Fara indoiala, secolul al IV-lea, numit 'veac de aur' pentru Biserica, este dominat de cele trei personalitati de exceptie, Sfintii Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul si Ioan Gura de Aur.Daca Sfintii Apostoli au fost cei dintai intr-un sir urias de mucenici si marturisitori din primele trei secole, odata cu Edictul de la Mediolan din anul 313, practicarea, propovaduirea si marturisirea credintei crestine capata alte forme de manifestare mult mai complexe si nuantate. Intr-o lume cosmopolita precum cea a Imperiului Roman, cu multimea de religii si etnii, cand crestinismul avea sa devina religie de stat, valul de ispite provocat de ispititorul se dubleaza. Apar ispitele din interiorul Bisericii, incepe razboiul intru cuvant, iar in urma acestor mari provocari si lupte cu ereziile, se stabilesc si definesc invataturile dogmatice ale Bisericii.Dupa Sfantul Atanasie cel Mare (295-373), care avusese un rol extraordinar (desi era doar diacon pe atunci) la intaiul Sinod Ecumenic de la Niceea din anul 325, a venit si randul Sfintilor Trei Ierarhi ca prin felul lor de slujire, de teologhisire, de marturisire a credintei sa arate prin cuvant si prin fapta trairea in Hristos, precum si icoana slujitorului lui Dumnezeu, a pastorului duhovnicesc, in Biserica. In ei se oglindesc virtutile, atat cele personale, ale credinciosului desavarsit, cat si cele necesare pastorului, ale celui care raspunde si poarta pe umeri grija de mantuirea altora.Obarsie nobila, viata minunataObarsia lor nobila, aristocratica vine sa trezeasca in noi sentimentul nobiliar de fii ai lui Dumnezeu, nascuti prin harul Sfantului Duh in Sfanta Taina a Botezului si hraniti cu cuvantul, harul si puterea lui Dumnezeu. Cu Trupul si Sangele dumnezeiesc al Domnului, Dumnezeului si Imparatului nostru Iisus Hristos. Familiile in care s-au nascut, majoritatea membrilor lor numarandu-sein randul sfintilor, ne amintesc ca adevaratele noastre familii sunt cetele sfintilor ce-i numara pe apostoli, prooroci, ierarhi, mucenici, cuviosi, drepti. Virtutile care au stralucit in Sfintii Trei Ierarhi si vor lumina pana la sfarsitul veacurilor sunt: credinta, faptele bune, postul, milostenia, rugaciunea, cunostinta, evlavia, rabdarea si iubirea. Toti trei au avut o credinta de neclintit, desavarsita. Daca in tinerete ea s-a manifestat in viata lor curata si cinstita, sobra si austera, dar plina de altruism, la varsta maturitatii ea s-a manifestat prin acte de curaj, indrazneala, rabdare si darul facerii de minuni.Sfantul Vasile cel Mare (330-379), recunoscut pentru asceza sa si puterea rugaciunilor sale, inca de la inceputul slujirii preotesti si arhieresti a infruntat cu succes pe cei doi imparati romani Iulian Apostatul si Valens, eretic arian. Biruindu-i prin intelepciune si rugaciune, salvand in defavoarea primului orasul Cezareea Capadociei, iar de la al doilea obtinand bisericile ortodoxe confiscate si date pentru slujire ereticilor arieni.Sfantul Grigore Teologul (330-381), printr-o credinta si o rabdare ingereasca infruntand injurii, hule, invidii, loviri cu pietre, a reusit in patru-cinci ani prin puterea si intelepciunea cuvantului sau sa readuca la ortodoxie capitala Imperiului Bizantin - Constantinopol (aproape 300.000 de locuitori) cazuta aproape in totalitate in erezia ariana.Iar Sfantul Ioan Gura de Aur (354-407), inca de pe vremea cand era preot in Antiohia, prin predica si rugaciune, a salvat orasul de la distrugere. Locuitorii antiohieni, revoltati de majorarea impozitelor, au distrus cateva statui ale imparatului Teodosie cel Mare, iar puternicul bazileu a luat hotararea de a-l distruge. Adunand o armata de rugatori-pusnici, Sfantul Ioan a infruntat cu ea armatele imperiale, biruindu-le. Prin smerenie, bunatate, buna-cuviinta a imblanzit furia lor. Iar prin inteleapta epistola trimisa prin insusi patriarhul Flavian, l-a imblanzit pe imparatul Teodosie.Credinta desavarsita in Dumnezeu, iubire desavarsita pentru oameniToti trei au fost iubitori de fapte bune, practicand post aspru si rugaciune neincetata, in biserica si in chilie, iar milostenia a fost constanta vietii lor. Toti trei au iubit saracia si smerenia. Desi dupa terminarea studiilor universitare puteau sa ocupe functii importante, de profesori, magistrati sau prefecti, au preferat viata saraca, pustniceasca. Au cautat intotdeauna sa paseasca pe urmele Domnului Iisus Hristos, pe urmele apostolilor, profetilor, martirilor si pustnicilor, care nu aveau unde sa-si plece capul, dar erau prieteni iubiti si nedespartiti ai lui Dumnezeu. Toti trei au primit hirotonia intru preot sau episcop cu mare greutate, abia in urma unor semne dumnezeiesti si voii unanime a membrilor Bisericii pe care urma sa-i pastoreasca. De asemeni, toti trei au cautat ca la fapta buna sa adauge cunostinta, cercetand si invatand la cele mai vestite scoli din vremea lor, cu dascali de renume, tot ce se putea studia atunci in filosofie, retorica, gramatica, medicina, muzica, astrologie, astronomie. Daca fiecare in felul sau a avut o credinta desavarsita in Dumnezeu, aceasta s-a materializat printr-o iubire desavarsita fata de oameni. De dragul crestinilor pe care ii pastoreau si al tuturor oamenilor, au scris slujbe care ne-au ramas pana astazi, tratate de teologie, carti de invatatura morala, dogmatica si exegetica, ascetica, apologetica si chiar polemica. Ziua invatau poporul prin cuvantul vorbit si-l sfinteau prin Tainele lui Hristos si prin prezenta lor, iar noaptea se dedicau rugaciunii si scrisului. Ei, care raman modele eterne de pastori, care isi dedica viata si talentul pentru turma cea cuvantatoare, au pus bazele invataturii ortodoxe si modului de viata crestin autentic in Biserica in raport cu invataturile eretice si filosofiile si religiile pagane.'Ştiinta de a ne uni cu Dumnezeu intru iubire'Toti acesti trei Sfinti Parinti, prin neincetata comuniune cu Dumnezeu in rugaciune, au suferit nedreptati, prigoane, insulte, boli, necazuri si chiar moarte cu seninatate si nadejde neclintita. Privind mereu la Cel nevazut, cu ochii sufletului, in fiinta lor traia Hristos, Tatal si Duhul Sfant, iar moartea le era ceasul cel mult asteptat si dorit.Ţintuit pe pat cu trupul uscat, mai mult o umbra, Sfantul Vasile nu inceta sa predice. Dus pe targa vorbea ore in sir, iar credinciosii nu se mai saturau sa-l asculte. In ceasul mortii, s-a ridicat sanatos, a slujit Sfanta Liturghie, a botezat pe medicul evreu Iosif, pe care il convertise si apoi s-a mutat la Domnul asemeni Celui Care binecuvanta inaltandu-Se de pe Muntele Eleon.Sfantul Grigorie s-a retras de bunavoie din scaunul de arhiepiscop al Constantinopolului, din cauza rautatii omenesti si a invidiilor. A sfarsit ca pustnic in Muntii Arianzului, nestiut de nimeni, avand tovarasi animale salbatice. Staruind in rugaciune, sta in picioare cu mainile ridicate toata noaptea, patruns in suflet si in trup de lumina si iubirea Sfintei Treimi, in aceasta stare si-a dat sufletul iubitului sau Mire - Iisus Hristos.Sfantul Ioan Gura de Aur a fost cel mai mare predicator al Bisericii din toate timpurile, exilat de doua ori din scaunul de patriarh. A sfarsit la Comana, in drumul exilului sau, in biserica Sfintitului Mucenic Vasilisc. Batut, infometat, cu trupul suferind din pricina insolatiei, indurerat de soarta pastoritilor sai, si-a dat sufletul lui Dumnezeu, multumind si rostind ca un testament aceste cuvinte: 'Slava lui Dumnezeu pentru toate!'In cer ei traiesc in iubire si unitate deplina, asa cum au trait pe pamant. Iubirea si unitatea Sfintei Treimi descoperita in Iisus Hristos au fost viata si propovaduirea lor. Aceasta este si acum, dupa o mie sapte sute de ani. Glasurile lor vestesc ca niste trambite dumnezeirea Mantuitorului Iisus Hristos, unitatea Treimii, dumnezeirea Duhului Sfant, importanta capitala a Spovedaniei, a Sfintei Impartasanii, a postului, rugaciunii, milosteniei, studiului, cantarii psalmilor, si mai ales a iubirii dintre noi si a comuniunii liturgice. Cand din cauza admiratiilor si simpatiilor subiective crestinii din Constantinopol se certau si se separau, Sfintii Vasile, Grigorie si Ioan s-au aratat in vedenie mitropolitului Ioan, spunandu-i sa realizeze impacarea, compunand o slujba si hotarand o data de praznuire comuna, ceea ce s-a si petrecut. Din secolul al XI-lea avem praznicul din data de 30 ianuarie. Ei sunt dascalii nostri, care ne invata teologia, adica stiinta de a ne uni cu Dumnezeu intru iubire. Sa-i cinstim si sa-i iubim, sa le cerem mereu ajutorul si sfatul citind cartile lor si rostind rugaciuni pe care ei le-au rostit. Prin rugaciunile lor de foc, putem primi har si ajutor de a le urma exemplul. (Articol publicat in Ziarul Lumina din data de 30 ianuarie 2012)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 740

Id: 27987

Data: Jan 30, 2013

Imagine: