In perioada 13-16 septembrie 2012, la Centrul Cultural Pastoral 'Sfantul Daniil Sihastrul' de la Manastirea Durau, judetul Neamt, s-a desfasurat Simpozionul National 'Dialogul dintre Ştiinte, Filosofie si Teologie'. Cea de a V-a editie a tratat ca tematica 'Viata si constiinta in orizontul temporalitatii - abordare teologica, filosofica si stiintifica', coordonata pe doua scoli de vara - 'Religie si psihologie' si 'Miracolul Vietii', informeaza Ziarul Lumina, Editia de Moldova.Programul se integreaza in proiectul 'Cursuri privind dialogul dintre Teologie, Filosofie si Ştiinta din perspectiva teologiei ortodoxe', derulat in Romania, in intervalul martie 2011-martie 2013. Organizarea simpozionului, eveniment aflat sub patronajul Patriarhiei Romane si al Universitatii 'Alexandru Ioan Cuza' din Iasi si Universitatii Bucuresti, a fost asigurata in acest an de Centrul de Cercetare Interdisciplinara in Religie, Filosofie si Ştiinta din Iasi, Centrul de Dialog si Cercetare in Teologie, Ştiinta si Filosofie din Bucuresti si cu sustinerea Fundatiei 'John Templeton' din SUA.Lucrarile stiintifice au fost sustinute de catre 14 cadre universitare si cercetatori din Bucuresti si Iasi, din diverse specializari, intr-o maniera personala. Auditoriul, insemnand 100 de cadre din invatamantul preuniversitar, profesori de religie sau filosofie, de matematica si fizica, de chimie si economie, de informatica, istorie sau literatura, a explorat, alaturi de lectorii invitati sa sustina tematica simpozionului, o posibila intelegere, mai larga si mai nuantata, privind conditia temporalitatii, asa cum este ea prezenta in Ştiinte, in Filosofie si Teologie, si posibilitatile pe care aceste domenii le propun pentru o receptare adecvata a vietii personale si comunitare. Joi seara, 13 septembrie, a avut loc deschiderea simpozionului, cu prezentarea invitatilor de catre diac. asist. dr. Sorin Adrian Mihalache si a mesajelor din partea Inaltilor Prelati ai Bisericii Ortodoxe Romane. Astfel, conf. dr. Adrian Lemeni si pr. prof. dr. Gheorghe Popa au citit mesajul Preafericitului Parinte Patriarh Daniel si al Inalt Preasfintitului Teofan, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei.Lucrarile simpozionului au debutat vineri, 14 septembrie, sub auspiciile Sfintei Cruci, Sfanta Liturghie oficiata cu prilejul sarbatorii Inaltarii Sfintei Cruci adaugand intregului eveniment o semnificatie spirituala si un cadru adecvat pentru tematica simpozionului. In lumina acestei sarbatori, s-ar putea spune ca premisa intregului dialog a deschis reflectia privind timpul si temporalitatea, catre dimensiunea jertfei lui Hristos, a Crucii lui, care orienteaza temporalitatea spre vesnicia lui Dumnezeu.Identitatea omului - intre timp si kairosLucrarile primei zile au fost organizate in doua sesiuni, cuprinzand cate patru prezentari fiecare. Expunerile, sustinute pe parcursul a 20 de minute, au fost urmate de o ora si 20 de minute de discutii.Prima sesiune, moderata de prof. dr. Ştefan Afloroaei, a debutat cu Dimensiunea participativa a cunoasterii si a vietii - un punct de vedere psihologic, o provocare lansata de Florin Caragiu, teolog si matematician. Vorbind despre actualul reductionism epistemiologic, dl Caragiu a evidentiat faptul ca, cel mai adesea, perceptiile construite in acest fel rateaza omul. Spre exemplu, s-a constatat ca, in mod frecvent, experimentul prin observatia instrumentata reprezinta o metoda careia ii scapa totusi intregul, iar asta pentru ca accentul se concentreza pe anumiti indicatori sau variabile, dar se omite contextul acestora, cu nuante personale semnificative pentru acuratetea evaluarii obiectelor de studiu. La urma urmei, legea dinamicii interioare variaza de la o persoana la alta, ceea ce face ca omul sa nu poata fi cuantificat in masuri cantitative si rigide. Acest fapt arata ca metodologia experimentala sacrifica subiectivitatea pentru o obiectivitate stiintifica. In paralel, s-a adus in prim-plan problematizarea trecerii de la teoreticul 'a sti' la 'a crede', unde suprarationalul credintei consta in transfigurarea naturii omului, care nu anuleaza personalitatea sa, ci o implineste.O alta fateta a rationalului secularizat o reprezinta economia actuala, pe aceasta tema prof. dr. Costea Munteanu abordand 'Timpul economic la orizontul mantuirii'. Premisa de plecare este tensiunea existenta, si anume ca 'fiecare individ este manat de vointa sa-si implineasca scopurile cat mai repede posibil'. Cu alte cuvinte, timpul este foarte pretios pentru oricine, insa rata preferintei de timp prezent variaza in functie de maniera de raportare la resurse, in general, iar economia vede aici doua tipologiii semnificative: consumatorul si intreprinzatorul. Astfel, 'acum' devine timpul consumatorului, aflat sub presiunea unei temeri legate de incertitudinea celor viitoare, in timp ce antreprenorul este dispus sa-si asume riscurile in vederea castigului, deci a bunurilor viitoare. Insa teoriile economiei omit sa precizeze existenta a doua tipuri de agonisire - distructiva si constructiva. De aceea, statutul intreprinzatorului isi are un sens mai bine definit daca introducem in discutie modul cum alege sa dispuna de investitii.Cum devine o intrebare definitorie pentru dimensiunea psihologica, care acapareaza intotdeauna atentia publicului. Tema prof. dr. Ion Dafinoiu - Distorsiunea hipnotica a timpului: utilizari terapeutice - a provocat ulterior numeroase intrebari in cadrul dezbaterilor formale si informale. Mai intai, este de remarcat ca psihoterapia relaxeaza mult semnificatia acestei expresii, ce pare altminteri tehnica si cu posibile conotatii ezoterice. Sunt incluse aici, in mod obisnuit, in practica psihoterapeutica, toate episoadele de contemplatie, de uimire, toate situatiile obisnuite in care persoana este atenta, absorbita de un fapt interior sau exterior. Intr-o astfel de transa (cand persoana este absorbita de un fapt, cand urmareste cu atentie ceva, o anumita situatie, pierzand intrucatva imaginea de ansamblu), timpul este transgresat, iar secventa respectiva, care ocupa tot centrul atentiei, e traita ca o realitate integrala. In felul acesta, pastrand limbajul psihoterapeutic, s-ar putea spune ca transele hipnotice nu depind doar de prezenta unui specialist care sa le induca. Ele pot fi traite zilnic, prin actualizarea unei alte realitati (de exemplu vizionarea unui film, cand spectatorii sunt absorbiti de pelicula, si devin ei insisi parte din film, traind la o intensitate comparabila cu cea a personajelor). In acest loc, se justifica si avertismentul cu privire la continutul acestor experiente care ne coplesesc. Pentru ca, in felul acesta, si o secventa tare, dintr-un film thriller, poate induce o transa hipnotica, adica o stare in care spectatorul e coplesit de intensitatea evenimentelor si uita complet de sine. Se iveste firesc intrebarea daca e nevoie de un filtru personal, care sa ne impiedice sa ne livram oricarei experiente? Nu cumva, exista si riscul sa ratam prezentul sau realitatea in intregul ei, daca preferam, de exemplu, ancorarea prelungita, definitiva chiar, in fictiunea jocurilor existente, de pilda, in spatiul virtual?Ultima prezentare a primei sesiuni i-a revenit conf. dr. George Bondor de la catedra de Filosofie, despre Memorie si uitare. Intre chestiunile importante, elocventa a fost si divizarea memoriei pe trei paliere: in perceptia lumeasca, in perspectiva credintei si memoria care trezeste sentimente, deci mai presus de simpla prezentificare a unor obiecte sau imagini. Astfel, devine esentiala ratiunea amintirilor, adica modul de receptare si de re-invocare a ceea ce inregistram in memorie, plecand de la premisa Fericitului Augustin, ca 'memoria este pantecele sufletului'.Cea de-a doua sesiune, moderata de prof. dr. Costea Munteanu, a debutat cu o perspectiva foarte interesanta adresata domeniului informaticii (lingvisticii computationale) 'Ca sa fie cu adevarat umoanoid, a afirmat prof. univ. Ştefan Trausan-Matu, robotul ar trebui sa aiba si constiinta ca este muritor, asemenea omului'. Se poate sesiza ca limbajul natural devine foarte greu traductibil prin inteligenta artificiala, iar ca simplu exemplu ne sunt metaforele si figurile de stil, in general, care nu sunt prelucrate adecvat. Exemplul cel mai usor de inteles si de verificat este aplicatia google translate, in cazul unor expresii de genul celor amintite. Prof. dr. Ştefan Trausan-Matu, a carui prezentare s-a intitulat Timp, kairos si cronotop in inteligenta artificiala, lingvistica si teologie, a mai subliniat nevoia de timp petrecut in dialog, ca maniera de explorare, ca experienta de cunoastere, indiferent ca ne referim la un dialog organizat, in forma unei colaborari, sau la discutii, polemici sau completari, avand ca reper o celebra zicere - 'numai prin dialog putem patrunde in celalalt'. Astfel, timpul este perceput ca o calitate, ca potential al aducerii vesniciei in clipa de acum si devine kairos. Practic, asa cum sugera conf. dr. Adrian Lemeni intr-o prezentare ulterioara, intitulata Sensul eshatologic al timpului, kairos-ul nu este altceva decat asumarea timpului in cheia virtutii si a cunoasterii orientate catre implinirea vocatiei de indumnezeire a omului, un timp trait plenar in dimensiunea iubirii, in contrast cu acel timp care ne streseaza permanent din cauza egoismului insusit - urmarirea obsesiva a propriilor interese: banii, puterea si placerea. Pe acest fundal, se poate vedea mai deslusit cum sensul timpului este distorsionat printr-o raportare de tip 'a avea', in defavoarea lui 'a fi', un derapaj care caracterizeaza si explica superficialitatea actuala care se opune dinamicii duhovnicesti, unde graba exterioara este inlocuita cu miscarea interioara a spiritului: 'opriti-va si cunoasteti ca Eu sunt Dumnezeu' (Ps. 45, 10). In ce-a de-a doua sesiune a zilei de vineri, dupa expunerea domnului Adrian Lemeni, a urmat prof. dr. Anton Carpinschi, cu prezentarea unui text intitulat Constiinta sinoptica si fiintarea comprehensiva in orizontul temporalitatii, si prof. dr. Nicu Gavriluta, cu Ipostaze sociale ale temporalitatii interpretate din perspectiva metodei complexitatii nultidimensionale. In cuprinsul constiintei sinoptice, solutia optima corespunzatoare conflictului interior dintre sinele egoist si persoana dezgolita de acest sine o reprezinta 'asumarea participativa a failibilitatii umane', asumare care, insa, se misca in sensul indumnezeirii, de pnevmatizare a naturii interioare si inconjuratoare si care isi atinge apogeul in spiritul comuniunii cu Iubirea Sfintei Treimi. Altfel spus, o 'fiintare prin participarea la Fiinta'. Dupa cina, a urmat un dialog intr-un cadru informal, moderat de diac. asist. dr. Sorin Adrian Mihalache. Avandu-i in centrul atentiei pe prof. dr. Ion Dafinoiu, prof. dr. Leon Zagrean (specialist in neurostiinte, profesor la Universitatea de Medicina si Farmacie 'Carol Davila' din Bucuresti), prof. dr. Ştefan Trausan-Matu, conf. dr. Adrian Lemeni, prof. dr. Costea Munteanu, publicul a provocat o dezbatere fecunda, in baza intrebarilor si a completarilor care atingeau noi aspecte.Revelatia naturala in lumina cercetarilor stiintificeSambata, 15 septembrie, a fost ultima zi de dezbateri a simpozionului. In cea de a treia sesiune, moderata de prof. dr. Ştefan Trusan-Matu, au fost prezentate cateva perspective stiintifice, filosofice si teologice asupra temporalitatii. In prima instanta, prof. dr. Gelu Bourceanu a prezentat succesiv Timpul cosmologic, termodinamic si biologic, perspectiva prelungita cu o scurta trecere in revista a noutatilor din fizica recenta, expuse de diac. asist. dr. Sorin Adrian Mihalache in Reprezentari si configuratii ale timpului in fizica si in filosofia fizicii. Se stie ca atomul contine mai mult spatiu decat materie, insa este vorba despre un vid plin de energie. Analog, omul are in interioritatea lui spatiul si timpul, care ii sunt constitutive trupului sau. Chestiunea se apropie intrucatva de ceea ce afirma prof. dr. Ştefan Afloroaei in Finitudine si experienta a temporalitatii, anume ca 'omul este timp, si nu in timp, datorita experientei personale'. Fizica, a afirmat diac. Sorin Mihalache, indica intr-un fel acest lucru, intrucat spatiul este interior materiei, interior fiecarei particule care ne compune. Dar si biologia ne arata ca timpul este interior fiecarei celule, dupa cum a afirmat prof. dr. Leon Zagrean, cercetator si fondator al Primului Laborator de Neurostiinte din Romania. Aceasta pentru ca ritmul proceselor biologice este dat de unele mecanisme care nu tin seama de maniera psihologica de percepere a timpului. Acest fapt, a afirmat prof. dr. Leon Zagrean, face ca raportarea la cronotop sa nu se realizeze doar prin intermediul simturilor, intrucat 'exista un ceas propriu al fiecarei celule'. Pe de alta parte, analiza filosofica atenta a receptarii timpului scoate la iveala o eroare incetatenita, anume impresia ca noi stapanim timpul uzual. De fapt, intr-un anume sens, timpul ne subjuga siesi, si singura forma de a iesi de sub auspiciile timpului cronos (al clipei goale, care trece) este orizontul experientei unui timp imbogatit de spirit, anume kairos-ul - cel care iese ulterior de sub legile temporalitatii, prin caracterul sau transcedental. In Timp si temporalitate in experienta liturgica, pr. prof. dr. Gheorghe Popa a prezentat posibilele conotatii atribuite timpului, in corelatie cu patimirile noastre launtrice, in functie de asumarea acestora ca pe o inaintare in cunoasterea de sine, a lumii, a lui Dumnezeu, sau ca o permanenta eschivare. In ultimul stadiu amintit apare pe fundal o frica omeneasca, o lasitate, care prefera sa renunte la confruntarile ascezei personale si, astfel, iese din timpul slavitor. La polul opus, frica de Dumnezeu, tocmai pentru ca izvoraste din iubire (teama de a nu-L intrista pe Cel Iubit cu vreo mostra de egocentrism care ar trada iubirea Lui), se situeaza in timpul slavitor. Insa, experierea timpului in spatiul liturgic nu are o miscare liniara, iar asta pentru ca dinamica omului comporta diferite fluctuatii, salturi si comportari neliniare, sub forma caderilor si a ridicarilor din viata duhovniceasca. In concordanta cu descoperirile din fizica recenta, se poate spune ca timpul, mai exact omul-timp, este in stare sa actualizeze in sine vesnicia, prin conlucrarea cu harul, deci sa devina om-Vesnicie, adica om indumnezeit. Mai concret, sinergia dintre puterea harica si vointa activa a omului conduce la o insusire creatoare a timpului, cand omul sfinteste timpul secularizat si il reitereaza prin propria traire in ritmul primordial.Iesirea din timp in perspectiva sfinteniei Sesiunea a patra si, practic, ultima a celei de a V-a editii a simpozionului, moderata de pr. prof. dr. Gheorghe Popa, a surprins o abordare a temporalitatii in lumina gandirii neptice si a teologiei contemporane, asa cum este ea prezenta in opera parintelui Dumitru Staniloae. Consideratiile privind timpul si vesnicia in gandirea patristica au fost expuse si explicitate de lect. dr. Marin Balan, in deosebi prin prisma nuantelor de ordin lingvistic din greaca veche. Spre exemplu, ðñïïäïæ, tradus ca iesire (din timp), consemneaza in om perfectiunea pe care Dumnezeu i-o daruieste, sub forma de bunatate sau alte atribute divine, conform scrierilor Sfantului Dionisie Areopagitul. Se poate sesiza ca aceasta optica se regaseste in exprimarea profetica din Sfanta Scriptura: 'Atunci mi S-a aratat Domnul din departare si mi-a zis: 'Cu iubire vesnica te-am iubit si de aceea Mi-am intins spre tine bunavointa. Din nou te voi pune in randuiala, fecioara lui Israel, din nou te voi infrumuseta cu timpanele tale si vei iesi la hora celor ce se veselesc'' (Ier. 31, 3-4). In aceeasi directie de gandire, Relatia dintre timp si eternitate in teologia parintelui Staniloae, sustinuta de pr. prof. dr. Ştefan Buchiu, decan al Facultatii de Teologie Ortodoxa din Bucuresti, a prezentat timpul ca posibilitate de auto-depasire, ca forma in care viitorul schimba trecutul si il repara. Perspectiva sfinteniei si implicit a vesniciei, prezente in teologia ortodoxa, isi pune amprenta asupra modului de a fi al omului, care nu se lasa coplesit de propriile patimi si infrunta prin curaj duhovnicesc comoditatea omului vechi, aflat sub lege si fara de lege.In incheierea abordarilor asupra temporalitatii, s-a constatat faptul ca demersurile stiintifice, cele din Economie, Informatica, Fizica sau Psihologie, dar si cele prezente astazi in campul neurostiintelor sau in modelele explicative ce utilizeaza abordari sociologice, evidentiaza constatari importante, cu aderenta foarte buna la intelesurile spirituale ale vietii. In felul acesta, se dovedeste ca dialogul poate raspunde nevoilor actuale ale omului si ale societatii. Deschiderea reciproca si cooperarea in campul cunoasterii reprezinta abordarea care poate insuma si lumina contributiile ariilor de cercetare, fie ca este vorba despre datele ce privesc universul fizic, campul social sau spatiul interior persoanei. Deschiderea disciplinelor si dialogul persoanelor, care fac posibila aceasta deschidere, pot lega direct si intr-un mod edificator datele cercetarilor minutioase de situatiile concrete ale vietii si, mai cuprinzator, de conditia spirituala a vietii omenesti.Urmatoarea editie a Simpozionul National 'Dialogul dintre Ştiinte, Filosofie si Teologie' va avea ca tema una dintre provocarile majore ale contemporaneitatii: 'Libertate si comuniune: implicatii sociale. Abordare stiintifica, filosofica si teologica'.Dupa sesiunea de dezbateri aferenta ultimelor prezentari, programul a continuat cu o drumetie la cabana Fantanele. Participantii la Simpozion au ostenit la drumetia de munte, fiind rasplatiti, la coborare, cu un foc de tabara si o agapa generoasa la Centrul Cultural Pastoral de la Durau.Simpozionul s-a incheiat duminica, intr-o nota de simetrie, prin participarea la Sfanta Liturghie, oficiata in cadrul Manastirii Durau. In felul acesta, zilele destinate dialogului si hranirii cu intelesuri filosofice, stiintifice si teologice au fost cuprinse in timpul liturgic cu care am inceput si am sfarsit intregul program, sporind semnificatia simbolica a evenimentului. In ultima instanta, intre cele doua experiente de transfigurare a timpului si a cunoasterii s-au situat toate eforturile de dialog si de imbogatire edificatoare.In final, s-ar putea spune ca momentele cele mai reusite ale intalnirii au aratat asemeni unei coincidente fericite si destul de rara astazi, intre tensiunea intrebarilor, bucuria deschiderii si cunoasterea edificatoare. De pe urma acestor momente, ramane, de asemenea, si amintirea frumoasa, ce cuprinde deopotriva invitatii si participantii, maicile si parintele obstii Manastirii Durau. Bunavointa si dragostea parintelui Hariton si a maicii starete, a tuturor ostenitorilor care au aratat ospitalitate calda si atentie frateasca. Pregatirile cu grija, slujbele luminoase, in ritmul discret si profund al vietii monastice, toate au sporit frumusetea zilelor petrecute aici. Ambientul extraordinar, privelistea Ceahlaului, padurea verde, cerul albastru si aerul tare al muntelui au deschis in suflet si in mica noastra comunitate orizonturi si punti de comunicare, intr-o experienta autentica a timpului, in drumul nostru catre vesnicie.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 723

Id: 24718

Data: Sep 24, 2012

Imagine: