Cuvant Teologic al al parintelui Dumitru Staniloae Duminica a patra dupa Pasti (a Slabanogului)In Taina Maslului se im­­partaseste cre­din­cio­­­sului bolnav in chip ne­­vazut harul ta­ma­du­­irii sau usurarea durerii tru­pes­ti, al intaririi sufletesti si al ier­­tarii de pacatele ramase du­pa marturisire, prin ungerea cu untdelemn sfintit, insotita de rugaciunile preotilor. Prac­ti­ca­­rea ei in timpul Apostolilor, deci provenirea ei prin Apostoli de la Hristos insusi, e atestata in Epistola lui Iacob: De este ci­­neva bolnav, sa cheme preotii Bi­­sericii si sa se roage pentru el, ungandu-l cu untdelemn in nu­­mele Domnului. Şi ru­ga­ciu­nea credintei va mantui pe cel bol­­nav si-l va ridica pe el Dom­nul, iar de va fi facut pacate, se vor ierta lui (5, 14-15).Una dintre cauzele principa­le ale deprimarii si descurajarii o­mului este boala. Şi de multe ori nici boala, nici deprimarea nu pot fi invinse numai cu mij­loa­ce omenesti. Bolnavul cre­din­­cios e chinuit si de constiinta ca boala lui are cauza si in une­le pacate pe care nu le-a putut mar­turisi sau ca eventual va mu­ri fara iertarea acestor pa­ca­te. Şi cine nu trece in viata lui prin boala si prin aceste de­pri­­mari si ingrijorari care-i ma­­­resc suferinta? Ele intra in com­ponenta existentei ome­nesti. E posibil sa credem ca Dum­nezeu nu S-a gandit si la un ajutor dat omului in aceste si­tuatii de boala si de slabire su­fleteasca? Taina aceasta a­ra­ta ca Dumnezeu Isi manifesta mi­la Lui si fata de cei suferinzi ca­re-si pun nadejdea in El, care a­peleaza la El cand ajung in a­ces­te situatii. De aceea, in toate ru­gaciunile Maslului se apelea­za mai ales la mila lui Dum­nezeu, iar Dumnezeu apare in a­ceasta Taina lucrand ca Doc­to­rul plin de mila. In pripeala can­tarii lui Arsenie, de la sfin­ti­rea untdelemnului cu care se un­ge bolnavul, pripeala ce se re­peta dupa fiecare tropar, se ce­re: Stapane Hristoase, Mi­los­­tive, miluieste pe robul tau. Iar in podobia glasului IV se ce­re: Doctorul si ajutatorul celor ce sunt intru dureri... daruieste ta­maduire neputinciosului ro­bu­­lui Tau, Milostive, miluieste pe cel ce mult a gresit si-l man­tu­­ieste de pacate.Harul nu lucreaza asupra trupului fara sa lucreze si asupra sufletuluiUneori harul lui Dumnezeu lu­creaza mai mult sau mai pu­tin direct asupra trupului, vin­de­­candu-l, desi, chiar si in acest caz, se produc si intarirea su­fle­­teasca, si iertarea pacatelor ce­lui bolnav. Alteori, vindeca­rea se produce mai mult prin in­tarirea puterilor sufletesti; iar alteori, prin iertarea pa­ca­te­lor nemarturisite, intrucat a­ceas­ta intareste sufletul si, prin suflet, si trupul. Dar prin ha­rul acestei Taine se da in mod principal vindecarea tru­pu­lui. Numai cand este randuit ca bolnavul sa moara, nu se pro­duce acest efect principal, ci nu­mai celelalte.Taina aceasta poate fi soco­ti­ta, prin excelenta, Taina a tru­pu­lui, sau Taina randuita pentru insanatosirea trupului. Prin ea se pune in relief valoa­rea pozitiva acordata de Dum­n­ezeu trupului omenesc, ca U­nul care Insusi a luat trup si il ti­ne in veci, ne mantuieste prin el, impartasindu-ne viata dum­ne­zeiasca.In rugaciunea citita dupa al doi­lea Apostol si a doua Evan­ghe­lie se cere lui Hristos in­sa­na­tosirea bolnavului, pe baza fap­tului ca El S-a intrupat si S-a zidit (creat) pentru zidirea Sa, aratand vointa Lui de a man­tui trupul si de a-l inalta in Im­paratia lui Dumnezeu, de a fa­ce din trupuri un mijloc de co­mu­nicare vesnica intre Dum­nezeu si oameni.De aceea, tot in aceeasi ru­ga­­ciune se cere salasluirea Du­hu­lui Sfant in cel bolnav, po­tri­vit cuvantului Sfantului A­pos­tol Pavel (1 Cor. 6, 19; 3, 16-17): Ca­uta dintru inaltimea Ta cea sfan­ta, mantuindu-ne pe noi pa­catosii si nevrednicii robii Tai, cu darul Sfantului Duh, in cea­sul acesta, si-L salasluieste pe dansul intru robul Tau (N). Du­hul Sfant e inchipuit si co­mu­nicat prin untdelemnul sfin­tit chiar in timpul acestei Taine de catre preoti, untdelemn cu ca­re se unge bolnavul.Existenta omului este nespus de complexa. E imposibil de separat intre trup si suflet a­ta­ta timp cat omul traieste, deci intre lucrarea harului a­su­pra trupului si asupra sufletului, insasi vindecarea trupului e simtita de bolnav ca un har dat lui ca persoana umana in­te­­grala. Trupul e plin de ener­gi­ile sufletului; prin el lucreaza su­fletul; fara el sufletul nu poa­te lucra. De aceea harul nu lu­creaza asupra trupului fara sa lucreze si asupra sufletului. A­supra sufletului lucreaza in­sa, intarindu-l si curatindu-l de pa­cate si linistindu-i prin a­ceas­ta constiinta, ceea ce are un e­fect intaritor si asupra tru­pu­lui, ca sa-l faca un instrument al lucrarii bune a sufletului si ca sa intareasca si sufletul.De aceea in rugaciunile Tai­nei se cer impreuna: tama­du­i­rea trupului, iertarea de pacate si curatirea sufletului de pa­ca­te. Salasluirea Duhului are mai ales scopul curatirii de pa­ca­te si al tamaduirii de patimi si al ridicarii omului la o viata de sfintenie, de slujire curata a lui Dumnezeu. Intrucat pa­ca­tul este o boala a sufletului mai a­les cand s-a indesit in patimi, si ca atare e si o cauza a bolii tru­pului, Maslul este socotit a­tat ca o tamaduire a trupului, cat si a sufletului, si Dumnezeu e numit Doctorul sufletelor si al trupurilor. El e socotit necesar si pentru vindecarea pati­mi­­lor, intrucat, chiar daca pa­ca­tele care au provenit din ele, sau le-au produs pe ele, au fost mar­turisite, ele nu se pot ta­ma­dui asa de usor si e imposibil ca sa nu tasneasca din ele fapte pa­catoase aproape continuu.Insistenta cu care se cere, cu mult mai mult decat in Taina Po­caintei, tamaduirea bolna­vu­lui de patimile sufletesti o­da­ta cu tamaduirea trupului ne da sa intelegem ca mai ales la a­ceste radacini ale pacatelor se re­fera Taina Maslului, caci la a­­ceasta faza progresata a sla­bi­ciunilor pacatoase ale omului, provenita din nesocotirea Tai­­nei Pocaintei si a con­lu­cra­rii sale cu harul Botezului si al Mi­rungerii, se reduce de fapt pa­catosenia. Spovedania ante­ri­­oara Maslului a adus bolna­vu­lui iertare de pacatele mar­tu­risite, dar el n-a avut timp sa to­peasca, prin conlucrare cu ha­rul redobandit, slabiciunile pa­­catoase, hranite printr-o o­bis­nuinta indelungata cu pa­ca­tul, slabiciuni care explica a­de­se­­ori si boala trupului. Sau, poa­te, bolnavul n-a putut descrie in mod corespunzator a­ces­te slabiciuni, care se pierd a­deseori in ceata indefinitului.Pe langa aceea, pe cat de im­po­­sibil este sa se separe intre trup si suflet, tot pe atat de im­po­­sibil este sa se separe intre o­mul total si influenta fe­no­me­ne­lor vazute si a fortelor rele ne­­vazute asupra lui. Eli­be­ra­rea de influentele vazute se fa­ce si prin intarirea simturilor tru­pului cu harul Sfantului Duh, a carui introducere in ele se face prin ungerea lor cu unt­de­­lemnul sfintit. Prin aceasta sim­turile sunt curatite, sfintite, in­tarite in ele insesi impotriva is­pitelor ce vin de la lucrurile din afara si de la fortele rele ne­va­zute prin mijlocirea lor.Lucrarea Sfantului Duh in om prin Taina MasluluiAstfel, in rugaciunile Mas­lu­lui in care se cer deodata ta­ma­du­irea trupului, iertarea de pa­ca­te si tamaduirea de patimi, e­­liberarea simturilor de influ­en­tele rele si alungarea vraj­ma­sului, toate acestea se cer pen­t­ru ca bolnavul, devenit sa­na­tos trupeste si sufleteste, sa poa­ta trai o viata curata, inchi­na­­ta slujirii lui Dumnezeu. A­ceas­ta arata ca Taina Maslului nu e pentru moarte ca in catolicism, ci pentru o viata intru sa­na­tate si curatie.Lucrarea Sfantului Duh in om, care e ceruta si acordata prin Taina Maslului, nu s-ar pu­tea efectua insa fara o des­chi­dere a sufletului bolnavului, prin credinta si cainta. Poate mi­ra faptul ca bolnavului care pri­meste aceasta Taina nu i se ce­re o marturisire de credinta ca la Botez, unit cu Mirun­ge­rea, si ca la Euharistie, o mar­tu­risire a pacatelor unite cu marturisirea credintei, ca in Taina Pocaintei; dar preotii au te­meiul sa o considere data, asa cum considera episcopul mar­turisirea de credinta data de cel ce se hirotoneste intru di­a­­con sau preot (prin certificat te­ologic si prin spovedanie ina­in­te de Hirotonie), sau invoirea da­ta de cei ce se casatoresc. In­susi faptul ca bolnavul cheama pre­otii sa se roage pentru el im­pli­­ca credinta lui in lucrarea lui Dumnezeu prin aceasta Tai­na. Pe langa aceea, de obicei, el se marturiseste inainte. Apoi, o­mul bolnav are o sensibilitate de­osebita pentru Dumnezeu. El isi da seama de neputinta sa ca om si a omului in general si isi pune suprema nadejde in Dum­nezeu. Dumnezeu i-a de­ve­­nit mai transparent prin sla­bi­ciunea trupului.De aceea, preotul se inteme­ia­za si pe credinta si cainta bol­na­­vului, cerand de la Dum­nezeu harul Lui tamaduitor si cu­ratitor.Iata cateva texte din ru­ga­ciu­nile Maslului, edificatoare pen­tru aceste scopuri ale lui si pen­tru deschiderea bolnavului fa­ta de ele.Mai intai, in rugaciunea a­min­­tita (dupa a doua Evan­ghe­lie), dupa ce s-a cerut sa­las­lu­i­rea Duhului Sfant in cel bolnav, se spune: Caci el si-a cu­nos­cut pacatele si a venit cu cre­dinta la Tine. Deci, primin­du-l cu iubirea Ta de oameni, ori de a gresit cu cuvantul sau cu gandul, iertandu-l, sterge-l si cu­rateste-l pe el de tot pa­ca­tul si, petrecand pururea im­pre­­una cu el, pazeste-l in cei­lalti ani ai vie­tii lui, ca, umbland intru in­drep­tarile Tale, sa nu mai fie o bat­jocura a dia­vo­l­ului, ca si in dan­sul sa se ma­reasca prea­sfant numele Tau. Iar inainte de acestea s-a ce­rut tamaduirea tru­pului bol­na­­vului.Insusi Hristos Cel jertfit Se salasluieste prin semnul crucii in bolnavIntr-o cantare, mai inainte de sfintirea untdelemnului, se ce­re: Cauta din cer, Cela ce esti neajuns, ca un milostiv, cu ma­na Ta cea nevazuta insemnand, Iu­bi­to­rule de oameni, prin untde­lem­nul Tau cel dum­ne­zeiesc, sim­turile acestuia ce alearga la Ti­ne cu credinta si-si ce­re ier­ta­rea greselilor, da­ru­in­du-i ta­ma­du­ire sufletului si tru­pului, ca sa Te prea­ma­reas­ca pe Tine cu dra­goste, marind sta­panirea Ta. Preotii ung pe bol­nav cu unt­delemn la sim­tu­ri­le principa­le, in semnul cru­cii, iar semni­fi­ca­tia crucii in a­ceas­ta ungere o a­rata can­ta­re­tul care canta in timp ce preotul savarseste a­ceas­ta ungere: Doam­ne, arma a­su­pra dia­vo­lu­lui crucea Ta ai dat noua, ca se scutura si se cu­tre­mura ne­su­­ferind a cauta spre pu­terea ei, caci mortii i-ai sculat si moar­tea ai surpat. In­susi Hris­­tos Cel jertfit Se sa­lasl­u­ies­­te prin semnul crucii in bol­nav, dan­du-i puterea infra­na­rii de la pa­cate, a rezistentei la ori­ce egoism al pornirilor pa­ca­­toa­se; cu ea se va intari sufletul lui, pentru ca sa biru­ias­ca boa­la din trup. Crucea e mij­lo­cul prin care vi­ne puterea din trupul lui Hris­tos, Care a biruit moartea.Impotriva actiunii fortelor ne­vazute se cere si ajutorul ne­va­zut al sfintilor, al mucenici­lor, al Maicii Domnului. Nimeni nu se mantuieste singur, ci se mantuieste prin rugaciunile BisericiiMai e de mentionat ca Mas­lul se face de obicei cu partici­pa­­rea mai multor credinciosi, ca­­re se roa­ga si ei concomitent cu pre­o­tii. Din aceasta larga co­mu­­­ni­u­ne, din acest semn al dra­­­gostei pe care i-l dau mai multi semeni in starea lui de boa­­la si ne­pu­tin­ta, bolnavul prin­­de de asemenea pu­tere de re­­­fa­cere trupeasca si su­fle­teas­ca. Cuvantul lui Ho­mi­a­­kov, Ni­­meni nu se mantuieste singur, ci se mantuieste prin ru­ga­ciu­­nile Bisericii, ale Sfintilor, ale Mai­cii Domnului, se adeve­res­te si la savarsirea acestei Tai­ne.Insasi savarsirea acestei Tai­ne de catre mai multi preoti (de sapte, sau macar de doi) ma­nifesta vointa Bisericii de a pu­ne mai multe forte ale ei in mis­care, prin comuniunea in ru­gaciune si in dragoste, por­ni­rea mai multora de a scapa un mem­bru al ei de situatia de ne­pu­tinta si de durere in care se afla. Mai ales la boala simte o­mul trebuinta simpatiei si a co­mu­niunii, mai ales in aceasta oca­zie se adevereste cum omul sla­bit prinde putere din dra­gos­tea mai multora.Dar aceasta comuniune ii da pu­teri omului nu numai prin ce­ea ce are omenesc in ea, ci in pri­mul rand prin faptul ca toti cei ce vin si intra intr-o comu­ni­u­­ne cu semenul lor bolnav vin cu credinta in Hristos, Care a vin­decat toata boala si ne­pu­tin­ta, a biruit moartea, a vindecat pe unii oameni pentru rugaciu­ni­­le altora si a spus ca unde sunt doi sau trei adunati in numele Lui, adica in credinta in El si in dragostea intre ei, este si El in mijlocul lor. Ei il ajuta pe cel bolnav numai pentru ca fac transparente si lucratoare, prin credinta si rugaciunea lor, pre­zenta si puterea lui Hristos, nu­mai pentru ca inlesnesc co­mu­­niunea bolnavului cu Hris­tos prin credinta lui, intarita de credinta lor.Ca in toate Tainele, tot asa si in aceasta Taina, comuniunea cu preotul si cu alti semeni ne a­juta sa intram in comuniune cu Hristos.In cele de mai sus s-au spus ce­­le necesare si despre elemen­te­­le constitutive ale Tainei: despre preoti ca savarsitori, despre primitorii ei, despre unt­de­­lem­nul sfintit, despre mana pre­­otului care unge pe bolnav cu el, in numele Domnului, despre deschiderea bolnavului, prin credinta si cainta, harului ta­­maduitor al trupului si al sla­bi­ciunilor sufletesti si al ier­ta­rii pacatelor ce i se imparta­ses­te.Madularele trupului sunt un­se de sapte ori in semnul cru­cii, dupa citirea a sapte pe­ri­cope evanghelice si din A­pos­tol, si dupa citirea a sapte ru­ga­ciu­ni, pentru ca sapte sunt da­ru­rile Sfantului Duh, pentru ca sap­te au fost duhurile rele scoa­se din femeia pacatoasa, pentru ca numarul sapte simbo­li­zea­za totalitatea formelor ra­u­lui, dar si a darurilor lui Dum­nezeu. Dupa numarul sapte vine nu­marul opt care simbo­li­zea­za o­­dihna si fericirea ne­sfar­­sita.In toate se arata o insisten­ta, pentru ca boala trupeasca si su­­fleteasca in care a cazut o­mul il face inapt de viata nor­ma­­la sau il ameninta cu sfar­si­tul vietii pamantesti. El trebuie a­jutat in mod staruitor, prin pu­terea lui Hristos, sa se faca sa­natos trupeste si sufleteste, sau macar sufleteste, daca sfar­situl lui se va dovedi apropiat.Intrucat mantuirea sta in co­muniunea cu Hristos, atotiu­bi­­toarea Persoana dumne­ze­ias­ca devenita om, iar omul s-ar pu­tea ca din boala prezenta sa trea­ca in moarte, lipsit, din pri­ci­na patimilor sale, de capaci­ta­­tea pentru aceasta comuniu­ne, intrucat n-a inaintat, prin ce­lelalte Taine si prin conlucra­rea sa, in ea, Biserica face un e­fort maxim sa-l pregateasca pen­tru aceasta comuniune cu Hris­tos si sa-l deschida comu­ni­u­nii cu semenii, deci un efort ma­xim pentru mantuirea lui prin mai multi preoti, prin mai mul­te rugaciuni, prin mai multi credinciosi, care se roaga im­preuna, deschisi comuniunii cu Hristos si dornici sa in­ta­reas­ca comuniunea cu cel bolnav.*Preot profesor Dumitru Sta­niloae, Teologia Dogmatica Or­todoxa, vol. 3, Editura In­sti­tu­tului Biblic si de Misiune Or­to­doxa, Bucuresti, 2010, pp. 211-218. (Articol publicat in saptamanalul Lumina de Duminica din data de 26 mai 2013 - Sublinierile din text a­partin redactiei)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 958

Id: 31084

Data: May 23, 2013

Imagine: