Nu departe de drumul ce leaga Iasii de Botosani, pe vechea mosie a familiei boierilor Cristescu, sta martora tacuta a ultimului sfert de mileniu o bisericuta de lemn. Construita la 1771, din osardia si dragostea fata de Dumnezeu a boierilor ce-au stapanit pe rand mosia Cristesti, aceasta vine dintr-un timp marcat de grija pentru cele ale sufletului.In stanga drumului Botosanilor, in apropierea unei cunoscute vetre spirituale din aceasta parte de tara - Schitul Zosinului, inaintand pe un sleau ce urca peste ogoare si coboara, apoi, abrupt, serpuind printre gospodariile ingropate in verdele verii, se gaseste vechea asezare de la Cristesti, fosta mosie boiereasca. Intr-o latura a satului, pe locul pe care odinioara se inalta un palc de padure de salcam, se afla biserica de lemn - monument istoric. Un taram al linistii depline, in care intri parca scuturandu-te de tot ce-i zadarnicie in lumea tot mai grabita in care ne miscam. Locul, o poiana intinsa, strajuit de salcami batrani - urme ale vechii paduri de altadata, pare sa fi fost decupat dintr-un alt timp si sa fi fost adus aici spre a te ajuta sa regasesti firescul legaturii cu Dumnezeu. Mangaiat de soare si binecuvantat de ploile repezi ale verii, verdele imparateste cu vigoare peste toata intinderea din jurul vechiului lacas de lemn.Trec cu sfiala pe sub clopotnita si intru in aceasta imparatie tainica. O alee ocrotita de arbori seculari desparte lumea de afara de pacea invaluitoare a lacasului. Am inteles, intr-o clipita, de ce nici pana astazi, dupa un sfert de mileniu de cand a fost ridicata, satenii de la Cristesti n-au renuntat la bisericuta aceasta modesta, de lemn, si nu si-au ridicat alta mai trainica, de zid. Pentru ca aici, intre barnele imbatranite, in mirosul dulceag de lemn vechi, sub privirile blajine ale sfintilor de pe icoanele innegrite, si-au asezat vietile, cu cele bune si cele rele, rugandu-se neincetat.Stilul arhitecturalBiserica este construita din lodbe groase, de stejar, cioplite din barda, in stil specific lacasurilor moldovenesti. Legenda spune ca lemnul ar proveni din Padurea Ursoaia, ce exista odinioara in apropierea drumului Botosanilor. Barnele, dispuse orizontal, sunt incheiate la colturi in cheotori si sunt asezate pe o temelie de piatra de rau. Ulterior, la inceputul secolului al XX-lea, biserica a fost blanita cu scandura la exterior, pentru o mai buna protectie a interiorului de frigul si umezeala de afara. Tehnica aceasta se practica frecvent in cazul bisericilor de lemn in acea perioada. La exterior se remarca astazi doar consolele pe care se sprijina acoperisul, celelalte elemente de arhitectura fiind acoperite de scandura de protectie.InteriorulInitial, spatiul din interior al bisericutei era impartit in pridvor, pronaos, naos si altar. Cafasul de astazi nu exista. Pronaosul era despartit de naos printr-un perete cu o usa laterala. La 1897 s-a daramat acest perete, s-a creat cafasul si a disparut pronaosul. A ramas doar naosul - un singur trup, asa cum se vede si azi, explica parintele Macovei. O inscriptie lapidara, in slavona veche, de pe portalul usii de intrare in pronaos, lamureste asupra datei la care lacasul a fost ridicat: valeatul 1771.Catapeteasma bisericii este cea originala. Am 24 de ani de cand sunt preot aici si am prins multi batrani in viata. Ei povesteau ca aceasta catapeteasma a fost adusa de mosieri de la o biserica din apropiere ce arsese, spune preotul paroh de la Cristesti. In decursul istoriei sale, catapeteasma nu a fost niciodata restaurata. Astazi, din cauza degradarii tot mai accentuate, aceasta necesita de urgenta o astfel de interventie.Patru icoane de dimensiuni mari, dintre care doua reprezentandu-i pe Mantuitorul si pe Maica Domnului, sunt cele mai de pret odoare ale acestui lacas. Ele constituie, de altfel, si prioritatea numarul unu a parintelui Macovei. Sunt icoane de patrimoniu, batute in foita de aur. Din pacate, sunt destul de degradate. Am obtinut anul acesta o suma de bani de la primarie, trebuie sa mai adunam ceva si speram, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa le putem restaura. La fel, speram sa putem face ceva si pentru catapeteasma; sa o curatam macar, explica pr. Macovei.In inventarul bisericutei se mai pastreaza o Evanghelie scrisa in greaca veche, probabil adusa de vreun calugar grec ce ar fi poposit pe meleagurile acestea venind de la Manastirea Cosula, din apropiere.Reparatii si interventiiPrimele reparatii consemnate in registrele parohiei au fost facute la 1897, atunci cand in interior s-a construit cafasul. Apoi, in 1957, in timpul preotiei parintelui Ioan Obuf, s-au facut reparatii generale. Atunci, biserica era vopsita pe dinauntru. El a intarit soclul de piatra al bisericii, a captusit pe dinafara cu scandura si a vopsit, spune parohul de la Cristesti. Ultimele reparatii generale au fost facute de parintele Petrica Macovei, in 2007-2009. In 2007 s-a refacut din temelii clopotnita, intocmai dupa tiparele celei vechi, biserica fiind monument istoric. Clopotnita a fost o urgenta, pentru ca era extrem de degradata, iar stalpii de sprijin, practic putreziti. A fost refacuta, cu toata documentatia de specialitate aprobata de cei de la Directia Monumente, spune pr. Macovei. In 2009 s-a intarit din nou soclul si s-a revopsit exteriorul. De asemenea, a fost schimbata dranita de pe acoperis. De biserica avem nevoie tot timpulBisericuta boierilor Cristescu a fost, de-a lungul istoriei sale, un adevarat centru cultural si spiritual pentru oamenii de aici. In jurul ei s-a adunat mereu intreaga comunitate. Desi, de la inceputul secolului trecut, in sat exista si o biserica impunatoare, de zid, satenii care locuiesc pe locul vechii vetre a asezarii tot la biserica de lemn se duc, la biserica noastra, asa cum spun tot timpul, acolo unde au invatat a canta la strana, unde si-au botezat copiii si unde si-au petrecut parintii pe drumul catre lumea vesniciei. In jurul bisericii s-a pastrat toata viata satului. Oamenii de aici pretuiau slujitorii bisericii si respectau ceea ce invatau in biserica. Aici a existat cor, viata culturala activa. Oamenii de aici asa spun: De biserica si de preot avem nevoie tot timpul, povesteste parohul.Parintele Petrica Macovei e slujitor la bisericuta de lemn a Cristestilor din 1989. I-s dragi oamenii din parohie. E legat de ei; le stie familiile, necazurile, durerile, dar le e si partas la bucurii. A prins in viata, de la venirea sa aici, o seama de batrani, oameni de mare valoare, de la care a aflat tot ce stie azi despre cristesteni si biserica lor. Batranii satului au fost o comoara. Un gol care nu va putea fi umplut vreodata. Un exponent al acestei lumi, pe duca de-acum, este si cantaretul bisericii, Nicolae Herghelegiu, de 85 de ani, un dascal de scoala veche. Cand am venit aici, inca folosea la strana cartile in chirilica. M-a ajutat mult ca preot; am avut multe de invatat de la el, iar in sat chiar a facut cu adevarat cateheza. Biserica a fost sfanta pentru el, marturiseste parintele.Lacasul, inchinat Sfintilor ArhangheliBiserica de lemn de la Cristesti poarta hramul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil si este inscrisa pe lista monumentelor istorice din judetul Botosani. Asemeni altor asezari din tinutul Moldovei de Sus, si aici biserica satului a fost ctitorie boiereasca, asa cum sunt si bisericile de lemn de la Hiliseu Crisan (construita de boierul Vasile Curt), de la Corjauti (construita de boierul C. Basota), Cervicesti (construita de boierul Constantin Miclescu). Sunt doar cateva exemple ce dovedesc purtarea de grija pentru cele ale sufletului a boierilor ce-au stapanit pamanturi in aceasta parte de tara. Aceste bisericute, la fel ca si cea de la Cristesti, au ramas apoi mostenire satului. Secole la rand, satenii din aceste asezari au adus prinos de multumire si rugaciune catre Dumnezeu in aceste sanctuare ale linistii si tainei, in care Cerul pare ca e un pic mai aproape de noi.Mosia boiereasca a CristestilorAsezarea de la Cristesti s-a format, se pare, la inceputul secolului al XVIII-lea, din familiile lucratorilor de pe mosia boiereasca. Vatra veche a satului s-a cristalizat in jurul bisericutei de lemn. Se presupune ca acesta a fost primul lacas de inchinaciune al satului. De asemenea, primul cimitir de la Cristesti tot aici a existat. Şi azi se mai vad cateva cruci foarte vechi, de piatra, a explicat parintele Petrica Macovei.O parte dintre fostii proprietari ai mosiei se odihnesc, de altfel, in umbra bisericutei pe care stramosii lor au ctitorit-o: Boldur Epureanu, Teodor Cristescu, Gheorghe Cristescu, Grigore Cristescu. Satul a primit drept zestre, pentru veacurile ce au urmat, nu doar bisericuta de lemn, ci si vechiul conac boieresc, ce a servit ani de-a randul drept spital comunal.Amprenta mesterilor lemnariIn zona Botosanilor, la fel ca in mai toata Moldova, bisericile de lemn prezinta particularitati arhitecturale demne de semnalat. In cele mai multe cazuri cladiri scunde, foarte apropiate de tipicul caselor taranesti, bisericutele din lemn poarta amprenta mesterilor tarani. De o mare frumusete raman sistemele de boltire, extrem de variate, atat sub aspectul formei, cat si al decorului. Cercetatorii Ioana Cristache Panait si Titu Elian, autorii unui studiu solid asupra bisericilor de lemn ale Moldovei, sustin ca in privinta decorului exterior bisericutele botosanene poarta amprenta mesterilor lemnari ai locului, vadind insa marturiile incontestabile ale constiintei artistice a acestora.Asezate sub poale de codri, pe locul vechilor vetre ale satelor sau chiar in mijlocul asezarilor de azi, bisericile de lemn sunt martorele unui anumit tipar comunitar. Specialistii plaseaza traditia construirii bisericilor din lemn pana spre a doua jumatate a secolului al XIX-lea, ca o expresie a pretuirii pe care omul simplu o vadea fata de acest material, dar si a maiestriei cu care stia sa ciopleasca si sa decoreze lemnul. (Articol realizat de Otilia Balinisteanu si publicat in "Ziarul Lumina" din data de 17 iulie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 745

Id: 32559

Data: Jul 17, 2013

Imagine: