Slatina, sihastria zidita din radacina unui paltin
La poalele muntilor Stanisoarei, intr-o zona de paduri dese, pe valea raului Suha Mica, sta in rugaciune Manastirea Slatina. Aproape de Falticenii atator minti luminate si de Malinii copilariei lui Labis, fortareata monahala este ctitoria domnitorului Alexandru Lapusneanu. Cuib al privegherii si al muncii neintrerupte, sfantul lacas a fost si este loc de odihna, fie in cer, fie pe pamant, al multor monahi straluciti si duhovnici alesi, smeriti in fata acestui sfant altar. Depasind incercarile vremurilor (istoricul sau poate fi o buna lectie de viata), manastirea a renascut si a redevenit o cetate de aparare a dreptei credinte.'Alexandru-voda Lapusneanul, fiind domnu, au facut manastirea Slatina. Şi asè dzicu oamenii ca, traind un sahastru acolo si fiind un paltin, copaciu mare, unde este acum prestolul in oltariu, vidè acel sahastru spre duminici si spre alte dzile mari multe lumini intru acel paltin la vremea slujbii bisericii. Şi i s-au aratat Maica Precista in vis si i-au dzis sa marga la Alexandru-voda, sa-i faca manastirea. Şi mergand sahastrul la Alexandru-voda, s-au indemnat Alexandru-voda de sahastru de au facut manastirea Slatina intru acel loc, unde au fost paltinul. Şi au adus si capul Sfantului Grigorie Bogoslov, de sta pana astadzi la sfanta manastire la Slatina, ferecat cu argint si cu pietri scumpe', a lasat scris in cartea sa, 'O sama de cuvinte', cronicarul moldovean Ion Neculce. Dar istoria zidirii manastirii isi trage radacinile din vremuri si mai indepartate de Neculce. Legendele graiesc ca aici, pe valea Suhai, se nevoia intr-o bisericuta de lemn un sihastru. Pahomie, caci acesta ii era numele, l-a sfatuit pe domnitorul Lapusneanu sa zideasca altar de manastire in apropiere, pe locul unde se inalta falnic un paltin. Cronicarul Eftimie - devenit ulterior episcop al Radautilor (1558-1561) -, in Cronica sa in limba slavona, a notat ca zidirea manastirii a fost inceputa in anul 1553 si a fost terminata in a doua domnie a lui Lapusneanu, in anul 1564. Domnitorul ar fi fost condus in acest loc de catre sihastrul Pahomie. Acesta l-a ales ca intaiul egumen pe Iacob, zis Molodet, adica cel vrednic, dupa cum arata Nicolae Iorga, in 'Istoria Bisericii Romanesti si a Vietii religioase a romanilor. Volumul I-iu' (1908). Alte surse dezvaluie ca la punerea pietrei de temelie a bisericii Manastirii Slatina a fost prezent, alaturi de domnitorul moldovean, si patriarhul Ioasaf al Constantinopolului. Grigore Ureche, cronicarul, in 'Letopisetul tarai Moldovei…', spune in frumosul grai al timpului ca sfintirea bisericii a avut loc pe 14 octombrie 1558 (7066) si a fost oficiata de mitropolitul Grigorie Rosca, inconjurat de un sobor de 116 preoti si diaconi: 'Mai apoi, domnind Alixandru voda tara, intru lauda lui Dumnezeu au zidit manastirea Slatina, cu multa chieltuiala si osardie si o au sfintit-o Grigorie mitropolitul si la sfintenie zic sa fie fost preoti cu diiaconi 116. Aceasta s-au lucrat in anul 7066 (1557) si o au sfintit-o octovrie 14'. La construirea bisericii au lucrat mesteri locali si din Transilvania, s-au folosit cele mai bune materiale, multe din import. Sfintirea bisericii a fost urmata de cladirea casei domnesti, a chiliilor. Pentru fortificarea lacasului sfant s-au inaltat ziduri imprejmuitoare prevazute cu bastioane la colturi, dupa cum se arata in 'Monumente istorice bisericesti din Mitropolia Moldovei si Sucevei', lucrare editata de Mitropolia Moldovei si Sucevei. Plata si rasplata domnitoruluiVrednic norod stramosesc, frumoasa lucrare inchinata lui Dumnezeu! Bucuria nu avea sa dureze mult. Friguroasa luna noiembrie a anului 1561 a adus cu sine rautatea aventurierului grec Ioan Iacob Heraclid, care, cu oaste straina, l-a alungat de pe tron pe Alexandru Lapusneanu. Manastirea Slatina, ca si intreaga tara, a avut de indurat 'greotati mari' in acele vremuri, dupa cum scrie Grigore Ureche. Acelasi cronicar relateaza ca, in anul 1568, Alexandru Lapusneanu s-a imbolnavit grav. A cerut sa fie calugarit. In timp ce agoniza, a fost tuns in monahism cu numele de Pahomie, Paisie, dupa Costache Negruzzi (vezi nuvela 'Alexandru Lapusneanul'). Cand si-a revenit, vazand ca a fost calugarit, Lapusneanu a amenintat: 'M-ati popit voi, dar de ma voi indrepta, pre multi am sa popesc si eu!' Ingrozita de amenintarile lui Lapusneanu, Doamna Ruxanda accepta sfatul lui Spancioc de a-i pune sotului ei otrava in bautura, fiind incurajata si de mitropolit, care-l numeste 'crud si cumplit' din cauza uciderii a numerosi boieri, niste lipitori care traiau pe spatele celor 'prosti, dar multi'. Scena otravirii este cutremuratoare. Tradatorii Stroici si Spancioc se uita cu satisfactie la suferintele lui voda, dupa cum comenteaza prof. Maria-Monalisa Plesea, iar Stroici, cu un cutit, 'ii desclesta [...] dintii si ii turna pe gat otrava ce mai era pe fundul paharului', spunandu-i cu bucurie: 'Invata a muri, tu, care stiai numai a omori'. Naratorul descrie in detaliu chinurile ingrozitoare ale domnitorului, care 'se zvarcolea in spasmele agoniei; spume facea la gura, dintii ii scrasneau si ochii sai sangerati se holbasera', pana cand, in sfarsit, 'isi dete duhul in mainile calailor sai'. Alexandru Lapusneanu, lasand 'o pata de sange in istoria Moldovei', a fost inmormantat la Manastirea Slatina, unde 'se vede si astazi portretul lui si al familiei sale'.Şi totusi, acest Alexandru Lapusneanu a ajutat la refacerea si inzestrarea multor lacasuri sfinte din Moldova si de la Sfantul Munte Athos!Anii cei greiOdata cu disparitia ctitorului sau, manastirea a inceput sa se naruie pe dinauntru. Putin cate putin. Izvoarele scrise indica ca domnitorul Ioan Voda cel Cumplit (1572-1574) a spoliat manastirea de odoarele sale. O parte din argintarie a fost folosita ca sa bata moneda. Pentru ca s-a opus, staretul Iacob Molodet a fost ingropat de viu. Ieromonahul Nil, noul egumen, s-a ingrijit de realizarea pisaniei, care avea in centru stema Moldovei (bourul), iar pe scutul stemei statea scris cu litere mai mici urmatoarele: 'Aceasta piatra s-a pus in zilele egumenului Nil, in (anul) 7090 luna aprilie 8' (1582).Venirea pe tronul Moldovei a lui Vasile Lupu (1634-1653) a grabit restaurarea bisericii slatinene. S-a construit un rand nou de chilii, asa cum reiese dintr-un document din anul 1641. In anul 1691, odata cu intrarea in Moldova a ostilor poloneze ale regelui Ioan Sobieski al III-lea, manastirea a fost jefuita si a ramas in ruina timp de o jumatate de secol. Razboaiele ruso-turce din secolul al XVIII-lea, insotite de jafuri, arderi si distrugeri, au pustiit manastirea.Pe la inceputul secolului al XIX-lea, urletele vanturilor de la poalele muntilor Stanisoarei incep a se domoli. Se iau masuri de reinnoire a obstii Manastirii Slatina. Se fac lucrari de restaurare care dureaza pana la mijlocul secolului. In jurul anului 1821, sfantul lacas sufera un dur asediu, este ars si jefuit, calugarii fug in paduri. Iau cu ei doar cartile si odoarele pe care le pot duce. De altfel, scriitorul Alecu Beldiman (1760-1826) descrie, in poemul 'Tragedia sau mai bine a zice jalnica Moldovii intamplare dupa razvratirea grecilor, 1821', starea Manastirii Slatina dupa trecerea eteristilor: 'Pacat de a sa pardoseala, ca in Moldova alta nu-i,/ Toata de marmura rosie, te sfiai picior sa pui./ Catapeteasma si strana bucatica n-au ramas / Toate cele dinlauntru s-au topit, focul le-a ars'.Centru de spiritualitate, cultura si filantropieDin anul 1823, manastirea, la picioarele careia se intinde Suha cea limpede, afluent al raului Moldova, a fost restaurata sub grija mitropolitului Veniamin Costachi si a arhiereului Filaret Beldiman 'Apamias'. Dupa retragerea din scaunul mitropolitan al Moldovei, Veniamin Costachi s-a stabilit aici si a tradus trei volume din 'Lucrarile lui Teodoret de Cyr' si lucrarea 'Indeletnicire despre buna murire', de Evghenie Vulgaris. Ulterior, mitropolitul Sofronie Miclescu (1790-1861) a ales Manastirea Slatina pentru rugaciune si odihna, dupa ce a parasit scaunul de mitropolit. In anul 1915, manastirea a fost vizitata de regina Maria, alaturi de principele mostenitor Carol si principesele Elisabeta si Maria.Manastirea suceveana a avut un rol important in timpul Primului Razboi Mondial. Calugarii tineri au mers pe campul de lupta ca infirmieri, iar calugarii batrani au ingrijit ranitii adusi de pe front. Asezamantul monahal a fost renovat in anul 1932. In a doua jumatate a veacului al XX-lea, conducerea manastirii a fost incredintata vestitului arhimandrit Ilie Cleopa, care a organizat aici o obste-model, cu o scoala monahala renumita, avand alaturi monahi de prestigiu: Antonie Plamadeala, Adrian Hritcu, Paisie Olaru, Petroniu Tanase.In anii ce au urmat staretiei parintelui Cleopa, alti cativa duhovnici au slujit cu mare evlavie acest sfant altar. Numele lor sunt adesea pomenite: Emilian Olaru, Gherasim Campanu, Dionisie Udisteanu, Dosoftei Muraru.De asemenea, trebuie spus ca in decursul timpului Manastirea Slatina a fost un important centru de cultura si arta medievala romaneasca.Mireasma rugaciuniiPrin vrednicia soborului de calugarite, condus cu daruire de stareta stavrofora Evelina Tanase, manastirea si-a recapatat in ultimii 20 de ani stralucirea de odinioara. Nu este stralucirea mandriei, rece si distanta, ci este stralucirea iubirii de Dumnezeu, calda si bucuroasa. Totul a fost innoit. Piatra zidirilor de inceput a fost slefuita. Zidurile si acoperisurile, refacute. Paraclisul a fost pictat in intregime prin mana fratilor Morosanu. Biserica mare, infrumusetata la interior si exterior, a fost pardosita cu marmura, introducandu-se incalzirea centrala. Casele manastiresti s-au refacut, gospodaria este infloritoare. Cine intra astazi in incinta acestei chinovii nu stie ce sa admire mai mult: biserica, corpurile de chilii, paraclisul, zidurile de aparare sau vechile case domnesti. Atrage ochiul biserica centrala, cu hramul 'Schimbarea la Fata', a carei zidire impunatoare seamana cu vechea mitropolie din Suceava sau cu Manastirea Bistrita nemteana. Mai presus de toate, in acest loc se simte mireasma rugaciunii. Printre odoarele de pret de care dispune Manastirea Slatina, sfintele moaste ale Sfantului Grigorie Teologul (328-389) sunt cele mai pretuite de catre credinciosii care vin aici. Nu intamplator aceasta manastire, smerita si alba, ca o fecioara mireasa, s-a inaltat pe locul unui paltin, 'copaciu mare', gasit de monahul Pahomie cu sute de ani in urma. Paltinul de munte este un arbore cu lemn de calitate superioara, alb-galbui (asemenea moastelor Sfantului Grigorie Teologul), este longeviv, iar radacinile ii sunt puternice. (Articol publicat in Ziarul Lumina de Duminica , Editia din data de 18 decembrie 2011)
Categoria: Actualitate ortodoxa
Data: Dec 18, 2011
Recomandari www.resurse-ortodoxe.ro:
Articole similare
Random Links
Users login
username:
Password:
Calendar
Evanghelia zilei