De 13 ani, la cota 1.000 din Muntii Leaota, intr-o poiana, privegheaza Manastirea Adormirea Maicii Domnului . Aceasta straja a credintei dambovitene de pe firul raului Ialomicioara, aflata la 9 km de localitatea Runcu, este facuta din tacere. Este acea tacere fara de care nu ti-ai putea auzi harpa sufletului vibrand la soaptele rugaciunii. Aici, pana si padurea se roaga. Iar sufletul se scalda in libertate. Libertatea in Cuvant.Sfintii Parinti spun ca pe cel ce nu a ajuns la masura linistii, linistea il omoara', murmura un glas de femeie. 'Linistea, linistea desavarsita…', se frange iarasi in cuvinte vocea straina, care prinde chip de-abia dupa ce inchid cu totul usa lumii in urma mea. Sunt departe de orice forma de 'civilizatie', daca acesta este cuvantul potrivit pentru lumea in care traim… Inaintez intr-un adanc vested de padure si intru pe o alta usa. Cu prag mult mai inalt! Imposibil de trecut, daca nu te faci mic. Cu cat esti mai mic si tii capul plecat, asemenea unui pom incarcat de roade, cu atat ajungi mai usor in lumina de dincolo. A gradinii Maicii Domnului. Vorbele insirate ca pe metanie ale maicii Paisia Silivastru, stareta manastirii dambovitene din Muntii Leaota, imi rezoneaza tot mai clar in minte. Ii recunosc imediat infatisarea, identica cu a aceleia care mi-a strecurat linistea in urechi. Asadar, n-a fost vis. Sadita in pustietatea Bucegilor, manastirea este un loc caruia cu greu ii mai poti gasi astazi pereche. Impresioneaza prin frumusetea simplitatii sale. La inceput a fost… nimic Nu m-am gandit vreodata ca o sa fac manastire , spune parintele Iachint, duhovnicul sfantului lacas, senin si bland. Ridicarea altarului in cinstea Maicii Domnului (cu hramul Sfantul Nil, Nicodim, Ioan Iacob Hozevitul) se datoreaza ascultarii primite din partea vrednicului de pomenire patriarhul Teoctist, imediat dupa intoarcerea tanarului monah in tara, de la Muntele Athos, unde s-a nevoit cinci ani. N-ar fi reusit de unul singur, daca n-ar fi fost ajutat de cateva suflete mistuite de dorul dupa Dumnezeu - maica Paisia si maica Marina - venite de la Manastirea Tismana. 'Am plecat pentru mai multa liniste si mi-a placut ca se face Sfanta Liturghie noaptea, dupa randuiala din Sfantul Munte', isi explica maica stareta Paisia alegerea, facuta in urma cu 13 ani, de a pleca din vatra spirituala gorjeana, unde a vietuit 16 ani. Cu mainile goale, dar cu inimile dogorite de cuiul de foc al rugaciunii, cele trei fete monahicesti au urcat in munti. Intr-un loc unde nu era nimeni si nimic, in afara de Dumnezeu. 'Nici mancare, nici sobe, nici lemne nu am avut. Primavara, cand ieseau verdeturile, faceam o fiertura cu putin orez, si asa am dus-o. Ne-am adapostit intr-una din cele doua case, pe care le-am gasit in paragina, ramase de la cooperativa de administrare a pasunilor alpine', isi aminteste maica Paisia de perioada inceputului. Deloc descurajati, cu rugaciune si multa munca, calugarii au construit in iarna primului an biserica de lemn, care se poate vedea si astazi. Micut, lacasul de inchinaciune este invesmantat in straturi varuite, imaculate, in amintirea primei ninsori de sub care si-a ridicat de la pamant crucile, ca sa strapunga vazduhul, pentru totdeauna, biruitoare. La scurta vreme, au zidit corpul de chilii, au pus la punct gospodaria. Orice colt al incintei manastirii ai cerceta - nemaipomenind de solare, pastravarie, livada cu pomi -, ramai impresionat de felul in care toate se imbina armonios si trainic. Plata si rasplataMulti dintre cei care ajung la manastire, chiar daca nu sunt la prima vizita, sunt coplesiti de frumusetea naturii, de liniste si de ospitalitatea maicilor. Astfel de oameni fac parte din categoria prietenilor bisericii din munte, credinciosi care alearga sa ceara ajutorul Maicii Domnului ori de cate ori necazurile si uraciunea acestei lumi ii coplesesc. La polul opus sunt cei lipsiti de un minim bun-simt, respect si decenta fata de sfintenia locului. In zilele calduroase, chiar si in posturi, se aduna galagiosi in apropierea manastirii, petrec pe ritmuri de muzica, iar dupa ce inalta fumuri de gratare in toata poiana, lasa in urma mormane de gunoaie. Una peste alta, de mai bine de un an, tihna padurii, implicit a vietii monahale, este ravasita de exploatatorii forestieri, inarmati cu drujbe, tractoare si masini de tonaj greu, in urma carora padurea ramane, pe zi ce trece, o dureroasa amintire. Multi pelerini se gandesc cu strangere de inima ca nu cumva, peste cativa ani, tumultul sa puna stapanire pe altarul ridicat cu atata efort, iar linistea lui sa devina, la randul ei, amintire. Maica stareta refuza asemenea ganduri si are incredere ca Maica Domnului nu ii va lasa din bratele sale nici de aceasta data. Preacurata Fecioara 'ne va pazi, pentru ca noi am fugit din zgomotul lumii, ca sa ne putem ruga mai mult pentru lume', isi arata increderea parintele Iachint. Monahul adauga: 'Mare este puterea lui Dumnezeu si necunoscute sunt caile Lui', facand referire la intamplarea de acum 13 ani, cand un miliardar rus si-a dorit cu orice pret pamantul de sub manastire, cu intentia de a construi o baza sportiva. Parintele povesteste cum, la plecare, strainul i-a asigurat pe un ton ultimativ ca se va intoarce si le va lua pamantul. Omul era convins ca banii lui puteau cumpara totul pe lumea asta. Nu a fost asa. Parintele povesteste pe un ton grav: 'A plecat de la manastire nervos si amenintator… Din acea zi nu l-am mai vazut. A murit pe loc, dupa ce masina in care era s-a izbit de un stalp. Insotitorul lui a scapat cu viata, dar a ramas cu sechele grave pe viata.' Afaceristul rus nu a fost singurul care a dorit acest pamant. Alti cativa bogatasi l-au ravnit, fie pentru un hotel, fie pentru o baza de exploatare a lemnului. Nimic nu s-a ales din toate acestea. Maica Domnului a pazit locul pentru manastire. 'Sa-l iubim pur si simplu pe Dumnezeu'Manastirea 'Adormirea Maicii Domnului' are doar cinci vietuitoare. Cinci suflete neobosite se roaga si muncesc impreuna, se trudesc sa se desavarseasca, cu rabdare, smerenie si nadejde.In timp ce smulge buruiana dintre firisoarele de morcovi adapostite in solar, maica stareta vorbeste: 'Viata de aici e mai aspra, maicile si surorile care vin stau un timp si pleaca. Trebuie sa-ti placa pustia si nu ma refer la pustia pe care au avut-o Sfintii Parinti, nu ne putem noi compara, dar este aici o liniste deplina si, daca nu-ti place, nu poti ramane'. Ca si cum manastirea ar trebui sa fie un soi de pensiune, cu tot confortul necesar, lipsa electricitatii (minimul necesar este asigurat de doua panouri solare), slujbele de noapte si restrictiile alimentare (fara carne, si trei zile pe saptamana post) indeparteaza pe cele care, inspirate de duhul lumii, uita ca dragostea pentru Dumnezeu este neconditionata. 'Slujba de noapte e cruce de aur. Cum poti dormi si sa refuzi bucuria de a te ruga alaturi de ingeri, in biserica, noaptea, in liniste desavarsita?', se intreaba duhovnicul ai carui ochi (in care s-a picurat tot albastrul de pe tavanul bisericii, pe care el insusi o picteaza) se aprind ca doi carbuni incinsi. Maica stareta completeaza: 'Trebuie sa slujim intru simplitate. Sa-l iubim pur si simplu pe Dumnezeu. Sa nu cautam cuvinte inalte, o adancime a unor stari sufletesti pe care, poate, nu le intelegem. Sfintii si calugarii de demult au fost simpli, si prin simplitatea lor Dumnezeu i-a ridicat. Simpli si nevinovati…'.Chiar daca in ziua de astazi, in acceptiunea parintelui, pentru tineri 'manastirea este o halta, unde se opresc un timp, dupa care pleaca, cauta alta manastire, si tot asa', maica Paisia se arata increzatoare: 'Omul poate sa fie cat de decazut, nu se stie cum se intoarce intr-o zi si se pocaieste si se ridica mai sus decat te crezi tu singur ca esti. Numai Dumnezeu stie judecatile Lui, cum intoarce pe fiecare si stie daca omul vrea sa se intoarca. Deci trebuie si vointa din partea omului, nu numai bunavointa din partea Domnului'. Ofranda, rabdare, sperantaDe 13 ani incoace, la manastirea din Muntii Leaota primesc raspuns la rugaciunile lor femeile care nu pot naste prunci, paralizatii si bolnavii lipsiti de orice speranta. Cele cateva racle cu moaste de sfinti din altar, ruga parintelui Iachint, curatenia locului si credinta oamenilor sunt tamaduitoare. In fata catapetesmei din trupsorul bisericii, in taina, cu smerenie, credinciosii isi desfac una cate una hainele patimilor. Primesc vesmant nou, stralucitor, si inima se face mai usoara. Impresionanta este evlavia taranilor din satele invecinate, care nu o uita pe Maica Domnului. Ştiu ca la ea gasesc scapare din necazuri.Indiferent de vreme, de kilometrii parcursi de multe ori cu piciorul, oamenii urca muntele manastirii si lasa la altar, drept ofranda, cate ceva din putinul lor agonisit cu greu.'Am plecat de la sase dimineata, am aranjat animalele si am luat-o prin padure. Iaca, acum e noua ceasul. Asta e manastirea noastra. Ne-a scapat de la greutati mari. Venim mereu. Am asa o bucurie ca am ajuns! Astazi e sarbatoare mare, vremea e buna cu noi, ii pacat sa stai acasa', spune nenea Eugen, un credincios din satul Raul Alb, un om vesel ca un copil, desi are mult peste 50 de ani. Nu a venit singur. Este insotit de sotie si unul dintre copii, o fata, care ii seamana leit. Cristina cea balaie (sa tot aiba vreo 20 de ani) nu a lasat din mana tot drumul o galetusa albastra, de 5 litri, plina cu oua de gaina, numai bune pentru pictura chipurilor sfintilor din naos. 'Numai Dumnezeu i-a trimis. Chiar aveam nevoie de cateva galbenusuri pentru pictura chipurilor de la Rastignire si de Adormirea Maicii Domnului. Asa s-a facut totul aici la noi. Am adunat putin cate putin, cu rabdare, cu foarte multa rabdare', arata maica Paisia. Departe de a se fi incheiat, exercitiul rabdarii maicilor de-abia de acum inainte va fi pus la mari incercari. Construirea unei biserici de zid, unde sa incapa toti credinciosii veniti la slujbele de sarbatoare, e ceruta de oameni. O parte dintre ei, prea putini insa, au contribuit la strangerea sumei necesare pentru zidirea celui de-al doilea altar pe stanca Muntelui Leaota. (Articol publicat in Ziarul Lumina, Editia din data de 10 aprilie 2011)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 2083

Id: 12921

Data: Apr 10, 2011

Imagine: