Mineiul lunii octombrie anunta ca, 'dupa 11 zile ale acestei luni, in Duminica viitoare, savarsim pomenirea Sfintilor Parinti, celor ce s-au adunat in Niceea, a doua oara, la al saptelea a toata lumea Sinod, trei sute saizeci si cinci de Sfinti Parinti, spre lepadarea si rasturnarea dogmelor celor fara de Dumnezeu, ale uratorilor de icoane, ale lui Copronim si ale episcopilor celor de o cugetare impreuna cu el, si asupra nelegiuitului lor soboras'.Conform Tipiconului Marii Biserici din Constantinopol (sec. X), 'sfintii si fericitii Parinti' de la Sinodul VII Ecumenic erau pomeniti in data de 11 octombrie. Sarbatoarea este legata de faptul ca sinodul s-a incheiat la 13 octombrie 787, in Palatul imperial Magnaura din Constantinopol, cand imparateasa Irina si fiul ei au semnat horosul oficial. Praznuirea Parintilor care au restabilit dreapta credinta s-a instituit la scurt timp dupa incheierea sinodului, cel mai tarziu la inceputul secolului al IX-lea. Datorita popularitatii de care s-a bucurat in Constantinopol, sarbatoarea a fost stabilita pentru cea mai apropiata zi de duminica dintre 11 si 17 octombrie.Lupta impotriva icoanelorUltima mare confruntare de doctrina a Bisericii primelor veacuri a fost iconoclasmul, erezie indreptata impotriva cultului icoanelor. Dupa o serie de persecutii lansate de imparati bizantini iconoclasti, Biserica a raspuns prin convocarea Sinodului al VII-lea Ecumenic, in 787, la Niceea. Unii dintre cei mai mari Sfinti Parinti au marturisit ortodoxia cinstirii icoanelor in Biserica inca din perioada de aur a patristicii. Sfantul Vasile cel Mare (†379) vorbea despre cinstirea adusa icoanei, care se ridica la cel reprezentat in icoana. Sfantul Grigorie Teologul (†390) recomanda imaginile crestine pentru impodobirea bisericii, dand exemplu pe tatal sau, episcopul Grigorie din Nazianz. Sfantul Ioan Gura de Aur (†407) vorbea despre egalitatea dintre cuvantul propovaduit si icoana, numind icoana mijloc de aducere aminte si cinstire a sfintilor.Canonul 82 al Sinodului II Trulan (692) decreta ca pe viitor Mantuitorul Hristos sa nu mai fie reprezentat iconografic in chip de miel, ci dupa chipul Sau omenesc prin care ne amintim de intrupare, patimiri si mantuire.Imparati iconoclasti si Sfinti Parinti iconoduliImparatul Leon al III-lea Isaurul (717-714), in 726 a luat masuri de inlaturare a icoanelor din biserici si din locuri publice. In urma reactiei ferme a credinciosilor din capitala imperiala, imparatul cauta sa legifereze iconoclasmul prin Biserica. A convocat, astfel, in 730 o conferinta teologica 'silentium' ce legifera iconoclasmul, peste refuzul patriarhului ecumenic Gherman, care avea sa fie depus.Intre aparatorii cultului sfintelor icoane, episcopul Romei, Gherman al II-lea, a trimis doua scrisori imparatului Leon prin care ii atragea atentia ca nu are dreptul sa se amestece in treburile Bisericii, amintindu-i ca folosirea icoanelor este in conformitate cu invatatura Bisericii, iar icoana transmite aceleasi invataturi de credinta ca Sfintele Evanghelii. La randul sau, patriarhul ecumenic Gherman al Constantinopolului a adresat episcopilor ortodocsi scrisori in care arata cum cinstirea icoanelor este diferita de adorarea lui Dumnezeu si se aduce datorita intruparii Mantuitorului Hristos. Poate cel mai fervent aparator al sfintelor icoane a fost Sfantul Cuvios Ioan Damaschin, care a scris trei tratate impotriva iconoclastilor.Domnia lui Leon a insemnat, totusi, o atitudine relativ moderata asupra celor ce cinsteau icoanele, bisericile pastrand frescele si mozaicurile ce le impodobeau. A urmat insa la tron imparatul Constantin al V-lea 'Copronimul' (741-775), mult mai aprig, cel ce a pregatit sinodul iconoclast de la Hieria (10 februarie - 8 august 754). Imparatul Leon al IV-lea Hazarul (775-780) permite intoarcerea ortodocsilor exilati, insa in anul 779 imparateasa Irina, cinstitoare a icoanelor, este alungata. Cu moartea imparatului Leon al IV-lea (8 septembrie 780) se incheie prima faza a iconoclasmului bizantin.Sinodul al VII-lea EcumenicImparateasa Irina preia conducerea imperiului, in calitate de regenta a fiului minor, Constantin al VI-lea (780-797), si pregateste organizarea unui sinod ecumenic pentru a restabili invatatura de credinta ortodoxa. Prima incercare a fost la 7 august 786, cand patriarhul Tarasie deschidea lucrarile sedintei din Biserica 'Sfintilor Apostoli' din Constantinopol, insa armata imperiala iconoclasta a intervenit, intrerupand sinodul. Imparateasa Irina a organizat o expeditie impotriva arabilor, pentru a elibera capitala de trupele iconoclaste, pregatind de data aceasta la Niceea primirea sinodalilor. La 24 septembrie 787 se deschidea, la Niceea, Sinodul al VII-lea Ecumenic, in prezenta familiei imperiale. Definitia dogmatica a acestui sinod restabilea ortodoxia, dupa rostirea Simbolului de credinta niceo-constantinopolitan si anatematizarea tuturor ereticilor din secolele precedente: 'Noi pastram toate predaniile, scrise sau orale, printre care si cea referitoare la sfintele icoane care sta in armonie cu vestirea Evangheliei, caci Logosul divin s-a intrupat in realitate, si nu in aparenta. Urmand calea imparateasca, invataturilor inspirate de Dumnezeu ale Sfintilor Parintilor nostri si predaniei Bisericii universale, in care salasluieste Sfantul Duh, marturisim, cu toata convingerea si claritatea ca, precum semnul sfintei si de viata facatoarei Cruci, tot asa si sfintele icoane demne de cinstire, sa fie pictate sau lucrate in mozaic sau din alt material si sa fie asezate in sfintele biserici ale lui Dumnezeu, pe sfintele vase si vesminte, ca fresce sau icoane portabile, in case sau la raspantii, fie ca este icoana dumnezeiescului nostru Stapan si Mantuitor Iisus Hristos, fie ca sunt icoanele neprihanitei Stapanei noastre, Sfintei Maicii Sale, ale sfintilor ingeri, ale tuturor sfintilor si dreptilor'.… in artaDionisie din Furna, in 'Erminia picturii bizantine', arata reprezentarea canonica a Sinodului al VII-lea Ecumenic: 'Casa si deasupra Sfantul Duh, si imparatul Constantin copil mic si mama sa Irina, sezand in jeturi; si Constantin tinand in maini icoana lui Hristos, iar Irina icoana prea-sfintei Fecioare; si despre amandoua partile lor Tarasie al Constantinopolei si loctiitorii papei, Petru si alti patru prezviteri; si alti ssfintit parinti sezand si tinand in maini icoane. Şi in mijlocul lor un arhiereu scriind: Oricine nu se inchina sfintelor icoane si cinstitei Cruci sa fie anatema!'.… si in cantarea BisericiiSarbatoarea este dedicata Sfintilor Parinti, iar nu sinoadelor ca evenimente, pentru ca in cultul ortodox sunt pomenite persoanele participante la istoria mantuirii. Parintii sunt numiti in cartea de slujba ai 'asezamintelor apostolesti osarduitori pazitori', 'luminatori prea straluciti ai adevarului', 'de cele ceresti ganditori', 'stele mult-luminoase ale tariei celei intelegatoare', 'florile Raiului, cele cu duhovniceasca mireasma', 'lauda Niceei si podoaba lumii'. La slava Vecerniei, cantam: 'Pe trambitele Duhului cele de taina, purtatorii de Dumnezeu Parinti, astazi sa-i laudam; pe cei ce au cantat in mijlocul Bisericii, cantare intocmita de teologie, marind o Treime neschimbata, o fiinta si Dumnezeire; pe surpatorii lui Arie, si pe aparatorii drept-credinciosilor; pe cei ce se roaga totdeauna Domnului, sa miluiasca sufletele noastre'. Cultul de venerare adresat Sfintilor Parinti este indreptat spre mijlocirea acestora inaintea lui Dumnezeu, pe care Il adoram: 'Prea proslavit esti, Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce luminatori pe pamant pe parintii nostri i-ai intemeiat si printr-insii la adevarata credinta pe noi toti ne-ai indreptat, mult-Indurate, slava Ţie' (tropar).(Articol publicat in Ziarul Lumina , Editia din data de 15 octombrie 2011)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1195

Id: 17185

Data: Oct 15, 2011

Imagine: