Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în sedinta sa de lucru din 29 octombrie 2012, a proclamat anul 2014 ca Anul omagial euharistic (al Sfintei Spovedanii si al Sfintei împartasanii) siAnul comemorativ al Sfintilor Martiri Brâncoveni. În cele ce urmeaza va prezentam mai multe informatii legate de mazilirea domnitorului Constantin Brâncoveanu, supliciul sau si al familiei sale din lucrarea pr. dr. Emil Nedelea Caramizaru intitulata Mormântul Sfântului Constantin Brâncoveanu:

„Doamna Maria Brâncoveanu, sotia Domnitorului Martir Constantin Brân­coveanu, era libera prin rascumpararea ei din închisoarea Edicule si din exilul fortat din Kutais, de la marginea rasa­riteana a Imperiului Otoman. Ea avea dreptul de a circula liber pe teritoriul turcesc, pentru ca, dupa cum preciza si istoricul Nicolae lorga, „Doamna Marica a adus, cumparându-le cu bani multi, ramasitele sotului ei, culese din Insula Principilor” (Nicolae Iorga, Valoarea Politica a lui Constantin Brâncoveanu, Valenii de munte, 1914, p. 13.) Astfel, Maria Brâncovea­nu era cu adevarat o persoana libera în anul 1720 si, în acest fel, a putut stramu­ta osemintele mucenicesti ale sotului ei la Biserica Sfântul Gheorghe - Nou din Bucuresti. Fascinat de acest mister, Constan­tin Gane scria ca „desigur cu învoirea lui Voda Nicolae Mavrocordat..., Constantin Brâncoveanu fu adus în Bucuresti, unde fu îngropat în iulie 1720...” (Constantin Gane, Trecute vieti de Doamne si Domnite, ed. Îngrijita de Victor Leahu, Iasi, 1932, p. 89-90)A fost necesar ca aceasta aducere a osemintelor mucenicesti sa se faca cu o oarecare discretie, deoarece Ahmed al-III-lea era înca pe tronul Imperiu­lui Otoman, iar el pusese sentinta de condamnare la moarte pentru „hainie” (tradare), pe seama Voievodului Cons­tantin Brâncoveanu.

Prin purtarea de grija a Doamnei Maria Brâncoveanu, a fost asezata deasupra mormântului, aflat în partea dreapta a naosului bisericii, o lespede de marmura alba (185x95 cm.), împo­dobita cu elemente decorative în stil brâncovenesc. De jur-împrejur, pe piatra funerara a fost sculptat un chenar format din ghirlande de flori, în partea de jos, la picioare, gasim o reprezentare alegorica, înfatisând moartea având coasa în mâna dreap­ta si un fir de crin cu trei flori în mâna stânga. În partea dinspre cap a lespe­zii este sapata stema Ţarii Românesti, în mijlocul careia se afla înfatisat vulturul cu crucea în cioc. Pe lespe­de nu exista nici un înscris, tocmai pentru a pastra o discretie impusa de conjunctura istorica si politica a acelor vremuri.

De o importanta deosebita este faptul ca Doamna Maria Brâncoveanu a pus deasupra mormântului sotului ei o candela lucrata în argint filigranat, deosebit de frumoasa, iar pe marginea de sus a bulbului din mijloc a lasat o inscriptie cu litere chirilice, însemnând de fapt pisania pe care nu a putut sa o scrie pe piatra mormântului:

Aceasta candela, ce s-au dat la Sveti Gheorghie cel Nou, lumineaza unde odihnesc oasele fericitului Domn Io Costandin Brâncoveanu Basarab Voievod si iaste facuta de Doamna marii sale Mariia, carea si Mariia sa nadajduiaste în Domnul, iarasi aici sa i sa odihneasca oasele. Iulie, în 12 zile, leat 7228 (1720).

Locul de îngropaciune al Voievodului a fost cunoscut la început în familie, iar cu timpul acest adevar s-a înradacinat si în constiinta credinciosilor din obstea Bucurestilor”.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 566

Id: 40766

Data: May 19, 2014

Imagine: