In aceasta perioada, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, Preafericitul Parinte Daniel, se afla intr-o vizita in Austria. In cadrul acesteia, Preafericirea Sa, impreuna cu IPS Mitropolit Laurentiu al Ardealului, IPS Mitropolit Serafim al Mitropoliei Ortodoxe Romane pentru Europa Centrala si de Nord, IPS Nifon, Arhiepiscop si Mitropolit al Targovistei, PS Episcop Macarie al Europei de Nord si PS Sofian Brasoveanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane a Germaniei, Austriei si Luxemburgului, a sfintit sambata, 13 iunie 2009, noua biserica ortodoxa romaneasca cu hramul Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil si Sfintii Martiri Epictet si Astion din Salzburg. Ieri, 14 iunie 2009, Patriarhul Daniel a sfintit si noua biserica ortodoxa romaneasca cu hramul Sfantul Apostol Andrei din Viena, Austria.La sfintirea bisericii din Salzburg au participat reprezentanti ai Bisericilor Ortodoxe surori si ai altor Biserici crestine, autoritati de stat si locale austriece, delegati ai Ambasadei Romaniei la Viena, preoti si membri ai comunitatilor ortodoxe romanesti din Austria si din alte state europene. La eveniment, Intaistatatorul Bisericii noastre a rostit un cuvant de invatatura pe care l-a intitulat Credinta martirilor - izvor de lumina pentru viata Bisericii, explicand semnificatia ritualului de inconjurare a unei biserici, in momentul sfintirii ei, in care se poarta particele din relicve de martiri, care apoi, la sfintirea altarului, se fixeaza in interiorul sfintei mese, pe care se savarseste apoi Sfanta Jertfa euharistica a lui Hristos. Aceasta practica nu numai ca aminteste de faptul ca multe dintre primele biserici crestine au fost construite pe mormintele martirilor, ci are si o semnificatie teologica. Semnificatia teologica si spirituala a prezentei relicvelor de martiri in piciorul (interiorul) sfintei mese din sfantul altar provine din legatura ce exista intre moartea martirilor si taina iubirii lui Hristos, mai tare decat moartea. Iubirea lui Hristos mai tare decat ura si decat moartea este iubirea smerita si atotputernica a lui Dumnezeu. Aceasta iubire este comunicata prin Sfantul Duh martirilor, pentru a se arata in ei puterea Crucii si a Invierii lui Hristos. Legatura spirituala dintre Jertfa lui Hristos pe Cruce, Jertfa Sa euharistica si jertfa sau daruirea de sine a sfintilor marturisitori si martiri, exprimata simbolic in ritualul sfintirii bisericii, este scoasa in evidenta de Sfantul Ioan Evanghelistul si Teologul in cartea Apocalipsei: «Am vazut sub altar (jertfelnic) sufletele celor injunghiati pentru cuvantul lui Dumnezeu si pentru marturia pe care au dat-o (...) Acestia sunt cei ce vin din stramtorarea cea mare si si-au spalat vesmintele lor si le-au facut albe in sangele Mielului. Pentru aceea sunt inaintea tronului lui Dumnezeu si Ii slujesc ziua si noaptea in templul Lui, si Cel ce sade pe tron ii va adaposti in cortul Sau» (Apocalipsa 6, 9 si 7, 14-15), a explicat Parintele Patriarh, mentionand ca marturisitorii si martirii credintei sunt oamenii cei mai vii spiritual si mai rugatori in fata tronului lui Hristos (Cf. Apocalipsa 8, 3-4), pentru ca in ei s-a aratat in modul cel mai deplin puterea iubirii mai tari decat moartea, in ei credinta vie a biruit teama mortii. De aceea, Biserica ii numeste «buni, biruitori mucenici», iar slujba sfintirii bisericii este o venerare deosebita a martirilor, a aratat Patriarhul Daniel.Martirii si marturisitorii sunt numiti biruitori (invingatori) cu toate ca au murit cu trupul, pentru ca ei au invins duhul pacatului, al egoismului, al violentei si al rautatii. In martiri, existenta biologica se transforma in existenta teologica, existenta posesiva a vietii se transforma in daruire de sine, instinctul conservarii se transforma in elan al comuniunii, teama de moarte se transforma in arvuna (pregustare) a Invierii. In martiri lucreaza harul Sfantului Duh pe care Hristos-Domnul si Dumnezeu-Tatal il daruiesc celor care sunt marturisitori ai credintei, iubitori de dreptate si adevar, aparatori ai demnitatii umane umilite sau desfigurate de pacatul individual si colectiv, a spus Patriarhul romanilor.Dupa cum a subliniat Preafericirea Sa, marturisitori si martiri ai credintei s-au nascut si in vremurile noastre, iar lumina marturiei lor trebuie comemorata cu recunostinta si veneratie, ea fiind izvor de putere spirituala in viata si misiunea Bisericii astazi. Multimea marturisitorilor si martirilor credintei din fostele tari cu regim comunist din Europa Centrala si orientala ne indeamna mereu sa nu uitam cat de mare este puterea jertfei si cat de necesara este lucrarea de vindecare si innoire a umanitatii, ranita de ura si violenta, de discriminare si dominatie, de intoleranta si indiferenta, de multe forme ale mortii fizice si spirituale. In timpul persecutiei comuniste din Europa rasariteana, o multime de episcopi, preoti, monahi si laici au murit in inchisori sau au suferit pentru credinta lor. Acesti martiri si marturisitori ai credintei si ai luptei pentru libertate sunt pomeniti azi in rugaciunile Bisericii noastre in mod permanent la Sfanta Liturghie. Pilda vietii si rugaciunile lor sunt izvor de inspiratie si innoire pentru viata Bisericilor noastre azi. Ei ne cheama astazi sa nu despartim darul libertatii de darul credintei si al sfinteniei vietii.Referindu-se la jertfa si pilda vietii Sfintilor Mucenici Epictet si Astion, ocrotitori ai bisericii romanesti din Salzburg, Patriarhul nostru a mentionat ca acestea au fost izvor de inspiratie pentru ctitorii care au asezat in temelia acestei biserici pe care o sfintim astazi (n.r - sambata, 13 iunie) fragmente din moastele acestor sfinti mucenici, chemandu-i in ajutor pentru a ridica aici o casa a Domnului si pentru a cultiva darul credintei, al sfinteniei si al iubirii jertfelnice Astazi, in fata tentatiei de secularizare, PF Parinte Patriarh Daniel a mentionat ca sfintii ne invata ca, daca uitam pe Dumnezeu, vom uita si dimensiunea sacra a vietii umane.In fata tentatiei de a domina asupra altora, sfintii mucenici ne invata sa descoperim forta spirituala de a darui si altora din ceea ce suntem si avem, precum si de a ne darui lui Hristos, Cel ce Se daruieste noua in Euharistie.In fata tentatiei de a ne afirma in iubire de sine, sfintii ne invata sa gasim bucuria in frumusetea dobandirii iubirii smerite a lui Hristos pentru toti oamenii, dupa cum a mai spus PF Daniel.Biserica romaneasca din Salzburg, ridicata in stil maramuresean, este unul dintre exemplele cele mai recente de dialog si ajutorare ecumenica la nivel practic, dupa cum a remarcat PF Parinte Patriarh. Inaltarea acestei biserici a devenit posibila prin bunavointa crestina fraterna aratata de parintii benedictini de la Abatia Sankt Peter, care au oferit terenul pentru constructia acestei biserici, precum si prin sustinerea financiara importanta de catre Fundatia Propter Homines (Vaduz-Liechtenstein) si a altor binefacatori de aici sau din tara. Eminenta Sa Cardinalul Christoph Schonborn , Arhiepiscopia de Salzburg si indeosebi intaistatatorul sau, Arhiepiscopul Alois Kothgasser, si-au aratat sprijinul deosebit fata de acest proiect.Aceasta parohie romaneasca s-a infiintat in anul 1976, cu binecuvantarea patriarhului de atunci, Justinian Marina. In anul 1985, patriarhul Iustin Moisescu a numit paroh aici pe parintele Dumitru Viezuianu, iar in 2007, patriarhul Teoctist a binecuvantat construirea acestei noi biserici. Numele celor trei patriarhi au fost pomenite cu evlavie, sambata, de cel de-al saselea intaistatator al Bisericii noastre.Parintele Patriarh Daniel a felicitat totodata pe IPS Mitropolit Serafim, al Mitropoliei Ortodoxe Romane pentru Europa Centrala si de Nord, cu ocazia sfintirii acestei biserici, pe parintele paroh Dumitru Viezuianu, dimpreuna cu toata comunitatea ortodoxa romaneasca, harnica si misionara, luminata de evlavie si simtire romaneasca, pe toti ctitorii si ajutatorii acestui sfant lacas, precum si pe toti clericii si credinciosii prezenti la acest eveniment sfant si solemn de spiritualitate si demnitate crestina.Ieri, 14 iunie, Patriarhul Daniel, impreuna cu cei cinci ierarhi ai Bisericii noastre prezenti, sambata, la Salzburg, a sfintit noua biserica ortodoxa romaneasca cu hramul Sfantul Apostol Andrei din Viena - Austria. Alaturi de ei a slujit si IPS Michael, Mitropolitul grec ortodox al Austriei.La eveniment au participat reprezentanti ai Bisericilor Ortodoxe surori si ai altor Biserici crestine, autoritati de stat si locale austriece, delegati ai Ambasadei Romaniei la Viena, preoti si membri ai comunitatilor ortodoxe romanesti din Austria si din alte state europene. La manifestarile de ieri de la Viena a asistat si cardinalul Cristoph von Schömborn, Arhiepiscopul romano-catolic al Vienei.In cadrul cuvantului de invatatura rostit ieri la Viena, intitulat Casa lui Dumnezeu si poarta cerului, Intaistatatorul Bisericii Ortodoxe Romane a explicat semnificatia sfintirii unei biserici ortodoxe romanesti. Dupa cum a mentionat Parintele Patriarh, construirea si sfintirea unei noi biserici ortodoxe romanesti intr-o capitala europeana a culturii crestine - Viena - reprezinta o dovada a credintei vii si jertfelnice a unei comunitati de migranti romani care au primit insa si sprijin fratern de la Arhiepiscopia Catolica de Viena, numind aceasta biserica caminul duhovnicesc al celei mai mari comunitati de romani din Austria.Zidirea unei biserici si sfintirea ei are loc o data la 100-200 de ani si inseamna in istoria comunitatii respective un moment deosebit prin care se aduce multumire lui Dumnezeu pentru tot ceea ce s-a realizat si, in acelasi timp, se cere harul Lui sfintitor ca aceasta lucrare - ofranda a credinciosilor - sa fie sfintita asa cum sfintim in biserica ofrandele (darurile) pe care le aducem la sfantul altar, a continuat Preafericirea Sa. Ca spatiu sacru de rugaciune, biserica noua devine un simbol al recunostintei (euharistiei) aduse lui Dumnezeu si un simbol al Bisericii in intelesul ei de adunare a oamenilor in iubirea Preasfintei Treimi. Prin urmare, o biserica in care se oficiaza Sfintele Taine sau Sacramente ale iubirii eterne a lui Dumnezeu pentru oameni este un semn de binecuvantare asupra comunitatii respective si asupra orasului in care s-a construit aceasta biserica. Biserica noua pe care noi o oferim Mantuitorului Iisus Hristos ca ofranda (Hingabe) a credintei, a harniciei, a intelepciunii, a priceperii si a darniciei noastre devine astazi o «poarta a cerului» (Facere 28, 17), asa cum auzim in rugaciunile de sfintire a noii bisericii. Pe aceasta «poarta a cerului» intra Hristos - Imparatul Slavei, Care, dupa Invierea Lui, S-a inaltat cu trupul la cer si a asezat umanitatea Sa pe tronul slavei Preasfintei Treimi, a aratat Parintele Patriarh.Biserica sfintita poarta un nume de persoana, numele patronului ei spiritual, de pilda, Sfantul Apostol Andrei, pentru ca in ea se aduna in rugaciune persoanele umane botezate in numele Persoanelor divine, in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. O biserica noua se sfinteste cu apa sfintita si se unge cu Sfantul si Marele Mir, ca si persoanele umane botezate in apa sfintita si unse cu Sfantul si Marele Mir, pentru a avea o comuniune spirituala permanenta cu Persoanele Sfintei Treimi, dar si cu Maica Domnului si cu toti sfintii din toate timpurile si din toate locurile, care au marturisit credinta in Sfanta Treime.Ca lacas sfant, biserica nou-sfintita reprezinta simbolic Biserica rugatoare, adica Trupul tainic al lui Hristos plin de Duhul Sfant, in care credinciosii sunt membre vii ale acestui Trup mistic (Cf. I Corinteni 12, 12-13 si 27; Efeseni 1, 22-23; 4, 3; Coloseni 1, 18).In continuare, Patriarhul Daniel a explicat ritualul liturgic al sfintirii unei biserici, explicand ca edificiul bisericii noi se sfinteste mai intai in exterior pentru a delimita spatiul sacru, ca fiind casa lui Dumnezeu si poarta cerului (Facere 28, 17). Mai intai se citeste in fata bisericii noi rugaciunea lui Solomon de la sfintirea Templului din Ierusalim (III Regi 8, 22-31), in care se cere lui Dumnezeu sa fie ochii Tai deschisi ziua si noaptea spre casa aceasta, si oricate vor cere in locul acesta sa asculti din locul locuintei Tale celei din cer (…) si milostiv sa le fii lor. Dumnezeu este pretutindeni prezent, dar in modul cel mai intens si atent El asculta si vede pe cei ce Il cheama in rugaciune.Urmeaza apoi trei lecturi din Sfintele Evanghelii: de la Matei (16, 13-19), Luca (10, 38-42 si 11, 27-28) si Ioan (10, 22-28). La sfarsitul fiecarei lecturi din aceste Evanghelii se enunta mesajul principal al Evangheliei citite si anume: in timpul lecturii primei Evanghelii se spune: Tu esti Petru si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea (Matei 16, 18), adica pe credinta marturisita de Sfantul Apostol Petru ca Iisus este Fiul lui Dumnezeu, iar la sfarsit se spune: Orice vei lega pe pamant va fi legat si in ceruri si orice vei dezlega pe pamant va fi dezlegat si in ceruri (Matei 16, 19). Astfel se arata ca biserica este locul in care se iarta pacatele pe pamant si, ca atare, sunt iertate si in ceruri. Biserica este singura institutie din lumea aceasta care a primit darul dumnezeiesc de a ierta pacatele oamenilor, pentru ca ei sa dobandeasca mantuirea sau viata vesnica.A doua lectura din Sfanta Evanghelie este luata de la Sfantul Evanghelist Luca (10, 38-42 si 11, 27-28) si are loc in dreptul sfantului altar, in exteriorul bisericii. La finalul acestei lecturi, Mantuitorul Iisus Hristos fericeste pe cei care asculta cuvantul lui Dumnezeu si-l pazesc, adica il implinesc in viata lor. Aflam din lectura acestei Evanghelii ca adevarata fericire este legatura sau comuniunea omului cu Dumnezeu, prin ascultarea cuvantului lui Dumnezeu si implinirea poruncii iubirii fata de Dumnezeu si fata de aproapele. Deci numai cand iubim pe Dumnezeu in rugaciune si pe semenii nostri in fapte bune atunci suntem cu adevarat fericiti!A treia Evanghelie care se citeste la sfintirea bisericii (Ioan 10, 22-28) ne spune ca Mantuitorul Iisus Hristos este adevaratul Pastor, Pastorul cel Bun pentru oile Sale, iar celor care Il urmeaza pe El, Pastorul cel Bun le daruieste viata vesnica! Prin aceasta ni se arata care este rostul Bisericii in lume: acela de a ne pregati pentru a primi viata vesnica. Dupa sfintirea exterioara a bisericii, episcopul bate in portile bisericii noi ca fiind porti ale cerului. Cand se deschid portile bisericii si intram in interiorul ei, vedem cerul pe pamant, intrucat biserica pictata sau impodobita cu icoane simbolizeaza cerul care coboara la oamenii de pe pamant, pentru ca ei sa se inalte prin rugaciune la viata cereasca. Apoi urmeaza sfintirea altarului bisericii, care Il reprezinta pe Hristos-Domnul Cel rastignit, mort si inviat, adica sfanta masa simbolizeaza deodata masa de la Cina cea de Taina, mormantul lui Hristos si tronul Sau de slava. Dupa sfintirea altarului, se sfinteste biserica noua in interior, tot cu apa sfintita si cu Sfantul si Marele Mir, iar apoi se binecuvinteaza si se stropesc toti cei prezenti cu aceeasi apa sfintita, in care s-a turnat parfum, ca simbol al bunei miresme a harului Duhului Sfant, Care sfinteste deodata biserica, sufletele si trupurile credinciosilor, a explicat Preafericirea Sa.Catre sfarsitul slujbei de sfintire se canta: Aceasta casa Tatal a zidit-o; aceasta casa Fiul a intarit-o; aceasta casa Duhul Sfant a innoit-o, a luminat-o si a sfintit sufletele noastre. Deci, odata cu sfintirea bisericii, are loc si sfintirea sufletelor noastre, a spus Parintele Patriarh, precizand ca biserica din zid este invelisul arhitectonic al Bisericii celei vii, al comunitatii euharistice formata din cler si credinciosi in stare de rugaciune, de unire cu Persoanele divine ale Preasfintei Treimi.Dupa sfintirea noii bisericii, toti credinciosii ortodocsi prezenti au permisiunea sa intre in sfantul altar pentru a saruta Sfanta Evanghelie, Sfanta Cruce si sfanta masa din altar.Intr-o lume din ce in ce mai secularizata, a continuat Patriarhul, semnificatiile teologice si duhovnicesti ale sfintirii bisericii, precum si intreaga bogatie a spiritualitatii crestine ne cheama sa redescoperim adevarul ca omul este chemat la sfintire in relatie cu Dumnezeu Cel Sfant, iar pierderea dimensiunii sacre sau sfinte a vietii duce la o criza de umanitate. Cu alte cuvinte, secularizarea vietii umane duce la saracirea vietii umane ca si comuniune de iubire cu Dumnezeu si cu semenii.La final, Patriarhul Romaniei a felicitat pe IPS Mitropolit Serafim, al Mitropoliei Ortodoxe Romane pentru Europa Centrala si de Nord, cu ocazia sfintirii acestei biserici, pe parintele paroh Nicolae Dura, dimpreuna cu toata comunitatea ortodoxa romaneasca din Viena, pe toti ctitorii si ajutatorii acestui sfant lacas, precum si pe toti clericii si credinciosii prezenti la acest eveniment.Sursa: ziarullumina.ro

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 708

Id: 1633

Data: Jun 15, 2009

Imagine: