Sufletul smerit are o mare odihna, dar sufletul mândru se chinuie pe sine însusi. Omul mândru nu cunoaste iubirea lui Dumnezeu si e departe de Dumnezeu.De multe osteneli si de multe lacrimi e nevoie pentru a tine duhul smerit al lui Hristos, dar fara el în suflet se stinge lumina vietii si el moare. Trupul poate fi vestejit repede prin post, însa nu e deloc usor ca sufletul sa se smereasca asa ca el sa ramâna mereu smerit, si acest lucru cere multa vreme. Maria Egipteanca a luptat saptesprezece ani cu patimile ca si cu niste fiare salbatice si abia dupa aceea a gasit odihna, macar ca îsi uscase repede trupul, fiindca în pustie n-avea nimic cu ce sa se hraneasca.Noi ne-am împietrit cu totul si nu întelegem ce e smerenia sau iubirea lui Hristos. E drept ca aceasta smerenie si aceasta iubire nu se cunosc decât prin harul Duhului Sfânt, dar noi nu mai credem ca e cu putinta sa atragem harul la noi. Pentru aceasta e nevoie ca noi sa-l dorim din tot sufletul. Dar cum sa dorim ceea ce n-am cunoscut? Noi toti avem putin din aceasta cunostinta si Duhul Sfânt misca fiecare suflet sa-L caute pe Dumnezeu.O, cum trebuie rugat Domnul ca El sa dea sufletului smerit pe Duhul Sfânt! Sufletul smerit are o mare odihna, dar sufletul mândru se chinuie pe sine însusi. Omul mândru nu cunoaste iubirea lui Dumnezeu si e departe de Dumnezeu. Se faleste pentru ca e bogat sau învatat sau slavit, dar nu stie, nenorocitul, saracia si caderea sa, pentru ca nu cunoaste pe Dumnezeu. Dar pe cel ce lupta împotriva mândriei, Domnul îl ajuta sa biruie aceasta patima.(Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznadejdii și iadul smereniei, Editura Deisis, Sibiu, 2000, pp.68-69)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 569

Id: 39427

Data: Apr 2, 2014

Imagine: