Situata aproape la o altitudine de 1.000 de metri, la jumatatea distantei dintre Curtea de Arges si Campulung Muscel, Manastirea Slanic, cea mai insemnata manastire de monahi din Arhiepiscopia Argesului si Muscelului, este un punct important pe harta spirituala a tinutului strajuit de masivul Iezer-Papusa. In apropiere sunt localitati precum Corbi sau Galesu, intemeiate in urma emigrarii ardelenilor ortodocsi, care s-au refugiat peste munti de teama uniatiei. Calugarii manastirii parca au imprumutat si ei ravna si curajul transilvanenilor veniti pentru a-si tine treaza credinta stramoseasca.Istoria mai recenta a schitului care dateaza din secolul trecut se leaga de ultimii trei stareti ai asezamantului monahal, Vitimion Nitoiu, Teofil Badoiu si Clement Paunescu. Primul staret din secolul trecut, protosinghelul Vitimion Nitoiu, a fost mentorul spiritual al parintelui Teofil Badoiu. Primul a venit la Slanic in anul 1944 si atunci se osteneau in acele locuri cativa calugari de peste Prut, manati incoace de rusii care ocupasera Basarabia. In momentul in care armatele sovietice au venit in Romania, ei au trebuit sa plece de acolo. Al doilea staret, parintele Teofil Badoiu, a preluat pastorirea monahilor din aceste locuri in 1978. Actualul conducator al obstii de la Slanic, parintele Clement Paunescu, in varsta de 51 de ani, a revenit la Manastirea Slanic dupa zece ani petrecuti la Manastirea Aninoasa, preluand staretia dupa ce parintele Teofil Badoiu, cunoscut pentru imbunatatirea sa duhovniceasca, a trecut anul trecut la cele vesnice. Acum, aici traiesc 22 de monahi care neincetat aduc lauda lui Dumnezeu. Aproape de Dumnezeu, aproape de oameniStaretul Vitimion, desi era singurul slujitor la Sfantul Altar, a insistat sa se faca Sfanta Liturghie zilnic, a introdus randuiala monahala care oprea mancarea de carne la masa. Desi era permanent necajit de regimul comunist, care nu vedea cu ochi buni intalnirile cu credinciosii, parintele primea multimea de oameni care veneau pentru spovedanie si sfat duhovnicesc la schit cu multa iubire. 'Staretul ii sprijinea mult pe credinciosii nevoiasi din imprejurimile Slanicului, povesteste parintele Visarion, unul dintre tinerii ieromonahi ai manastirii. Oricine venea i se dadea mancare si camera pentru odihna gratuit. Pe unii, foarte saraci, i-a ajutat sa-si ridice case, altora le cumpara cate o vacuta.' Cand era mustrat de ceilalti monahi din obste, care ii reprosau ca risipeste bunurile manastirii si ca schitul are nevoie de bani si materiale ca sa construiasca chilii si alte anexe, parintele spunea asa: 'Saracii sunt avocatii nostri in ceruri'. Parintele Vitimion era mare ascet. Toata viata sa a mancat numai de post. Nu iesea din schit decat o singura data pe an, pentru treburi absolut necesare. Pe vremea aceea, schitul depindea de Manastirea Cernica. La un moment dat, a apartinut si de biserica satului. Primul lacas de inchinare al schitului, care s-a sfintit in 1930, era foarte mic. De aceea, in 1991, de sarbatoarea Sfantului Ilie, IPS Arhiepiscop Calinic a sfintit temelia bisericii celei mari a manastirii cu hramul 'Schimbarea la Fata', pe locul celei vechi, lucrare care a durat doi ani de zile. Prin anii 1980-1981, parintele Teofil Badoiu a construit un paraclis improvizat pentru crestinii veniti in numar tot mai mare duminica de duminica. Autoritatile statului nu au dat aprobare pentru acest imobil, reprezentantul de la Ministerul Cultelor venind personal la Slanic, alarmat ca aici se ridica o noua biserica. 'O sa daramam adapostul acesta. Nu va ramane in picioare nimic din ce ati construit', a tunat amenintator cel de la Culte.Preasfintitul Calinic, pe atunci Episcop-vicar al Episcopiei Ramnicului si Argesului, a venit la fata locului si a zis: 'Sa-l darame Dumnezeu pe cel care va darama biserica', dupa care l-a indrumat pe parintele Teofil sa continue lucrarile pentru a sfinti la final lacasul de inchinare. Şi asa s-a facut. Construita din lemn, biserica a fost sfintita in anul 1986. Era un act de mare indrazneala sa ridici o biserica in acei ani. La o distanta de 10 ani de atunci, prin 1997, biserica a fost refacuta, dar de data aceasta mai rezistenta, din zid.Omul plin de duhul lui DumnezeuStaretul Teofil a fost un parinte in sensul adevarat al cuvantului pentru toti cei care l-au ascultat si au ingenuncheat sub epitrahilul lui. Era un om simplu si, desi nu era un carturar, chiar daca veneau oameni cu studii inalte sa stea de vorba cu sfintia sa, acestia se intelegeau foarte bine cu venerabilul staret si plecau multumiti duhovniceste, marturiseste actualul conducator al obstii de la Slanic. Intrat la 18 ani in Manastirea Slanic, fratele Titu a deprins ascultarea si randuiala calugariei de la staretul Vitimion Nitoiu, un monah cu mult har.Parintele Clement este impotriva celor care creeaza biografii umflate, artificiale, ale unor persoane pe care abia le-au cunoscut. De aceea vorbeste neafectat despre cel care l-a povatuit in tainele vietii calugaresti. 'Pe sfinti ii stie numai Dumnezeu. Nu pot spune ca staretul Teofil era un mare ascet. Dar si la varsta de peste 80 de ani, noi il rugam sa manance cu ulei in Postul Mare, iar el zicea: Nu, ci sa pazim randuiala pana la sfarsit. Şi de multe ori ajuna pana la ora trei dupa-amiaza. In privinta nevointei, nu de putine ori vedeam de jos in lumina becului care ardea in camera sa, sus, ca staretul la ora unu-doua noaptea facea inchinaciuni. Monahii erau afara, sub cerul noptii, pregatiti pentru a intra in biserica, la Miezonoptica, iar staretul acoperea si veghea cu rugaciunea sa intreg muntele.'A fost invitat odata si la radio, la emisiunea 'Sfatul inteleptului', unde i s-a cerut sa vorbeasca despre savarsirea rugaciunii lui Iisus. Toti cei de la manastire ascultau emisiunea. Credeau ca o sa-l incuie cu intrebari puse fara o pregatire prealabila. Dar raspunsul dat redactorului a fost unul mobilizator si pe intelesul tuturor: 'Eram in Sfantul Munte si l-am intrebat si eu pe parintele Petroniu Tanase despre Rugaciunea inimii. Mi-a spus ca aceasta este o faza inalta a rugaciunii, nivel la care nu ajunge oricine, oricum. Dupa aceea am plecat pe Athon, varful cel mai inalt din Athos. Aveam 77 de ani cand s-a intamplat lucrul acesta. Şi vazand cat e de greu sa urci pe munte, am inceput sa zic si eu: 'Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul'. Nici nu stiu cum am ajuns in varful muntelui. De aceea, eu recomand la toata lumea, atunci cand are nevoie sa o zica. Pentru ca va simti ajutorul lui Dumnezeu'. Acesta era parintele Teofil. Un om care gasea raspuns la toate in simplitatea plina de duhul lui Dumnezeu, un om care prin prezenta sa crea un optimism, o incredere a crestinilor in Dumnezeu. 'Banditule, nu vrei sa te insori?'Cand parintele a fost dat afara din manastire de comunisti, s-a retras in satul Corbi. Acolo statea intr-o camera a unui grajd, pusa la dispozitie de o sora de manastire care fusese scoasa si ea din obstea de la 'Dintr-un lemn'. Era vecin cu parintii actualului Mitropolit al Moldovei, Inalt Preasfintitul Teofan. Cand mama Inalt Preasfintiei Sale pleca la lucru, il lasa pe micul copil sa aiba grija de parintele Teofil. Şi acum Mitropolitul Moldovei isi aduce aminte cu recunostinta de samanta Duhului aruncata in sufletul sau de parintele Teofil si maica Gabriela, samanta care a rodit mai apoi in viata sa. Parintelui Teofil i s-a pus in vedere sa nu calce in Slanic. In caz contrar, era amenintat cu impuscarea. Dar parintele mai mergea noaptea pentru a se sfatui cu staretul Vitimion, ieromonah cu rugaciune adanca. Il cauta pentru a dobandi intarire in incercarile la care era supus, anchetele Securitatii devenind tot mai dese si insuportabile. De multe ori, in timpul anchetelor il intrebau: 'Banditule, nu vrei sa te insori? Daca te insori, te lasam in pace!'. La aceste indemnuri, parintele Teofil replica celui care il chinuia: 'Domnule, dumneata ai facut vreun juramant catre stat si locul unde lucrezi?'. 'Da.' 'Şi poti sa il calci?' 'Nu. Este imposibil.' 'La fel si eu am facut un juramant inaintea lui Dumnezeu si nu pot sa-mi calc fagaduinta.' De multe ori era anchetat toata noaptea si crestinii il gaseau in camaruta lui, adus in stare de inconstienta. Trebuiau sa toarne apa pe el ca sa-si poata reveni. Parintele a depasit toate amenintarile la care a fost supus si le-a zis anchetatorilor: 'Mai bine ma omorati decat sa ma mai chinuiti fara rost. Asa o sa scapati de mine'. Acest tratament a durat cinci ani. La inceput i se permitea sa mearga la biserica fara a sluji, dar mai apoi nu i s-a dat voie nici acest lucru. Atunci a mers ca paznic la Manastirea 'Dintr-un lemn'. Acolo a stat doi ani, dupa care prigoana impotriva lui a scazut in intensitate si a putut sa revina la Manastirea Slanic. La scurt timp a primit hirotonia in preot. Şi spunea: 'In viata am avut multe necazuri, dar Dumnezeu m-a coplesit si cu bucurii'. Asa e viata omului. In aceasta 'vale a lacrimilor', nu se poate fara incercari, fara boala sau suparare din partea oamenilor, fara ispite. Dar vin si multe bucurii care compenseaza intristarile si suferintele fiecaruia. Este foarte importanta unitatea tuturor crestinilor in rugaciune, in post, in nevointa. Numai asa putem schimba lumea, daca ne sfintim mai intai pe noi insine, este convins parintele staret Clement. De multe ori, voia lui Dumnezeu nu este dupa cum ne convine noua. E o revolta inauntrul tau. Tu ai vrea sa faci cu totul altceva. Dar daca reusesti sa te biruiesti, lucrurile merg bine. Ascultarea in manastire este virtutea cea mai inalta si duce pe monahi la mantuire. Nici posturile indelungi, nici rugaciunea neincetata nu au valoare fara ascultare. Pentru ca prin ascultare ramai in duhul parintelui tau, in duhul lui Dumnezeu. Şi chiar daca iti este greu, Dumnezeu nu te lasa.Intotdeauna ma vedeam tanar. Dar acum, cand trupul iti aduce aminte ca anii trec, pentru ca cu sufletul suntem nemuritori, ma gandesc la vesnicie. Fiindca lucrurile materiale nu iti ofera impliniri, te obosesc daca te legi prea mult de ele, te uzezi spiritual, dar si trupeste.Slujirea inseamna sa daruiesti dragoste si sa primesti dragoste Cei care s-au facut monahi e nevoie sa ramana in manastire, nu sa umble fara randuiala prin lume. Pentru ca lucrul lor este rugaciunea. Iar lumea te distrage de la cele duhovnicesti. Calugarul, ca si orice crestin, de altfel, nu trebuie sa fie plictisit, nici trist. 'Nu ai de ce sa fii suparat in manastire. Cand esti suparat, esti suparat pe tine, pentru ca ai facut ceva in neregula. Imi amintesc o intamplare cu o maica de la Aninoasa, care a mers la Bucuresti sa se documenteze la Arhivele Nationale pentru o monografie despre manastire. Pe strada a fost oprita de o persoana care a intrebat-o daca este maica, daca este ortodoxa. Calugarita a raspuns afirmativ la toate intrebarile. 'Nu se poate. O monahie, si ortodoxa pe deasupra, nu poate sa fie trista. Sunteti prea abatuta. Un calugar trebuie sa fie vesel, nu posomorat'.'Nu incape monotonie in viata de manastire, sustine hotarat staretul Slanicului. Noi suntem schimbatori de la un moment la altul. Spuneti Tatal nostru de 20 de ori si veti vedea ca de la un minut la altul starea este alta. Chiar daca te duci mai greu la biserica, la sfarsit iti pare rau ca s-a terminat.'Libertatea pentru un monah inseamna despatimire. 'Uneori, in manastire vedem ca oamenii sunt mai liberi, desi sunt inconjurati de zidurile acesteia. Pentru ca in manastire atentia este mai mult concentrata asupra ta decat asupra celor exterioare. Şi atunci iti vezi pacatele si incepi sa te cunosti mai bine pe tine insuti. Pe cand in lume este mult mai greu. Crucea e mai dificil de purtat ca mirean, afirma staretul. Lupta aici o duc doar cu mine insumi. In lume, dupa ce te casatoresti, depinzi de celalalt, iar daca mai apar si copiii, lucrurile se complica. Şi aceasta pentru ca a convinge pe celalalt sa mearga pe calea mantuirii este destul de dificil. De multe ori suntem nemultumiti cu starea noastra, vrem democratie, vrem sa facem egalitate intre noi, aici, jos, pe pamant', spune ganditor staretul Clement. 'Dar cum sa gandesti la asa ceva cand nici in cer nu este egalitate? Este Dumnezeu Creatorul, sunt cele noua cete de ingeri, slujesc una alteia… Ele nu vor egalitate. Slujirea inseamna sa daruiesti dragoste si sa primesti dragoste. Iar noi vrem sa anulam ceea ce este in cer si uitati-va unde am ajuns.'In perioada comunista nu se dorea ca manastirile sa aiba multi vietuitori tineri, marturiseste protosinghelul Visarion Sorescu, intrat in manastire in anul 1991. Pe atunci, staret era arhimandritul Teofil Badoiu. Chiar in zona aceasta a Slanicului trecea din cand in cand Nicolae Ceausescu, pentru ca aici era loc bogat in vanat mare, mai ales ursi si mistreti. Şi odata, dupa ce a urcat, a intrebat: 'Ce este aici?'. 'Un schit.' 'Şi cati oameni traiesc aici?' 'Trei sau patru.' 'Pai, atunci ar trebui sa se desfiinteze.' Dar niciodata Ceausescu nu a intrat in biserica de aici si nu a luat vreo decizie impotriva schitului. (Articol publicat in ziarul Lumina de Duminica din data de 15 mai 2011).

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1939

Id: 13733

Data: May 15, 2011

Imagine: