Valoarea textelor patristice este una deosebit de importanta pentru Biserica. In paginile scrise de Sfintii Parinti si talcuite cu mare osteneala in limba romana, crestinul, laicul, clericul - fie diacon, preot ori episcop - va afla inepuizabile si mereu actuale tezaure de spiritualitate si cultura crestina, pentru lucrarea sa misionar-pastorala si catehetica, deoarece activitatea si scrisul Sfintilor Parinti constituie sinteza armonioasa dintre ratiunea si cultura umana, pe de o parte, si har, pe de alta parte. Despre activitatea Departamentului Carte patristica si a Comisiei patristice din cadrul Editurilor Patriarhiei Romane, precum si despre insemnatatea si rigorile traducerii unui text patristic, aflam in acest interviu acordat de ieromonahul Policarp Pirvuloiu, redactor coordonator al Departamentului Carte patristica din cadrul Editurilor Patriarhiei Romane. Parinte, ce reprezinta si care este activitatea Departamentului Carte patristica si a Comisiei patristice din cadrul Editurilor Patriarhiei Romane? Comisia patristica a Patriarhiei Romane reprezinta un colectiv omogen de teologi, filologi si istorici, fiind intemeiata cu scopul principal de a coordona traducerea si editarea textelor patristice in cadrul Editurii Patriarhiei Romane. Structura Comisiei patristice este urmatoarea: presedinte (Preafericitul Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane), doi vicepresedinti (Preasfintitul Varlaam Ploiesteanul, Episcop-vicar patriarhal, reputat istoric si patrolog; acad. prof. dr. Emilian Popescu, istoric si filolog, o somitate in domeniul istoriei crestinismului), un secretar (subsemnatul, cu studii teologice, istorice, patristice si de filologie clasica), doi redactori (Adrian Baiculescu si Florin Filimon, cu studii teologice si filologice si, totodata, cei care duc povara editarii si tehnoredactarii tuturor textelor publicate); precum si membri alesi dintre specialistii reputati in filologie clasica, patrologie, istorie etc., profesori universitari si filologi de prima mana. Comisia patristica colaboreaza indeaproape cu Departamentul Carte patristica infiintat de curand in cadrul Editurilor Patriarhiei Romane. Acest departament are ca scop dinamizarea si eficientizarea editarii si publicarii lucrarilor cu subiect patristic, el functionand ca o interfata intre comisie si editura; secretarul comisiei este si redactorul coordonator al acestui departament, iar membrii lui (subsemnatul, alaturi de Adrian Baiculescu si Florin Filimon) sunt, totodata, si membri ai Comisiei patristice. Colectia Parinti si Scriitori Bisericesti (PSB) a fost initiata de vrednicul de pomenire patriarh Iustin Moisescu si reprezinta cea mai cuprinzatoare colectie de texte patristice a Bisericii Ortodoxe Romane. Reinfiintarea Comisiei PSB a avut loc in sedinta Sfantului Sinod din 23 ianuarie 2008, la initiativa Preafericitului Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, pe baza propunerilor venite din partea acad. prof. dr. Emilian Popescu si a regretatului prof. dr. Dan Slusanschi. Obiectivul central al noii comisii este acela de a continua vechea colectie, care sa editeze in continuare cele mai importante texte redactate de Sfintii Parinti de-a lungul timpului, respectand standarde stiintifice cat mai ridicate. Totodata, Comisia patristica si Departamentul Carte patristica ingrijesc si volumele tiparite in colectia Credinta ortodoxa de la Editura Institutului Biblic, in vreme ce colectia PSB apare la Editura Basilica. Activitatea noastra sta sub semnul rodnicei colaborari intre teologie si cultura, intre teologie si filologie, intre Biserica si Universitate, intre cler si laici (semnificativ, 6 membri sunt laici, dintre care 3 femei). Enumerati, va rog, cateva aspecte ale insemnatatii operelor patristice pentru Biserica si cultura. Valoarea misionar-pastorala a scrierilor patristice este evidenta, tematica operelor Sfintilor Parinti acoperind toate domeniile teologiei, istorie bisericeasca, exegeza biblica, dogmatica, liturgica, morala, spiritualitate, si mai ales omiletica si catehetica. Din viata si marturisirea Parintilor, clericul va extrage pilde si indemnuri mereu valabile pentru statornicie si jertfelnicie in slujirea Bisericii si a pastoritilor sai, prin studierea atenta a cuvantarilor de o mare profunzime teologica si valoare retorica ale marilor oratori ai Bisericii, predicatorul crestin isi va cizela si dezvolta arta sa de a propovadui in chip rodnic cuvantul mantuitor al Evangheliei. Scrierile de o aleasa spiritualitate ascetica si mistica vor constitui pentru fiecare crestin, fie cleric sau laic, un permanent imbold de a progresa necontenit in urcusul duhovnicesc inspre indumnezeire, in neincetata comuniune cu semenii sai si integrandu-se tot mai mult in Trupul mistic al Bisericii. Operele alcatuite de Parintii si scriitorii bisericesti au o certa valoare teologic-stiintifica, nu doar pentru disciplina academica a patrologiei, ci si pentru fiecare ramura a teologiei crestine. Astfel, istoricului bisericesc i se pun la dispozitie editii stiintifice cu studii introductive si adnotari ale principalelor tratate de istorie bisericeasca, liturgistul are prilejul sa studieze evolutia cultului crestin dupa modul cum acesta s-a reflectat in literatura crestina, teologia sistematica (istoria dogmelor, teologia fundamentala, morala, spiritualitatea), practic, nici nu ar fi ajuns la dezvoltarea actuala fara contributia esentiala a numeroaselor si valoroaselor tratate patristice de dogmatica, morala, apologetica, spiritualitate, de combatere a ereziilor etc. Exegeza biblica, pe langa aportul esential al hermeneuticii patristice, nu poate face abstractie de relevanta speciala a scrierilor crestine pentru istoria textului biblic (stiut fiind ca citatele scripturistice provenind din diverse editii si traduceri abunda la Sfintii Parinti). Cat despre omiletica si catehetica, este suficient sa amintim ca scriitorii crestini clasici au activat intr-o epoca in care educatia era in principal literara si subordonata unei paradigme educationale retorice. In consecinta, majoritatea autorilor crestini au fost maestri ai artei oratorice si modele mereu actuale. Se poate discuta, fara indoiala, si de contributiile si referintele scrierilor crestine la dezvoltarea artei si muzicii crestine, a filologiei crestine etc. Monahul sau omul doritor de o viata duhovniceasca autentica a gasit dintotdeauna in paginile alcatuite de Parintii Bisericii ajutor, indrumare, hrana, mangaiere si fortificare pentru razboiul sau nevazut cu patimile si cu demonii, iar cititorul obisnuit, dar cultivat, chiar daca nu este interesat de valoarea spirituala a acestor scrieri, va beneficia totusi de valoarea incontestabila si de importanta operelor de fata ca surse de prim ordin (pentru unele perioade chiar singurele) pentru istoria culturii si civilizatiei Antichitatii tarzii, pentru istoria limbilor si literaturilor greaca si latina, pentru istoria filosofiei etc. Care sunt exigentele traducerii unui text patristic? Traducatorul a fost considerat mai mereu un simplu scrib mai mult sau mai putin insemnat, un copist, un functionar obscur. In realitate, marii patrologi ai lumii afirma fara ezitare ca talmacirea textelor patristice grecesti si latinesti reprezinta cea mai dificila truda existenta in domeniul teologiei. De fapt, cine traduce pe Sfantul Grigorie Teologul sau pe Fericitul Augustin nu face altceva decat sa devina, volens nolens, un Grigorie sau un Augustin care scrie in romaneste. Asadar, traducatorul este de fapt un creator, el fiind obligat sa scrie in romaneste asa cum ar scrie insusi Sfantul Ioan Gura de Aur sau Tertulian. Spre a ajunge aici sunt absolut necesari numerosi talanti, primiti prin harul lui Dumnezeu sau dobanditi in urma unor osteneli remarcabile. Un specialist in limbile clasice se formeaza in 10-15 ani. La care se adauga si vremea necesara asimilarii culturii teologice. Traducatorul nu este nici pe departe un simplu translator al unor idei teologice dintr-o limba in alta, ci un veritabil teolog si literat care scrie teologie intr-o aleasa limba de o inalta tinuta literara. Sau ar trebui sa fie... Pe scurt, textul iesit de sub condeiul unui traducator autentic este o traducere propriu-zisa daca parcurgerea talmacirii romanesti a unui text patristic produce asupra lectorului aceleasi efecte resimtite de acelasi lector cand citeste textul grecesc sau latinesc original. Acesta este idealul. De aici coboram la diverse niveluri in functie de calitatile traducatorului. Astfel, cand lecturam un text patristic grecesc sau latin, asupra noastra se rasfrange - in functie de cultura, receptivitatea si deschiderea noastra -actiunea directa a acestor patru aspecte: cognitiv (logosul - dimensiunea semantica, mesajul, informatia, partea rationala, dogmatica, morala, istorica etc.), afectiv (pathosul - emotia resimtita la lectura textului, trairea mistica, starile duhovnicesti, care pot fi create de o sincera deschidere fata de text etc.), volitiv (ethos - aspectul pragmatic, influenta textului asupra vointei noastre, imboldul catre savarsirea binelui, catre o viata crestina autentica etc.) si estetic (arta literara si stilul - valoarea literara, retorica, bucuria, satisfactia receptarii acestei dimensiuni inefabile a oricarui text alcatuit dupa normele estetice; aspectul estetic este strans legat de celelalte; teoria literara moderna a depasit de mult faza perimata in care se realiza o absurda separare a continutului de forma; functiile estetice contribuie la eficienta celor teologice, didactice, morale, polemice etc., forma nu este ceva supraadaugat continutului, ci forma prin care percep continutul, de fapt continutul insusi; raportul este similar celui dintre fiinta si energie din teologia dogmatica, mutatis mutandis). De aici intelegem ca talmacitorul de texte patristice trebuie sa aiba geniu si vocatie; de aceea rari sunt cei iscusiti, multi cei veleitari. Care sunt principalele calitati ale unui traducator din scrierile Sfintilor Parinti? Traducatorul trebuie sa scrie in romaneste ca si cum Sfantul Parinte sau scriitorul bisericesc respectiv ar scrie in limba romana. Poate suna paradoxal sau retoric, insa aceasta inseamna o traducere desavarsita. De aici putem cobori pana la limitele acceptabilului. Pornind de aici, calitatile cerute traducatorului decurg in mod firesc, o viata moral-spirituala pe cat posibil ireprosabila, cunoasterea foarte buna a limbii din care traduce, de preferat calitatea de licentiat in filologie clasica, studii teologice daca este posibil, daca nu, o serioasa documentare (privitoare la problematica filosofica si teologica a perioadei, ereziile vremii, polemicile epocii etc.) inainte de a purcede la talmacire, un minimum talent literar si foarte buna cunoastere a limbii romane. Aceasta pentru ca majoritatea Parintilor Bisericii au fost scriitori talentati, iar limbile greaca si latina din care traducem aveau, respectiv, 1.800 (greaca) si 600 (latina) ani de evolutie. Greaca si latina patristice sunt limbi aflate la deplina lor maturitate, de aceea nu oricine poate purcede la talmacirea textelor patristice. Totodata, se impun a fi subliniate si alte aspecte, uneori ignorate, insa fundamentale: ascultarea de Biserica, integrarea in viata liturgica si duhovniceasca a Bisericii, astfel incat traducatorul trebuie sa fie un membru viu al Bisericii, din care face parte si pentru care traduce. Traducatorul nu este izolat, nu traduce pentru el, ci pentru Biserica; talmacirea trebuie sa contribuie la zidirea Bisericii, nu la impunerea numelui si talentului sau, ea trebuie savarsita spre slava lui Dumnezeu si a trupului Sau, Biserica. Daca nu se afla in aceasta stare de smerenie, rugaciune si comuniune cu Biserica, el se afla in afara duhului Sfintilor Parinti pe care pretinde ca ii traduce. In realitate, le denatureaza opera si invatatura. Daca un tanar cunoscator de limba greaca si de limba latina ar vrea sa traduca un text patristic, care ar fi pasii pe care ar trebui sa ii urmeze? Metodologia traducerii si coordonarii editarii unui text patristic sub indrumarea Comisiei patristice si a Departamentului Carte patristica este complexa si respecta toate standardele stiintifice si bisericesti, pentru ca finalitatea muncii noastre nu este una exclusiv stiintifica. Nu ne propunem doar sa oferim texte antice intr-o limba romana moderna, sa insiram deci exponate intr-un muzeu literar, fiindca, sa nu uitam, aceste texte sunt vii si vor fi mereu vii, fiind roade ale lucrarii Sfantului Duh in Biserica. De aceea valoarea principala a acestor texte este una duhovniceasca. Normele si precizarile metodologiei noastre nu sunt niste sabloane constrangatoare, ci au menirea de a-i responsabiliza pe tinerii colaboratori si, totodata, de a reaminti traducatorului ca lucreaza pentru o editura a Bisericii Ortodoxe Romane, iar textele trebuie sa tina cont de specificul eclesiastic pastoral-misionar cu exigente teologice, morale, spirituale etc. speciale. Traseul parcurs de un text patristic publicat sub indrumarea departamentului nostru este, in mare, urmatorul: potentialul traducator asociat solicita acceptarea sa de catre comisie in aceasta calitate, sau este recomandat de o terta persoana comisiei. In urma analizei cererii si CV-ului persoanei si a eventualelor recomandari existente, Comisia patristica decide daca traducatorul poate fi supus urmatoarei probe de testare; traducatorului ii revine un text spre traducere, talmacire examinata de referentii comisiei; in functie de rezultatul acestui test, persoana respectiva primeste statutul de traducator asociat, precum si diverse recomandari concrete. Traducatorului i se incredinteaza apoi sarcina de traducere. De regula, traducatorul trebuie sa participe la proiectele mari de traducere ale comisiei, orientandu-se dupa prioritatile si planurile editoriale existente. Urmeaza documentarea, gasirea celei mai noi editii critice, traducerea efectiva si, dupa finalizarea a 10-20 de pagini, traducatorul le trimite Departamentului Carte patristica pentru verificare (fidelitate fata de textul original, stil, limbaj etc.). In acest fel, se evita situatiile regretabile in care o traducere finalizata este respinsa. In functie de rezultatul acestei evaluari continua sau nu munca de traducere. Pe parcursul traducerii, traducatorul beneficiaza de sprijinul concret al departamentului (carti, studii, articole, studiu in biblioteca Sfantului Sinod sau a Facultatii de Teologie din Bucuresti, consultanta de specialitate). La finalizarea traducerii, o trimite Departamentului Carte patristica. Cel din urma o incredinteaza unui referent al comisiei, care alcatuieste referatul de validare a traducerii. Referatul de validare analizeaza traducerea din perspectiva filologica. Traducatorul citeste cu atentie referatul de validare si efectueaza corecturile, modificarile, completarile sugerate de referent. Dupa operarea acestor modificari, traducerea este lecturata si analizata de catre Departamentul Carte patristica. Redactorii acestuia o confrunta, cand este nevoie, cu textul original si fac diverse observatii, sugestii, corecturi etc. de natura filologica si teologica (stil, terminologie, probleme de teologie, istorie etc.), revizuiesc si tehnoredactarea propriu-zisa a textelor traduse, atenta inserare in text sau in note a termenilor si a textelor grecesti, realizeaza indicii volumelor, corectura gramaticala a textelor, asezarea in pagina pentru tipar, adnotarea unor referinte si aluzii privind realitati istorice, culturale, de civilizatie greaca si romana sau chiar teologice din textele traduse etc. Dupa ce traducatorul introduce observatiile si sugestiile, pregateste textul final pe care il remite departamentului, care, dupa o ultima lectura, acorda bunul de tipar (prin redactorul coordonator) si il trimite editurii spre publicare. Procesul este migalos si complex, insa numai astfel putem citi traduceri patristice autentice. (Interviu realizat de Ştefan Sfarghie si publicat in saptamanalul "Lumina de Duminica" din data de 22 septembrie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1055

Id: 33986

Data: Sep 22, 2013

Imagine: