-au imperecheat si si-au construit cuiburile la Dragobete (24 februarie). Tot prof. dr. Ion Ghinoiu ( Zile si mituri. Calendarul taranului roman 2000, Editura Fundatiei Pro, Bucuresti, 1999) aminteste ca, pentru a se preintampina distrugerea holdelor si a strugurilor, e bine sa nu se lucreze acum. De asemenea, pana in aceasta zi e bine sa se semene porumb, ovaz si mei. I.A. Candrea ( Iarba fiarelor, 1928) este de parere si sfatuieste oamenii sa tina aceasta zi, pentru ca puii sa nu fie mancati de ulii.(Articol publicat in Ziarul Lumina din 18 mai 2013, aparut sub semnatura Nicoletei Enculescu)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 710

Id: 34900

Data: Oct 24, 2013

Imagine: