Peste doua mii de credinciosi au participat la sfintirea picturii Catedralei Episcopale Înaltarea Domnului din Slobozia.Slujba Sfintei Liturghii si slujba de sfintire a fost savârsita de Preafericitul Parinte Daniel, Patriarhul României, înconjurat de un sobor de 14 ierarhi dupa cum urmeaza: Înaltpreasfintitul Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramuresului si Salajului, Înaltpreasfintitul Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, Înaltpreasfintitul Calinic, Arhiepiscopul Argesului si Muscelului, Înaltpreasfintitul Casian, Arhiepiscopul Dunarii de Jos, Preasfintitul Corneliu, Episcopul Husilor, Preasfintitul Nicodim, Episcopul Severinului si Strehaiei, Preasfintitul Vincentiu, Episcopul Sloboziei si Calarasilor, Preasfintitul Galaction, Episcopul Alexandriei si Teleormanului, Preasfintitul Sebastian, Episcopul Slatinei si Romanatilor, Preasfintitul Visarion, Episcopul Tulcii, Preasfintitul Gurie, Episcopul Devei si Hunedoarei, Preasfintitul Andrei Fagarasanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, Preasfintitul Paisie Lugojanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timisoarei, Preasfintitul Ioachim Bacauanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului si Bacaului.Dupa sfintirea picturii Catedralei a urmat lansarea a doua monografii: a Episcopiei Sloboziei si Calarasilor, cu titlul 1994 – 2014. Slujire si daruire. Doua decenii de slujire arhiereasca si monografia Asezaminte monahale din Episcopia Sloboziei si Calarasilor.Patriarhul României a vorbit în cuvântul de învatatura adresat credinciosilor despre asumarea crucii.„Crucea în viata omului se vede mai ales atunci când traieste o suferinta îndelungata: o copilarie fara parinti, o vaduvie pe toata viata, o boala incurabila, o suferinta coplesitoare. Toate acestea pot fi o cruce grea de purtat în viata. Mântuitorul Iisus Hristos însa nu ne lasa sa cadem în disperare, în deznadejde, ci spune sa-si asume crucea fiecare si sa-L urmeze pe El. De ce trebuie sa-si asume omul crucea si sa-L urmeze pe Hristos ? Pentru ca numai Hristos poate transforma crucea suferintei în scara de Înviere, în speranta. El umple cu prezenta Sa tainica, a iubirii Sale milostive viata omului aflat în suferinta si transforma suferinta din interior în speranta. Daca boala nu se vindeca ea devine totusi o lucrare de curatire de pacate, de pregatire pentru a dobândi mântuirea si viata vesnica”, a spus Preafericirea Sa.De asemenea, Preafericitul Parinte Patriarh Daniel a vorbit si despre lepadarea de sine.„Lepadarea de sine înseamna schimbarea modului de existenta egoist într-un mod de existenta generos. Trecerea de la o viata centrata pe eul propriu la o viata atenta la nevoile celor din jur. Este trecerea de la starea de egoist la starea de altruist am spune mai pe înteles. Dar mai ales lepadarea de sine înseamna a nu mai centra viata noastra în noi însine, ci a descoperi pe Hristos ca fiind centrul vietii noastre. Pentru ca numai iubirea infinita si eterna a lui Hristos poate multumi dorul de iubire nesfârsita si viata vesnica a omului. Daca centram viata noastra pe lucruri trecatoare si limitate ne limitam libertatea spirituala. Daca ne unim însa cu iubirea vesnica si nelimitata a lui Dumnezeu ajungem la libertatea de a iubi vesnic pentru ca suntem iubiti vesnic. Deci, lepadarea de sine înseamna o traire în iubirea lui Dumnezeu care apoi trebuie aratata în iubire milostiva, în iubire smerita, generoasa fata de familie, fata de semenii nostri, fata de oamenii mai ales care au nevoie de iubirea si ajutorul nostru”.Totodata, Preafericitul Parinte Patriarh Daniel a vorbit credinciosilor si despre importanta sfintirii bisericii.„În aceasta zi a Odovaniei sarbatorii Înaltarii Sfintei Cruci în forma de cruce am sfintit o pictura minunata, catapeteasma, iconostasele, icoane ale acestei Catedrale episcopale din Slobozia. Toate se sfintesc prin cruce fiindca de fapt crucea nu este doar simbolul suferintei, ci este simbolul biruintei asupra suferintei, simbolul Învierii lui Hristos. De aceea, biserica sfintita a fost considerata de Sfântul Maxim Marturisitorul ca fiind un laborator al Învierii, aici ne pregatim pentru Înviere. Mai întâi învierea sufletului din moartea pricinuita de pacat si apoi asteptarea Învierii celei de obste când ne vom întâlni cu toti cei care au crezut în Dumnezeu, L-au iubit si au împlinit în viata lor voia Lui. Acest laborator al Învierii care este biserica ortodoxa pictata si frumos împodobita a fost numit de Sfântul Nicolae Cabasila în secolul al IV-lea Anticamera Împaratiei lui Dumnezeu. Iar Sfântul Gherman al Constantinopolului a spus despre o biserica pictata ca este cerul coborât pe pamânt. Iar noi am adauga pentru ca pe pamânteni sa-i înalte la viata cereasca. Pictura bisericii nu este doar o podoaba estetica. În Biserica Ortodoxa pictura se realizeaza dupa reguli precise cuprinse în cartea numita Erminia bizantina, o ermineutica a limbajului vizual si anume, pictura bisericii trebuie sa fie o marturisire permanenta a credintei ortodoxe. Pictura ca vesmânt al bisericii trebuie sa fie conforma cu Evanghelia, cu Crezul si cu întreaga Liturghie ortodoxa. Pictura este vesmântul spatiului liturgic în care se savârseste Sfânta si Dumnezeiasca Liturghie. De aceea, vedem aici icoana Sfintei Treimi, Crucea lui Hristos, icoanele Maicii Domnului, ale arhanghelilor, îngerilor, ale proorocilor, apostolilor, mucenicilor, ierarhilor, ale tuturor categoriilor de sfinti din toate timpurile si din toate locurile. Toti împreuna cu noi si noi împreuna cu ei marturisim iubirea nesfârsita a Preasfintei Treimi care s-a aratat în Hristos Cel rastignit si înviat”.„În al doilea rând însa pictura si în special icoanele care se afla pe iconostas ne cheama la rugaciune. Deci, pe lânga faptul ca pictura este marturisire de credinta vizuala, credinta ortodoxa, pictura ne cheama la rugaciune. Îngerii care se afla în Ceruri si toti sfintii lui Dumnezeu se afla în rugaciune si ne cheama si pe noi sa ne rugam, sa formam o comuniune de rugaciune si de iubire duhovniceasca în fata Preasfintei Treimi. De abia în al treilea rând icoana este o podoaba, o frumusete pentru ca Dumnezeu nu este numai bun, ci este si preaslavit, preaminunat, preafrumos. Deci, Biserica Ortodoxa, prin pictura ei, trimite la frumusetea mai presus de frumusetea lumii acesteia, la frumusetea eterna din Împaratia lui Dumnezeu. De aceea, noi avem aceasta cântare care spune În Biserica slavei Tale stând în Ceruri ni se pare a sta Nascatoare de Dumnezeu. Deci, noi, astazi, la sfintirea picturii simtim ca Cerul a coborât pe pamânt ca pe noi sa ne îndrepte spre frumusetea cereasca eterna”, a mai explicat Întâistatatorul Bisericii Ortodoxe Române.La final, Preasfintitul Vincentiu Episcopul Sloboziei si Calarasilor a multumit tuturor celor care s-au implicat în construirea Catedralei Episcopale.„Astazi se încununeaza o jertfa de 22 de ani începuta de robul lui Dumnezeu Alexandru, de conducatorii municipiului si ai judetului Ialomita, prin osârdia Fericitului întru adormire Parinte Patriarh Teoctist, prin lucrarea destoinica a primului Episcop Nifon Mihaita, actualmente Înaltpreasfintitul Parinte Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgovistei, a fericitului meu înaintas care este aici alaturi de noi dormindu-si somnul de veci în aceasta catedrala si a smereniei mele care în ultimii 5 ani când am cautat sa desavârsesc jertfa si lucrarea fericitilor mei înaintasi. Multumesc Preafericitului Parinte Patriarh Daniel pentru ca a plinit bucuria noastra pentru acest moment de comuniune liturgica pentru dragostea pe care o are venind aici în mijlocul credinciosilor veniti din toata Episcopia, din cele doua judete Ialomita si Calarasi. Cuvânt de multumire tuturor celor care s-au jertfit si au pus multa jertfa pentru aceasta frumoasa lucrare”, a mentionat Preasfintia Sa.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 657

Id: 44188

Data: Sep 21, 2014

Imagine: