Teologia in dialog cu filosofia si stiinta, la Palatul Patriarhiei

In aceste zile, la Patriarhia Romana are loc a III-a editie a Simpozionului Dialogul dintre teologie si filosofie, cu tema Semnificatia universului si valoarea vietii umane - abordare teologica, filosofica si stiintifica actuala. Comunicarile invitatilor au loc in Sala Conventus a Palatului Patriarhiei, scopul lor fiind aprofundarea dialogului dintre teologie, filosofie si stiinta. La prima sesiune a lucrarilor au participat, ieri, Preafericitul Parinte Patriarh Daniel, Theodor Paleologu, ministrul Culturii, Cultelor si Patrimoniului National, profesori de teologie ortodoxa si filosofie de la universitatile din Bucuresti si din tara, precum si alti invitati. Simpozionul este organizat de Patriarhia Romana, in colaborare cu Ministerul Culturii si Cultelor.In deschiderea lucrarilor, parintele Sorin Şelaru, consilier patriarhal, directorul Biroului Reprezentatei Patriarhiei Romane la Bruxelles, moderatorul simpozionului, a adresat un cuvant de salut tuturor invitatilor si participantilor la Simpozionul Teologie si Filozofie, aflat la a III-a editie.Primul discurs intitulat Dialogul dintre teologie, filosofie si stiinta - o cale necesara de a intelege viata a fost rostit de Parinte Patriarh Daniel, dupa care a urmat alocutiunea sustinuta de ministrul Culturii, Theodor Paleologu. Comunicarea lui a avut ca subiect Momentul slavofil in filosofia religioasa rusa. Mai intai, ministrul a explicat audientei termenii slavofilie si filosofie religioasa, ultima neconfundandu-se cu filosofia religiei. Filozofia religioasa implica o participare a celui care filosofeaza, o inspiratie religioasa care nu se gaseste neaparat la filosoful religiei.Slavofilia s-a dezvoltat in secolul al XIX-lea. Slavofilismul nu este un curent permanent.Din punctul de vedere al istoriei ideilor, acest moment s-a ivit intr-un context care nu s-a mai repetat dupa aceea. Putem vorbi despre slavofilie intr-un sens foarte strict si valid intelectual in perioada cuprinsa intre anii 1840 si sfarsitul secolului al XIX-lea. Slavofili, in intelesul adevarat al cuvantului, sunt: Khomiakov, Kireievski si Aksakov, reprezentantii slavofiliei pure. Cartile de istorie vorbesc acum despre perioada nationalismului oficial in Rusia, a spus ministrul Paleologu.Acest moment a fost definit si de un context special politic si religios, o perioada in care tarismul este marcat de figura lui Nicolae I, care reprezinta apogeul autocratiei ruse. Sloganului francez Liberté, Egalité, Fraternité, Rusia i-a opus o alta lozinca Autocratie, Ortodoxie, Nationalitate.Slavofilia este o critica a birocratismului religios, nu a ierarhiei, o critica a influentelor occidentale superficiale. Aceasta viziune are o implicatie politica prin faptul ca este un refuz al politicului. Primii slavofili au avut un impact politic, dar acesta a fost unul al apolitismului.Al doilea conferentiar din prima parte a simpozionului, Bogdan Tataru Cazaban, consilier de stat in Administratia Prezidentiala, a sustinut prelegerea cu tema: Cosmologie si teologie in omiliile la Hexaimeron ale Sfantului Vasile cel Mare. Perspective istorice si metodologice.Interpretarea Genezei facuta de un parinte traitor in secolul al IV-lea poate parea ceva desuet pentru dialogul ideilor in perioada contemporana. Totusi, omiliile la Hexaimeron ale Sfantului Vasile cel Mare nu sunt doar o reverenta pe care o facem in acest an unuia dintre cei mai mari teologi capadocieni, aniversati acest an in mod special.Literatura patristica la Hexaimeron nu este doar o reflectie teologica asupra creatiei, ci ea este spatiul unei intalniri fondatoare intre filosofia antica, stiinta acelei vremi care merge de la cosmologie la stiintele naturii. Teologia creatiei este acest spatiu de convergenta intre teologie si filosofie, dar si de separatie. Aici se intalneste Revelatia dumnezeiasca, scolile filosofice antice si stiinta acelui timp.Comentand cea de-a III-a omilie de la Hexaimeron a Sfantului Vasile, Tataru Cazaban a scos in evidenta dezbaterea pe care marele capadocian o are cu filosofia si stiintele vremii. Atitudinea Sfantului este una ambivalenta, in sensul ca pe de o parte exprima neincredere in seria de opinii contradictorii ale filosofilor, pe care le denumeste cu ironie palavrageala geometrica. Pe de alta parte, recurge la elemente constructii stiintifice ale vremii pentru a-si elabora viziunea sa asupra creatiei. Aceasta ambivalenta nu constituie originalitatea operei Sfantului Vasile, ci modul in care el se deosebeste de alti parinti in folosirea argumentelor oferite de filosofie si stiinta.In exegeza sa, Sfantul Vasile nu metaforizeaza excesiv, ci se plaseaza in orizontul unei interpretari literale. Se observa renuntarea la metafizica si recurgerea la fizica antica, prezentand dinamica creatiei ca rezultand din relatiile celor patru elemente, apa, aer, foc, pamant.Omilia a III-a isi ia un risc, al curajului de a nu prelua si integra principii neoplatoniciene, de exemplu raul ca privatio boni, ci de a construi o teologie a creatiei cu elemente ale stiintei pe care nu o crediteaza pana la capat. Exact in punctul in care Sfantul Vasile cel Mare pare ca se leaga iremediabil de istorie, adica de cosmologia antica, el se desprinde metodologic prin precautii si deschideri fecunde pentru raporturi ulterioare dintre filosofie si teologie.Sfantul Vasile face o distinctie clara intre invatatura Scripturilor si ceea ce numeste curiozitatile celor care au filosofat despre cer. Certitudinilor relatiei ii opune de multe ori incertitudinile stiintei. Cunoasterea certa provine de la Dumnezeu, pe cand stiintei umane, exercitiului ratiunii ii revine o cunoastere.A treia comunicare a apartinut conf. univ. dr. Adrian Lemeni, ministru-secretar de stat la Ministerul Culturii, Cultelor si Patrimoniului National. Tema aleasa a fost Rationalitatea lumii si ratiunea umana exprimate in teologia parintelui Dumitru Staniloae - punti de legatura in dialogul dintre teologie si stiinta.In cuvantul sau, Adrian Lemeni a evocat personalitatea parintelui Dumitru Staniloae, care ramane un reper in teologia contemporana prin felul in care a asumat, actualizat si aprofundat dimensiunea cuprinzatoare a Traditiei patristice si eclesiale. El a dezvoltat o teologie marturisitoare, ancorata in viata Bisericii si raspunzand nevoilor concrete si adanci ale omului si ale societatii, depasind totodata orice pozitie unilaterala si atitudine izolationista. Teologia parintelui Staniloae este una care genereaza si intareste constiinta dialogului. Dar dialogul nu inseamna eludarea identitatii sau monotonie, ci exprimarea identitatii intr-o perspectiva deschisa si capabila de asumare a alteritatii. Parintele Dumitru Staniloae intrupeaza prin personalitatea si teologia sa geniul de sinteza si de echilibru, capacitatea de a stabili punti de legatura intre diferite traditii a ortodoxiei romanesti, dar si puterea cuprinzatoare a ortodoxiei universale. Teologia parintelui Dumitru Staniloae nu este una gratuita prin care sunt etalate informatii intr-un mod artificial. Ea nu este un pretext de afirmare egoista si orgolioasa, ci o expresie a unui efort staruitor si jertfelnic prin care s-a incercat recuperarea si valorificarea dimensiunii eclesiale a teologiei. In aceasta perspectiva, teologia este deschisa problemelor reale ale lumii.In conditiile in care paradigma stiintei contemporane ofera mutatii epistemologice semnificative, prin cercetarile de varf in diferite domenii stiintifice, limita demersului stiintific fiind recunoscuta si asumata, exista sansa unei deschideri oneste a cunoasterii stiintifice catre cea teologica. Una dintre responsabilitatile eclesiale ale teologiei contemporane este de a raspunde acestor deschideri oneste din partea unor savanti redutabili, realizandu-se astfel cadrul dezvoltarii unui dialog dintre teologie si stiinta, cu pastrarea si valorificarea competentelor specifice. Parintele Dumitru Staniloae a fost interesat si foarte deschis fata de noile rezultate din stiinta, in mod special din fizica. El a intuit ca prin aceste cercetari contemporane din stiinta se depaseste o pozitie ideologizata in relatia dintre teologie si stiinta. Relatia dintre teologie si stiinta a fost deturnata si parazitata din cauza diferitelor tendinte ideologice.Lucrarile au continuat in cursul dupa amiezii de ieri, in cadrul carora au fost sustinute mai multe prelegeri. Sursa: ziarullumina.ro

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 844

Id: 1196

Data: May 15, 2009

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Contact

Ne puteti contacta prin e-mail la adresa webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @).