În Biserica Ortodoxa sunt sarbatoriti la 21 mai, Sfintii Împarati Constantin cel Mare si mama sa Elena. Ei sunt cinstiti în mod deosebit, fiind trecuti în rândul sfintilor cu denumirea de 'isapostolos' - 'întocmai cu Apostolii'.Sfintii Împarati Constantin si Elena sunt doi dintre cei mai iubiti sfinti de catre români. Asa se explica si faptul ca aprox. 1.850.000 de români poarta numele Constantin si Elena sau derivate ale acestora. Marturie a acestei evlavii stau si numeroasele biserici parohiale si monahale, din tara si din strainatate, care si-au asezat viata duhovniceasca sub ocrotirea Sfintilor Împarati ai Ortodoxiei.Sfântul Constantin cel MareGaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus (27 februarie 272 - 22 mai 337), cunoscut sub titulatura de Sfântul Constantin cel Mare, a fost împarat roman, proclamat Augustus de catre trupele sale în data de 25 iulie 306 si care a condus Imperiul Roman pâna la moartea sa, survenita în anul 337. Istoricii bisericesti Eusebiu de Cezareea si Lactantiu afirma ca înaintea luptei de la Pons Milvius (Podul Vulturului) din 28 octombrie 312, contra lui Maxentiu, Constantin a vazut pe cer, ziua, o cruce luminoasa, deasupra soarelui, cu inscriptia 'in hoc signo vinces' ('prin acest semn vei învinge'). Noaptea, în vis, i s-a aratat Mântuitorul, cerându-i sa puna pe steagurile armatei sale simbolul Sau, ca semn protector în lupte. Steagul cu monograma crestina s-a numit 'labarum'. Victoria miraculoasa a armatei sale s-a datorat ajutorului acordat de catre Dumnezeu. Dovada acestei credinte a lui Constantin în ajutorul divin este inscriptia de pe Arcul lui Constantin din Roma, pastrata pâna astazi, prin care marturiseste ca a câstigat lupta 'instinctu divinitatis' ('prin inspiratie divina'). Lui Eusebiu, i-a marturisit sub juramânt ca semnele care i s-au aratat l-au facut sa treaca de partea crestinilor, el fiind mai înainte, ca si tatal sau, adept al cultului lui Sol Invictus (Soarele Nebiruit - cult cu origini orientale).În ianuarie 313, împaratul Constantin cel Mare emite Edictul de la Milan (numit atunci Mediolanum), prin care crestinismul devine 'religio licita', adica religie permisa, la fel cu celelalte religii din imperiu. Ia masuri în favoarea Bisericii crestine, înlatura din legile penale pedepsele contrare crestinismului, îmbunatateste tratamentul în închisori, usureaza eliberarea sclavilor acordând episcopilor si preotilor dreptul de a-i declara liberi în biserici. Protejeaza prin lege pe saraci, orfani si vaduve. Modifica legislatia privind casatoria, îngreuneaza divortul, pedepseste adulterul. Atribuie Bisericii crestine casele imperiale de judecata (basilikos oikia), care vor purta în continuare numele de bazilici, nume pastrat în limba româna sub termenul de biserica. Împaratul Constantin cel Mare a generalizat în 321 duminica drept zi de odihna în imperiu, sarbatoarea saptamânala a crestinilor, zi în care si soldatii asistau la slujba.Înca din anul 317 a început sa bata moneda cu monograme crestine. Împaratul si familia sa au sprijinit repararea bisericilor, dar au ajutat si la construirea altora mai mari si mai frumoase la Ierusalim, Roma, Antiohia, Nicomidia, Tyr etc. Totodata, împaratul Constantin cel Mare a construit o noua capitala - inaugurata la 11 mai 330 -, transformând orasul Bizantium în orasul Constantinopol, care timp de o mie de ani va fi capitala crestina a Imperiului Roman. Aici a construit numeroase lacasuri de cult printre care Biserica Sfintiilor Apostoli. Din dorinta de a ajuta Biserica, a convocat Sinodul I Ecumenic de la Niceea din anul 325, împotriva ereziei lui Arie. Sub influenta Sfântului Atanasie cel Mare, Sinodul a proclamat învatatura ortodoxa despre dumnezeirea Fiului care este 'Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut nu facut, Cel de o fiinta cu Tatal, prin care toate s-au facut' (Simbolul credintei sau Crezul).Sfântul Constantin cel Mare a murit în Duminica Rusaliilor, la 22 mai 337 si a fost înmormântat în Biserica 'Sfintii Apostoli' din Constantinopol, ctitoria sa.Sfânta Împarateasa ElenaOriginara, probabil, din Drepanum (numit dupa aceea Helenopolis) din Golful Nicomidia, se presupune ca era fiica unui hangiu. O legenda ulterioara, mentionata de Geoffrey of Monmouth, pretinde ca era fiica regelui britan Coel, care a casatorit-o cu Constantius Chlorus I pentru a evita razboaiele dintre britani si Roma. Monmouth precizeaza apoi ca ea a fost prezentata ca o regina deoarece nu avea frati care sa mosteneasca tronul Britaniei. Constantius Chlorus a divortat de ea (cca în anul 292) pentru a se casatori cu fiica vitrega a lui Maximian, Teodora. Constantin, fiul Elenei, a devenit apoi împarat al Imperiului Roman si ca urmare a ascensiunii acestuia, ea a devenit o prezenta importanta la curtea imperiala.Potrivit istoricului Eusebiu, Sfânta Elena a primit botezul în anul 313. Sfânta împarateasa a fost o crestina foarte evlavioasa sprijinind ridicarea a numeroase lacasuri de cult, dintre care mentionam: Biserica Învierii Domnului zidita lânga Sfântul Mormânt, biserica din Ghetsimani (precum si alte 18 lacasuri de cult). De asemenea, Sfânta Elena a mers la Ierusalim, unde a aflat, cu osteneala si rugaciune, crucea pe care a fost rastignit Domnul Iisus Hristos. Sfânta Cruce a fost mai apoi înaltata solemn în vazul poporului crestin de episcopul cetatii Ierusalimului, Macarie I la 14 septembrie 326. Sfânta Împarateasa a trecut la cele vesnice la Roma, în anul 327.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 623

Id: 40818

Data: May 21, 2014

Imagine: