Taina Sfantului Maslu reprezinta, asa cum afirma Paul Evdokimov, 'o Taina a trupului'. Adresata in special persoanei umane aflate intr-o suferinta provocata de boli fizice, Taina Sfantului Maslu aduce totodata si o vindecare sufleteasca profunda. In zilele noastre se cunosc putine amanunte cu privire la aceasta slujba liturgica, in special pentru ca in anumite regiuni ortodoxe din Rasarit ea se petrece extrem de rar, si de regula in cadrul familial restrans al crestinului bolnav caruia i se adreseaza.Vechiul Testament vorbeste despre o ungere efectuata cu ulei in sase circumstante diferite. Ambroise Verheul precizeaza in ordine urmatoarele situatii: incoronarea unui rege, numirea unui preot sau a unui profet, sfintirea obiectelor utilizate in cult, tratarea ranilor si vindecarea unei persoane bolnave. Cu privire la ultima situatie, Verheul afirma ca acest tip de ungere era destul de des utilizat de rabinii iudaici din vremea Mantuitorului. In Mishna si in Talmud se gasesc precizari legate fie de utilizarea ungerii cu ulei in ziua sabatului (care era permisa in detrimentul celei cu vin sau otet), fie de compozitia compresei care putea fi aplicata pe zona dureroasa a persoanei bolnave. In tratatul Berakhot din Talmud se precizeaza urmatoarele: 'Se permite sa se faca sintr-o zi de sabatt o compresa pentru o persoana (bolnava) cu vin si ulei parfumat amestecate cu apa' (Talmud, Berakhot, I, 2 apud Ambroise Verheul, 'The Paschal Character of the Sacrament of the Sick', in: Temple of the Holy Spirit: Sickness and Death of the Christian in the Liturgy, translated by Matthew J. O'Connell, Pueblo Publishing Company, New York, 1983, p. 250). Daca in lumea iudaica a Vechiului Testament, si in lumea greaca in general, ungerea cu ulei era considerata drept un remediu pur natural in anumite cazuri de boala, odata cu Noul Testament lucrurile cunosc o schimbare profunda. Uleiul capata nu doar o semnificatie vindecatoare intrinseca, ci devine materia principala a unei Taine axate pe vindecarea omului ca intreg, dar in special a trupului lovit de boala a acestuia: Sfantul Maslu. Astfel, in Evanghelia dupa Marcu, la capitolul 6, versetele 12-13 citim: 'Şi iesind, Apostolii propovaduiau sa se pocaiasca. Şi scoteau multi demoni si ungeau cu untdelemn pe multi bolnavi si-i vindecau'. Pasajul acesta pare a face o conexiune care va fi amintita adesea in cursul istoriei crestine, si anume aceea dintre Taina Maslului si slujbele de exorcizare, dar ne ofera si o legatura cu iertarea pacatelor. Pana in prezent, in majoritatea manastirilor si bisericilor de parohie unde se efectueaza o slujba de exorcizare a unei persoane posedate, aceasta este integrata de obicei sau urmeaza dupa savarsirea Tainei Sfantului Maslu. De asemenea, persoana bolnava este sfatuita sa se spovedeasca inainte de primirea Tainei, urmand sa primeasca Impartasania dupa ce i-a fost administrata Taina. Insa pasajul cel mai consistent cu privire la Taina Sfantului Maslu din Noul Testament apare in Epistola Sfantului Apostol Iacov, care precizeaza urmatoarele: 'Este cineva bolnav intre voi? Sa cheme preotii Bisericii si sa se roage pentru el, ungandu-l cu untdelemn, in numele Domnului. Şi rugaciunea credintei va mantui pe cel bolnav si Domnul il va ridica, si de va fi facut pacate, se vor ierta lui. Marturisiti-va deci unul altuia pacatele si va rugati unul pentru altul, ca sa va vindecati, ca mult poate rugaciunea staruitoare a dreptului' (Iacov 5, 14-16). Importanta textului din Epistola Sfantului IacovTextul biblic de mai sus este cel mai citat si mai comentat ori de cate ori un Sfant Parinte dorea sa ofere mai multe detalii cu privire la istoricul, continutul sau scopul Tainei. De aceea, ne vom opri putin asupra sa pentru a observa de ce este atat de semnificativ pentru dezvoltarea ulterioara a Tainei. Sfantul Apostol Iacov recomanda persoanei bolnave sa cheme preotii Bisericii. In cursul istoriei, acest plural a capatat conotatii absolute, deoarece Taina Maslului este singura dintre toate cele sapte care nu poate fi efectuata de un singur slujitor. In toate scrierile patristice, aceasta regula este reamintita de fiecare data. Se considera, asadar, ca Sfantul Apostol Iacov nu a pus la intamplare acel plural. Care ar fi conotatia acestui aspect? In primul rand faptul ca, in esenta, Taina Maslului incearca sa adune comunitatea in jurul persoanei bolnave, astfel incat aceasta din urma sa poata fi reintegrata atat trupeste, cat si duhovniceste. In istoria Bisericii, una dintre ideile permanente a fost aceea ca boala nu este deloc o realitate necesara si normala. Boala este o urmare a caderii initiale a omului in pacat. Este adevarat ca nu toate bolile prezente au drept cauza pacatul personal, dar unele dintre ele au aceasta cauza. De aceea, se cere sa vina mai multi preoti, acordandu-se astfel Tainei si un caracter de iertare, de impacare cu comunitatea Bisericii, ai carei reprezentanti principali sunt preotii. Vindecarea, daca urmeaza Tainei, se datoreaza comunitatii, nu capacitatii extraordinare a unui singur preot. Poate ca este si aceasta o explicatie a numarului multiplu de preoti care trebuie sa fie prezenti la savarsirea Tainei. Iertarea pacatelor prin Sfantul MasluUn al doilea aspect al Tainei Maslului subliniat de Epistola Sfantului Apostol Iacov consta in rugaciunea preotilor pentru persoana bolnava si ungerea ei cu untdelemn. Aceasta ungere, care este efectuata de sapte ori in cursul Tainei, are o legatura interesanta cu Taina Mirungerii. Desi Epistola Sfantului Apostol Iacov nu stabileste nici o legatura in acest sens, istoria liturgica a Bisericii cuprinde asemanari interesante intre rugaciunea pentru sfintirea untdelemnului in vederea ungerii prebaptismale (care se administreaza inaintea afundarii intreite din Taina Botezului), rugaciunea Sfintirii Sfantului si Marelui Mir si a untdelemnului de la Taina Sfantului Maslu. Intr-un fel, Taina Maslului ii reaminteste persoanei bolnave de fagaduinta vietii curate facuta la Botez si care din cauza propriei slabiciuni a fost incalcata. Desigur, aceasta nu inseamna ca Taina Maslului este menita sa descurajeze intr-un fel sau altul persoana bolnava, ci doar sa trezeasca in ea dorinta de pocainta, de schimbare a vietii. De aceea, adesea, Taina Maslului este precedata de Taina Pocaintei si este urmata de impartasirea cu Sfintele Taine. Al treilea aspect important al Tainei Sfantului Maslu subliniat de Epistola Sfantului Apostol Iacov consta in precizarea scopului sau indoit in forma, dar unic in esenta: vindecarea trupeasca si sufleteasca, adica a omului ca intreg. Parintele Staniloae afirma, de exemplu, ca Taina Sfantului Maslu nu este indreptata exclusiv spre vindecarea trupeasca, ci si spre stergerea acelor pacate de care nu ne mai aducem aminte, precum si a radacinilor pe care patimile le-au creat in noi prin efectuarea unor acte pacatoase pe o perioada indelungata de timp (pr. Dumitru Staniloae, Teologia Dogmatica Ortodoxa, vol. III, EIBMBOR, Bucuresti, 2004, p. 174). Untdelemnul - materia Tainei Am precizat in debutul acestui material care erau scopurile ungerii cu untdelemn in perioada Vechiului Testament. O parte dintre acestea se regasesc si in cadrul diverselor slujbe ale Bisericii, uneori sub forma unor denumiri interesante (untdelemn imparatesc), alteori sub forma unor reale scopuri practice (asa cum este vindecarea in cadrul Tainei Maslului). Pentru a putea detalia de ce untdelemnul este materia principala utilizata in cadrul Tainei Maslului nu avem nevoie de o analiza prea profunda. Untdelemnul era utilizat inca din Antichitate pentru a vindeca diverse boli sau pentru a ameliora ranile capatate in muncile campului sau in razboaie. De altfel, majoritatea protestantilor considera pana astazi ca Taina Maslului este o simpla forma dezvoltata a actului practic de ungere cu untdelemn in cazul unei boli, fara a oferi cu adevarat si o usurare sufleteasca si fara a crea posibilitatea intalnirii intre Dumnezeu si om. Desigur, aceasta opinie este eronata din punct de vedere ortodox, insa la baza ei sta atitudinea protestanta cu privire la textul cuprins in Epistola Sfantului Apostol Iacov. Luther a fost cel dintai care a criticat aceasta epistola si a exclus-o din propriul 'canon' biblic, deoarece cuprindea o idee esentiala care contrazicea conceptul sau de sola fide, si anume ca, pentru a dobandi mantuirea, mai avem nevoie si de fapte. Asadar, istoria protestanta ulterioara s-a putut debarasa cu usurinta si de Taina Maslului totodata, deoarece cel mai important text scripturistic pe care il avea aceasta la baza se gasea tocmai in aceasta epistola. Nu este de mirare ca protestantii au respins apoi si marturiile patristice bazate si ele tocmai pe acest text esential. In Ortodoxie insa, materia Tainei nu a fost niciodata un simplu remediu pamantesc. Nu maslinele sunt cele care fac uleiul bun pentru vindecare, ci harul lui Dumnezeu. Acest fapt poate fi observat si din rugaciunea de sfintire a untdelemnului: 'Doamne, Care cu mila si cu indurarile Tale tamaduiesti zdrobirile sufletelor si ale trupurilor noastre, Insuti, Stapane, sfinteste untdelemnul acesta (in acest moment al citirii rugaciunii acesteia, toti preotii binecuvanteaza untdelemnul), ca sa fie celor ce se vor unge din el spre tamaduire si spre izbavirea de toata patima si intinaciunea si de toata rautatea. Ca si intru aceasta sa se preaslaveasca Preasfant numele Tau, al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin' (Molitfelnic, EIBMBOR, Bucuresti, 2002, pp. 136-137). Aceasta rugaciune frumoasa, creata de-a lungul secolelor, isi are un corespondent inca din timpul Sfantului Atanasie cel Mare. Unul dintre cunoscutii sai, Serapion de Thmuis, este primul autor al unei Molitfelnic, adica al unei colectii de rugaciuni si randuieli liturgice. Desigur, timpul a trecut, iar aceasta colectie a devenit doar o simpla piesa de muzeu pentru liturgisti. Insa, prin straduinta parintelui Ioan I. Ica jr., continutul acestui prim Molitfelnic a fost tradus in limba romana pentru prima data in anul 2008. Aici exista doua rugaciuni care prezinta accente asemanatoare cu cea cuprinsa in cadrul slujbei Sfantului Maslu. Iata textul primei rugaciuni, care este extrem de importanta pentru subiectul legat de Taina Sfantului Maslu: 'Te chemam pe Tine, Cel ce ai toata puterea si stapanirea, Mantuitorul tuturor oamenilor, Tatal Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, si ne rugam sa trimiti din ceruri peste acest untdelemn o putere tamaduitoare, ca sa fie pentru cei ce se ung sau gusta din aceste fapturi ale Tale spre departarea a toata boala si neputinta, spre antidot al oricarui demon, spre izgonirea oricarui duh necurat, spre alungarea oricarei fierbinteli si tremur si a oricarei neputinte, spre har bun si iertarea pacatelor, spre leac al vietii si mantuirii, spre sanatatea si intregirea sufletului, trupului si duhului, spre inzdravenire desavarsita. Sa se teama, Stapane, orice lucrare satanica, orice demon, orice sfat al celui potrivnic, orice lovitura (...) de Numele Tau sfant pe care l-am chemat acum, si de numele Unuia-Nascut, si sa se departeze de la cele dinlauntru si din afara robilor Tai acestia ca sa se slaveasca numele lui Iisus Hristos, Care S-a rastignit pentru noi si a Inviat, si a luat asupra Lui bolile si neputintele noastre si va veni sa judece viii si mortii. Ca prin El Ţi se cuvine slava si puterea in Duhul Sfant in toti vecii vecilor. Amin' (Canonul Ortodoxiei, vol. I, trad. diac. Ioan I. Ica jr., Sibiu, 2008, p. 866). Asadar, putem spune in mod clar ca Taina Maslului avea o structura organizata inca din timpul secolului al IV-lea, desi aceasta era una destul de scurta. Fiecare Sfanta Taina a fost asa la inceput, modificarile intervenind in timp si lungind treptat durata serviciului liturgic. Caracteristica pastorala a MasluluiIn afara importantei sale practice de vindecare, Maslul are in mod clar o componenta de pastoratie. Preotul se poate apropia extrem de mult de persoana bolnava si o poate indruma din multe puncte de vedere pe calea mantuirii. Desigur, aceasta ocazie nu trebuie sa fie, de asemenea, una de realizare a diverselor practici neconforme cu Taina (precum deschiderea Evangheliei pentru a se ghici daca bolnavul va supravietui sau nu; utilizarea untdelemnului ramas de la Taina pentru a sfinti diverse obiecte apartinand persoanei bolnave - haine, amulete. Pentru o detaliere in acest sens, inclusiv a componentei pastorale, este potrivit sa se citeasca studiul parintelui Vasile Raduca 'Taina Sfantului Maslu in viata crestinului', BOR, nr. 7-10, 1989, pp. 175-190). Insa, mai presus de toate, bolnavul trebuie sa simta reintegrarea sa in comunitate. Nu trebuie sa uitam ca orice vindecare vine, in primul rand, prin intermediul unei familii iubitoare, iar familia iubitoare a unui crestin este intotdeauna Biserica...Diferentele dintre Apus si Rasarit in privinta scopului Sfantului MasluSepararea teritoriala intre Apus si Rasarit a condus in timp si la diferente majore cu privire la Sfintele Taine. In timpul perioadei scolastice, si in special intre secolele X-XII, Taina Sfantului Maslu a capatat o alta conotatie in Apusul Europei. Practic, ea a fost asociata in intregime cu momentul mortii, fiind considerata drept pecetluirea finala inainte de trecerea crestinului la cele vesnice. Denumirea ei a devenit astfel cea de extrema unctio, ungerea finala. Acest fapt s-a petrecut datorita ideii ca orice Taina are un efect indreptat exclusiv asupra sufletului. Scolasticii considerau ca trupul uman este doar un instrument al sufletului si ca orice efect benefic al unei Taine nu poate avea loc decat asupra partii celei mai importante a omului. Spiritualizarea excesiva, aceasta transformare a omului intr-un fel de inger incarcerat in trup, a condus la ideea ca Taina Maslului nu promite decat o iertare a pacatelor pentru ca omul sa poata fi primit in mod eficient in Rai. Conciliul Vatican II a condus la o schimbare in acest sens, iar Taina a inceput sa fie administrata si persoanelor care nu se afla doar in situatia de moarte iminenta, dar a ramas o Taina adresata doar celor batrani si bolnavi care se simt aproape de sfarsit. Cu alte cuvinte, modificarea a fost mai mult formala, si nu de fond. In Ortodoxie insa, orice persoana poate primi Taina Maslului, indiferent de varsta sau de gravitatea bolii. (Articol realizat de Adrian Agachi si publicat in saptamanalul Lumina de Duminica din data de 8 ianuarie 2012)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 688

Id: 19161

Data: Jan 8, 2012

Imagine: