Manastirea Sita Buzaului, din Episcopia Covasnei si Harghitei, este locul unde se ajunge urcand greu, sperand cu fiecare pas ca mai este putin pana sus, pana aproape de cer, unde efortul iti va fi rasplatit intr-un fel. Şi ce primesti cand ajungi in sfarsit in varf? Lumina. Foarte multa lumina si pace. In acest permanent praznic al stralucirii, se nevoiesc 35 de maici, limpezindu-si inima de patimi, curatindu-si mintea, ca sa primeasca, sa vada Schimbarea la Fata a lui Hristos si sa urce apoi spre singura destinatie a existentei crestine: Ierusalimul Ceresc.De pe soseaua ce duce de la Sita Buzaului spre Intorsura Buzaului, manastirea se zareste aproape, ca o corabie alba ce pluteste prin fiordurile cerului. Pare a se ajunge la ea cu usurinta, pasind dincolo de apa Buzaului, peste podetul stramt.Incercam sa urcam cu masina drumul in panta pana sus, dar peste numai cativa metri ne oprim, pentru ca acolo nu se ajunge decat pe propriile-ti picioare, nu altfel, ca sa simti fiecare calcatura pe grohotisul ce se rostogoleste sub talpi, sa asuzi, sa-ti pui in ordine respirarea si gandurile, ca intr-o rugaciune. Caci rugaciune pana la urma este acest drum, raspuns, incercare si ispitire, deopotriva, nu de putine ori fiind tentat sa renunti. Şi, tot urcand, te trezesti deodata atat de aproape de cer, incat ai putea sa te agati de el, ca de creanga unui mar. Aici, cu tricolorul pe frunte, lumineaza Taborul celor 35 de maici de la Sita Buzaului.Milostenia care ctitoreste altareIstoria insasi a acestei manastiri este un urcus. Mai intai a fost dorinta credinciosilor din zona si gandul parintelui protopop Florin Tohanean, parohul din satul din vale, de a se ridica aici manastire ortodoxa. Apoi, a venit milostenia parintelui ieromonah Arsenie Muscalu si a parintilor lui, Gheorghe si Maria, care au donat terenul, o casa cu trei incaperi si au ridicat un paraclis de rugaciune. Cercetarea Inaltpreasfintitului Arhiepiscop Ioan al Episcopiei Covasnei si Harghitei a asigurat o suprafata de teren mai mare pentru viitoarea manastire, donat de parintele Florin Tohanean si familia sa si de credincioasa Margareta Aldea. La 3 septembrie 1997, s-a sfintit locul, iar credinciosii au pornit ridicarea manastirii. Apoi au venit cativa calugari care, cu ajutorul satenilor, au ridicat o mica biserica de lemn, au construit o casa pentru duhovnic, au taiat drum de acces, au tras curent electric, au urcat apa potabila si s-a adunat material pentru biserica mare si chilii. Doua serii de calugari s-au perindat pe acest munte, dar s-au risipit din nebanuite pricini. In 2000, s-a stabilit aici obste de maici. Pe 6 august 2002, s-a pus piatra de temelie pentru biserica mare, cu hramul Schimbarea la Fata, prima slujba savarsindu-se in decembrie 2004. Prin grija Inaltpreasfintitului Ioan, s-a construit paraclisul de iarna, care are hramul Buna Vestire, iar in amintirea primei biserici de aici, dezafectata intre timp, s-a ridicat actuala bisericuta din lemn, de care maicile sunt foarte legate, si care poarta hramul Sfantul Gheorghe, in amintirea celui care a donat pamantul. In timp, s-a inaltat o impresionanta clopotnita alba, ce adaposteste trei clopote. Biserica mare s-a sfintit pe 6 august 2012. Fresca intregului ansamblu a fost realizata in perioada 2007-2010 de catre pictorul Vasile Buzuloi, impreuna cu fiul sau Ciprian si cu ucenicii.In 2011, imediat dupa hotararea Sfantului Sinod de a-l canoniza pe Mitropolitul Ardealului, Andrei Şaguna, Inaltpreasfintitul Ioan a venit la manastire si a conceput o impresionanta fresca pentru pridvorul clopotnitei, care infatiseaza scene importante din viata si slujirea Sfantului Andrei Şaguna, insufletite apoi in imagini de acelasi important artist, Vasile Buzuloi.Taceri, smerenie, lumina si tainaOm si cer. Pace si lumina. Ipostasuri ale unei trairi curatite de zgura zilei, nevoire, cuvant rostit in tacere. Tot atatia pasi spre propria linistire a inimii. Tot atatea falfairi de aripi si zboruri. Cine ajunge la Sita Buzaului se va intoarce in lume mai curat si mai odihnit la fire. Cine rateaza ingenuncherea maicilor de aici la Vecernie, trebuie sa mai urce inca o data drumul, sa paseasca mai apasat si cu mai multa luare aminte la inima. Numai astfel va patrunde talcul adancilor taceri, smerenia si linistea ce le lumineaza chipurile. In rest este taina. La care poti fi partas, sau nu. Dupa cat de apasat ei in piept urcusul.Aici, pe Taborul celor 35 de maici de la Sita Buzaului, nu se pierde decat povara inimii si taciunele de pe riduri. In schimb, se dobandeste stralucirea luminii de dincolo de lumina. Aici se pregusta vesnicia.Maica stareta Loida, alaturi de maicile Veveia, Priscila, Teia, Panharia si de celelalte maici ale obstii, nu mai are frica de nimic in aceasta pustie, nici macar de propriile-i griji, pentru ca de toate se ingrijeste Hristos Cel Schimbat la Fata. Suntem in jur de 35 de maici si un parinte duhovnic, Ghenadie Trif, care este cu metania in Manastirea Frasinei. Cuviosia sa a trait o perioada in Sfantul Munte, motiv pentru care si noi ne-am insusit un program, un tipic al slujbei de acolo, in sensul ca dimineata, la ora 3.30, avem Miezonoptica, apoi Utrenia, Ceasul intai, Sfanta Liturghie, iar la 15. 30 incepem Ceasul al noualea, Vecernia, urmata de Pavecernita. Multe maici de aici purtam nume cu rezonanta biblica, istorica, mult mai indepartata. Inaltpreasfintitul a tinut la lucrul acesta, ca sa nu se piarda numele primelor crestine. In aceasta pustie nu ne este frica de nimc, pentru ca Dumnezeu ne poarta de grija, ne-a marturisit cuviosia sa.Dupa cateva clipe de vesnicie petrecute la Sita Buzaului, pornim spre casele noastre ceva mai despovarati de griji, nu inainte de a mai cauta inca o data spre corabia aceea alba, care navigheaza prin fiordurile cerului... (Articol realizat de Dumitru Manolache si publicat in "Ziarul Lumina" din data de 29 iulie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 755

Id: 32783

Data: Jul 29, 2013

Imagine: