Simpozion organizat de Parohia Scaune si Centrul de zi pentru copii Sf. Sofia al Arhiepiscopiei Bucurestilor
]]>Marea sărbătoare a Înălţării Domnului din acest an a devenit prilej de întreită emoţie şi bucurie sfântă: Domnul Iisus Hristos S-a suit la Ceruri, Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena au fost cinstiţi după tradiţie, iar Eroii Neamului au fost omagiaţi în toate Bisericile Ţării. Dar şi in inimile noastre, devenite tot "Biserică", au vibrat de bucurie sfântă, pentru că împreună - copii, părinţi şi enoriaşi - au participat la Simpozionul organizat de parohia Scaune şi Centrul de zi pentru copii „Sfânta Muceniţă Sofia” al Arhiepiscopiei Bucureştilor, în ajunul sărbătorii. Înălţarea Domnului la cer În prelegerea sa, părintele paroh Jenică Danţişa accentuat rolul spiritual al sărbătorii Înălţării Domnului în drumul spre mântuire şi spre desăvârşire al fiecărui creştin. Părintele paroh Jenică Danţiş: „Unul dintre evenimentele importante din iconomia mântuirii neamului omenesc îl reprezintă Înălţarea Mântuitorului Iisus Hristos la cer cu trupul transfigurat, la 40 de zile după Slăvita Sa Înviere din morţi. Despre acest episod ne vorbeşte Sfântul Evanghelist Luca atât în Evanghelia sa (Luca XXIV, 50-53) cât şi în cartea Faptele Apostolilor (Fap. Ap., I 9-12). Înainte de a relata acest eveniment, evanghelistul Luca face aluzie la ultimele învăţăminte date de Mântuitorul ucenicilor Săi. Astfel El le porunceşte să nu se îndepărteze de Ierusalim şi să aştepte făgăduinţa Tatălui de a primi putere pentru propovăduirea Evangheliei prin venirea Duhului Sfânt (Fap. Ap. I, 4-8). Dacă Ierusalimul a fost locul unde Mântuitorul a acceptat moartea pe cruce şi a înviat a treia zi, tot de aici va pleca şi mesajul evanghelic care se va răspândi „până la marginile pământului” (Fap. Ap. I-8). Această expresie folosită de Evanghelist desemnează universalitatea absolută a mesajului biblic care trebuie să depăşească orice barieră socială sau etnică. Cele patruzeci de zile dintre momentul Învierii şi cel al Înălţării de care ne vorbeşte sfântul Luca au fost necesare pentru ucenici nu numai pentru a se convinge pe deplin despre realitatea Învierii, dar şi pentru a primi învăţăturile „despre cele ale împărăţiei lui Dumnezeu” (Fap. Ap. I-3). Evanghelistul Luca ne relatează că în timp ce ucenicii priveau, Mântuitorul „S-a înălţat la cer şi un nor L-a luat din ochii lor. Şi privind ei, în timp ce El mergea la cer, iată că lângă ei au stat doi bărbaţi în haine albe care au şi zis: „Bărbaţi galileeni, de ce staţi privind la cer? Acest Iisus, Care S-a înălţat de la voi la cer, aşa va şi veni, cum L-aţi văzut voi mergând la cer”. Atunci ei s-au întors la Ierusalim de la Muntele ce se cheamă al Măslinilor” (Fap. Ap. I 9-12). Din ceruri, unde Mântuitorul înviat a fost înălţat, El va putea trimite Duhul Sfânt făgăduit de Tatăl peste ucenicii Săi. Această separare pământească de ucenicii Săi nu înseamnă un abandon din partea Mântuitorului ci este o condiţie a unei prezenţe noi, spirituale prin mijlocirea Duhului Sfânt. Revenirea Mântuitorului pe pământ anunţată de cei doi vestitori prezenţi la acest eveniment nu este decât o confirmare şi un ecou la cuvintelor Mântuitorul din timpul activităţii Sale pământeşti: „Şi atunci îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe nor cu putere multă şi cu slavă” (Lc XXI – 27). În aşteptarea acestui moment, trupul transfigurat al Mântuitorului continuă să existe în mod real şi tainic în slava Ierusalimului ceresc care ne aşteaptă să urcăm la El prin credinţă şi prin Sfintele Taine. Acelaşi autor biblic completează acest pasaj din Faptele Apostolilor cu alte detalii pe care le găsim în Evanghelia sa: „Şi i-a dus afară până în Betania şi, ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat. Şi a fost că-n timp ce-i binecuvânta, S-a departat de la ei şi S-a înălţat la cer. Iar ei închinându-I-se s-au întors la Ierusalim cu bucurie mare” (Luca XXIV 50-52). Este important de remarcat faptul că dacă intrarea triumfală a Mântuitorului în Ierusalim, şase zile înainte de Paşti, unde a fost aclamat ca rege, a fost pregatită în Betania, tot aici, în acest orăşel, Mântuitorul revine cu ucenicii pentru a fi înălţat la cer şi pentru a intra în slava treimică, de-a dreapta Tatălui. De acum încolo Apostolii puteau spune împreună cu Sfântul apostol Pavel: „Pe cele de sus căutaţi-le, acolo unde este Hristos, şezând de-a dreapta lui Dumnezeu, la cele de sus cugetaţi, nu la cele de pe pământ” (Coloseni III, 1-2). Înălţarea Domnului reprezintă şi ultima apariţie a Mântuitorului şi marchează sfârşitul activităţii Sale pământeşti. Acest eveniment istoric priveşte întreaga umanitate şi prefigurează acceptarea firii umane la slava treimică. Ea prepară pogorârea Sfântului Duh la Cinzecime care va face posibilă propovăduirea Învierii Mântuitorului la toata lumea, dincolo de cercul restrâns al Apostolilor. Înălţandu-Se la cer, Hristos nu Se desparte de noi, ci vrea ca inima noastră să devină un loc în care El să sălăşluiască împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt. Fără Înălţarea Mânuitorului nu era posibilă pogorârea Duhului Sfânt şi anunţarea Învierii până la marginile pământului. Această taină a Înălţării Domnului la ceruri şi ridicarea firii umane la slava treimică a fost deja anunţată de Mântuitorul în convorbirea sa cu Nicodim: „Nimeni nu s-a suit la cer, decât Cel Care S-a pogorât din cer, Fiul Omului, Cel ce este în cer. Şi după cum Moise a înălţat şarpele în pustiu, tot aşa trebuia să Se înalţe Fiul Omului, pentru ca tot cel ce crede într-Însul, să nu piară ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan III, 14-15). Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat nu numai ca să ne ajute şi să ne mângâie în călătoria noastră pe pământ, ci şi ca să ne dea dreptul de a ne întoarce acasă la Tatăl ceresc, de a deveni „fii şi moştenitori ai împărăţiei cerului.” Prin Înălţarea Sa la ceruri, Mântuitorul înviat, ridică firea umană în intimitatea treimică şi arată prin această minune nu numai originea Sa dumnezeiască ci ăi destinaţia finală a naturii umane. Sfinţii Părinţi au avut în vedere deseori acest eveniment hristic, cu implicaţii pentru omenire, şi au comentat. De exemplu, Sfântul Atanasie al Alexandrei scria în lucrarea sa Despre Întrupare (54, 3): „Intrând în intimitatea Tatălui, Hristos a inagurat înălţarea omului, premiză a îndumnezeirii sale”. În această lumină, Înălţarea Domnului capăta şi o valoare soteriologică esenţială deoarece ea reprezintă transfigurarea totală a firii umane din persoana Mântuitorului Hristos. Acest episod nu face decât să confirme Învierea Mântuitorului şi să finalizeze opera mântuitoare a neamului omenesc realizată de Dumnezeu Fiul începută prin Întrupare. Astfel, Tatălui îi este atribuită creaţia, Fiului răscumpararea şi Duhului Sfânt sfinţirea, dar totul într-o unitate fiinţială. Eroi au fost eroi sunt încă În cadrul seminarului, doamna profesor Viorica Provian a vorbit despre importanţa zilei dedicate eroilor neamului românesc, despre cinstirea celor care, prin jerfa supremă, au dovedit iubire faţă de neam şi ţară. Doamna profesor Viorica Provian: “Sentimentul de patriotism este viu, mereu proaspăt, totdeauna actual. El nu cunoaşte "epoca" şi "perioada", el cunoaşte numai valoarea simţirii autentice, româneşti. S-a vorbit, aşadar, despre marile momente din Istoria noastră, despre mărturiile de jertfă supremă de care au dat dovadă înaintaşii, despre diferitele forme de eroism, de la cele de pe câmpurile de luptă, până la suferinţele îndurate în perioada comunistă, în lagăre, în cumplitele inchisori. De jertfa supremă s-au învrednicit Brâncoveanu şi fiii săi, dar şi intelectualii "Rugului aprins". A existat un Mircea Vulcănescu, un Alexandru Mironescu, un Vasile Voiculescu ori un Daniel Sandu. Eroism înseamnă să-ţi aperi "Patria de cuvinte", iar Nichita Stănescu mărturisea, folosind o inspirată metaforă, că "a vorbi despre limba română este ca o Duminică ", o sărbătoare a spiritului. Dacă România este o Ţară într-un spaţiu real, geografic, inima de român bate oriunde se grăieşte în rostirea noastră, atât de dragă şi sfântă. Acestea sunt marile valori pe care copiii trebuie să le poarte în inima lor: Credinţa, Iubirea de Ţară, Cinstirea limbii străbune. Fără ele, nu avem identitate. Fără ele, nu avem fiinţă naţională. Suntem pustii şi pustiiţi. Înveşmântaţi în Tricolor avem haina regalităţii noastre: a voievozilor şi domnilor plini de smerenie şi credinţă, a celor care au ridicat cuvântul românesc la nivelul Artei Universale. Jertfa de mare preţ a sângelui eroilor din Primul Război Mondial a determinat luarea unei hotărâri foarte importante: cinstirea eroilor neamului în Ziua Înălţării Domnului, ca semn al înălţarii spirituale a celor care, din iubire de ţară, din constiinţa împlinirii misiunii lor, nu şi-au precupeţit propria viaţă pentru Patrie şi Neam. Mai mult, sunt cinstiţi toţi cei pentru care acest pământ strămoşesc a însemnat Totul - adică mai mult decât o existenţă efemeră. Anul 1920 a fost începutul acestei Sărbători Naţionale a Bisericii noastre, şi de atunci, în fiecare an, generaţiile trăiesc emoţia acestei cinstiri. Dar ce înseamnă "Patriotism"? Cum se manifestă el ? Răspunsul este bogat în înţelesuri, bogat în semnificaţii: însuşi termenul, care vine din limba latină ( "patres " = părinţi ), arată tuturor că pământul acesta a fost al străbunilor şi trebuie să rămână urmaşilor. Este o continuitate a neamului, a credinţei, a spiritualităţii. Este o formă a Iubirii de limba românească, după cum spunea Nichita Stănescu: "A vorbi despre limba română este ca o Duminică ...". Se poate vorbi, aşadar, de o bucurie aleasă, nobilă, pentru că a-ţi iubi ţara înseamnă dintotdeauna o formă de nobleţe spirituală, o "regalitate" a simţirii. Numai aşa Românul simte că aparţine unui spaţiu real, dar şi spiritual, un spaţiu geografic, dar şi cultural. Nu poţi fi "un bun român" dacă nu trăieşti "românitatea'', dacă inima nu îţi vibrează când vezi Tricolorul. Ţara este în noi. Ţara înseamnă respectul faţă de eroii căzuţi, răniţi, marcaţi de suferinţa războaielor sau a luptelor, după cât se cuprinde în textul istoric ori literar, ori memorialistic. Dar şi monumentele închinate jerfei lor vorbesc despre dragostea ce le-o purtăm: nu există sat care să nu aibă un loc devenit "Centru " al spiritului patriotic , o "piramidă " pe care stă gata de zbor, vulturul Cutezanţei. Şi eroii sunt "diferiţi", pentru că timpurile au fost "diferite", epocile s-au succedat în ritmul impus de civilizaţiile devenite mereu "contemporane". Aşadar, de la epoca veche, la cea medievală, iar apoi la cea modernă, n-au fost, la scara istoriei, decât câţiva paşi; dar fiecare pas a însemnat mult pentru oamenii implicaţi în momentul propriei trăiri. Astfel, se poate vorbi despre un eroism al apărării limbii naţionale, un eroism al păstrării credinţei şi valorilor acesteia, un eroism al misiunii îndeplinite până la capăt, în ciuda tuturor greutăţilor. Ziua Eroilor Neamului este un simbol mereu viu, trăit în starea de emoţie înaltă, îmbrăcat în haina Demnităţii, a Conştiinţei că aparţii unui neam, unei Istorii, unei Culturi niciodată "minore". Ziua Eroilor se trăieşte în fiecare zi, prin ceea ce simţi, prin ceea ce grăieşti, prin ceea ce faci. Între zidurile reci ale închisorilor au trăit ani lungi, în interminabile zile cenuşii, în dureroase nopţi fără lună, mitropoliţii Antonie Plămădeală ...şi Bartolomeu Anania ... şi părintele Iustin Pârvu ... şi Dumitru Stăniloae ...Transmiteau slujba Sfintei Liturghii prin alfabetul Morse...S-au întors de acolo senini, iertând pe toţi, chiar şi pe cei care i-au făcut să sufere ...Spirite înflăcărate vorbeau - şi ne vorbesc şi astăzi prin cărţile lor - despre Dumnezu, şi Ţară, şi Jertfă...Cărturari în deplinul înţeles al cuvântului, ei au înţeles, au ştiut şi au purtat în inimă adevăratele valori. Fără a se teme. Fără a ceda. Fără umilinţă. Fruntea şi-au ridicat-o spre stele, pentru că , după cum spune un dicton latin, "Când eşti îndurerat, vorbeşte cu stelele: te obligă să stai cu fruntea sus".
Download: Click for download attached file: Simpozion organizat de Parohia Scaune si Centrul de zi pentru copii Sf. Sofia al Arhiepiscopiei Bucurestilor

Categoria: Actualitate ortodoxa
Data: May 22, 2015
Recomandari www.resurse-ortodoxe.ro:
Articole similare
Random Links
Users login
username:
Password:
Calendar
Evanghelia zilei