Preafericitul Parinte Daniel, Patriarhul Romaniei, in cuvantul de invatatura rostit pe 6 octombrie 2013 la Paraclisul Sfantul Grigorie Luminatorul al Reședinței Patriarhale din București, a explicat semnificatiile Pericopei Evanghelice a Duminicii a XX-a dupa Rusalii de la Sfantul Evanghelist Luca, capitolul al VII-lea, versetele de la 11 la 16, in care este prezentata Invierea fiului vaduvei din Nain. Evanghelia aceasta a Invierii fiului vaduvei din Nain, deși este scurta ca text, totuși este plina de invațaturi duhovnicești pentru viața Bisericii și pentru modul de comportare a creștinilor in fața morții și in fața durerii pricinuite de moarte. Durerea femeii vaduve din Nain este o durere copleșitoare pentru ca la singuratatea vaduviei ei se adauga și suferința pierderii unicului copil. Trei invațaturi mari avem in aceasta Evanghelie și anume: in primul rand vedem iubirea milostiva a lui Hristos Domnul fața de persoanele indurerate din cauza pierderii unor ființe dragi; in al doilea rand vedem iubirea milostiva a lui Hristos fața de cei care au trecut din aceasta viața mai inainte de vreme, mai ales pentru tineri; in al treilea rand vedem ca Hristos Domnul cand pune mana pe sicriu, ceea ce nu era un lucru obișnuit, in tradiția iudaica prin acest gest aratandu-se respect pentru mort, pentru trupul care se afla in sicriu. Aici, Sfantul Chiril al Alexandriei, care a talcuit Evanghelia dupa Sfantul Evanghelist Luca, spune ca Hristos Domnul punand mana pe sicriu a aratat ca prin Trupul Lui se transmite viața, caci indata i-a zis copilului: Tinere, ție iți zic, scoala-te! și l-a inviat din morți , a aratat Patriarhul Romaniei.Dumnezeu cunoaște suferința oamenilor atunci cand pierd ființe dragiIn continuare, Preafericitul Parinte Patriarh Daniel a evidențiat importanța consolarii persoanelor indoliate: Este deosebit de semnificativ faptul ca Hristos Domnul merge acolo unde durerea a devenit copleșitoare. Nimeni nu L-a invitat in cetatea Nainului. Nimeni nu i-a spus Lui ca o femeie vaduva plange pe ultimul drum pe unicul sau fiu, ci din proprie inițiativa, fiind a toate cunoscator, Hristos Domnul s-a indreptat spre locul unde era multa durere și multa intristare. Vedem ca Dumnezeu cunoaște suferința oamenilor atunci cand pierd ființe dragi și vedem ca Hristos Domnul nu este indiferent la suferința celor indoliați și intristați. Se duce tainic, fara sa fie invitat acolo, pentru a consola și pentru a intari sufletește. El a cunoscut ca durerea femeii vaduve care ducea spre mormant pe unicul sau fiu era atat de mare incat a devenit copleșitoare. A cunoscut limita posibilitaților ei de a suporta durerea, a cunoscut ca ea se afla la capatul puterilor ei și de aceea Iisus, care plange pentru prietenul Sau Lazar cand il vede mort și care spune Fericiți cei ce plang ca aceia se vor mangaia, spune totuși acestei femei, mama indurerata, Nu plange!. Desigur, plansul este ceva firesc. Este manifestarea durerii din interiorul sufletului copleșit de suferința. Totuși, ca femeia sa nu se prabușeasca sub durerea sufleteasca in care a cuprins-o moartea unicului sau copil, Hristos o intarește zicandu-i sa nu mai planga. Prin aceasta Hristos Domnul ne arata ca ori de cate ori auzim ca undeva este doliu, intristare sau multa durere, nu trebuie sa așteptam sa fim invitați, ci trebuie sa mergem sa consolam, sa intarim sufletește pe cei care se afla in intristare copleșitoare, in durerea pierderii celor dragi ai lor.Hristos Domnul ne arata ca avem datoria sa fim alaturi de cei care sunt incercați Foarte adesea pentru ca persoanele copleșite de durere nu au fost incurajate, mangaiate sau consolate, au cazut in deznadejde și unii chiar, dupa moartea unei ființe dragi, și-au pus capat zilelor. Daca era cineva langa ei sa ii mangaie, sa le spuna Nu mai plange! sau sa le aduca speranța in suflet, nu ar fi ajuns la disperare sau deznadejde. Deci, Hristos Domnul ne arata ca avem datoria, noi care ii purtam numele, sa fim alaturi de cei care sunt incercați, de parinții care deodata sunt puși in incercarea deosebit de mare de a-și vedea copiii lor morți, fie din cauza unei accident, boli sau din alta cauza. Ca atare, daca noi aratam iubire milostiva cei care sunt indurerați simt ca iubirea milostiva a lui Dumnezeu vine prin oamenii milostivi, sensibili la suferința altora, care știu sa incurajeze pe cei indoliați, indurerați și intristați , a mai spus Preafericirea Sa.Plangerea impreuna cu cei ce plang arata ca sufletul nostru are in el iubirea milostiva a lui Hristos Hristos Domnul de la distanța mare știa ca aceasta femeie este indurerata și s-a indreptat tocmai spre aceasta femeie și spre comunitatea indoliata. Evanghelia ne arata ca mulțime mare de popor insoțea cortegiul funerar. Pe langa durerea pe care o traia profund mama indurerata se mai adauga și neputința ei de a face ceva pentru fiul decedat și ingrijorarea pentru viitorul ei. Acest copil era singurul ideal și singura nadejde pentru batranețile ei, iar acum este cu totul cuprinsa de tristețe atat din cauza morții copilului, cat și din cauza incertitudinii sensului vieții sale. Deci, acolo unde durerea este copleșitoare prezența noastra este mai necesara. De aceea, Sfantul Apostol Pavel spune: Bucurați-va cu cei ce se bucura și plangeți cu cei ce plang, in epistola sa catre Romani, capitolul 12, versetul 14. Aceasta plangere impreuna cu cei ce plang arata ca sufletul nostru are in el iubirea milostiva a lui Hristos .Hristos Domnul inviind din morți tineri arata ca tinerețea este simbolul invieriiAvem in aceasta Evanghelie o invațatura deosebita privind invierea acestui tanar, a spus Preafericirea sa, aratand in continuare ca: Hristos Domnul a savarșit trei invieri din morți, iar toate trei au fost savarșite asupra tinerilor: fiul vaduvei din Nain, fiica lui Iair și invierea prietenului Sau Lazar din Betania, fratele surorilor Marta și Maria. Deci, El a inviat din morți persoane tinere pentru ca era cu totul copleșitoare durerea celor din jur sa vada ca tinerii care ar trebui sa traiasca pana la batranețe lasa in urma lor atata durere parinților, fraților, celor apropiați. De aceea, Hristos Domnul inviind din morți tineri arata ca tinerețea este simbolul invierii, ca invierea face din oameni tineri permanent in viața veșnica. De aceea, in Imparația lui Dumnezeu toți cei inviați din morți vor arata ca fiind tineri. Aceasta taina a legaturii dintre inviere și tinerețe arata ca Hristos Domnul este preocupat de sensibilitatea cea mai mare a vieții, pentru ca tinerii sunt cei mai sensibili la iubire. Ei au nevoie de iubirea parinților, fraților și surorilor, prietenilor și prin invierea tinerilor din morți și redarea lor familiilor Hristos Domnul ne arata ca omul este facut pentru comuniune, ca tinerii nu sunt facuți pentru insingurare, ci pentru iubire fața de parinți, frați, surori și prieteni. Cand il inviaza din morți pe acest tanar Hristos Domnul il reda mamei sale prin aceasta aratand ca numai comuniunea de iubire este starea normala a vieții. Cand tanarul a inviat din morți a inceput sa vorbeasca cu cei din jur ceea ce este semnificativ. Hristos Domnul vede viața ca o comunicare și comuniune, nu ca o izolare sau insingurare. De aceea, tinerii care deși traiesc trupește, dar se insingureaza, se izoleaza fie de parinți, frați, surori și traiesc in mod patimaș, egoist, ei se afla intr-o moarte spirituala. Din punct de vedere spiritual cand Hristos Domnul zice: Tinere, ție iți zic, scoala-te!, inseamna: Revino la comuniune, la o viața traita nu in izolare sau singuratate, ci de iubire, de atenție sporita și de imbogațire sufleteasca prin comuniunea iubirii curate și sincere .Grija fața de sufletul tinerilor este o preocupare pe care parinții nu trebuie sa o neglijeze, a mai subliniat Preafericitul Parinte Patriarh Daniel: Astazi, Evanghelia ne indeamna sa avem grija de copii și tineri. Nu este suficient sa pregatim pentru ei daruri materiale, sa le asiguram o profesie, deși toate acestea sunt necesare in baza responsabilitații pe care parinții și societatea o au fața de tineri. Este nevoie ca sa ne ocupam și de viața sufleteasca, de invierea tinerilor care au cazut in patimi, egoism, izolare, care s-au instrainat de Dumnezeu, nu se mai roaga și nu mai vin la Biserica, s-au instrainat de parinți și chiar de ei inșiși, pentru ca foarte adesea tinerii care au devenit dependenți de droguri, de alcool, de multe ispite din zilele noastre, sunt instrainați și de ei inșiși și nu se  mai implinesc ca ființe iubitoare, ajutatoare, sensibile și creatoare .Prin modul in care noi cinstim mormintele celor decedați aratam ca dragostea este mai tare decat moartea și ca trupul botezat al creștinului trebuie cinstitCinstirea sfintelor moaște se intemeiaza pe adevarul ca omul botezat se sfințește prin rugaciune, prin Sfintele Taine și prin faptele bune și trebuie cinstit pentru ca exista permanent o legatura intre sufletul unui sfant care se afla in ceruri și osemintele trupului sau care se afla pe pamant, a subliniat Preafericirea Sa: Evanghelia de astazi ne arata deodata prețuirea și iubirea milostiva a lui Hristos fața de tineri, dar și chemarea la ridicare, la refacerea comuniunii, la comunicarea cu cei din jur, la trairea in comunitate pentru a ne umaniza prin relații fața de semeni. In al treilea rand, Evanghelia ne arata ca trebuie sa cinstim trupul celor adormiți in Domnul. Creștinii, spre deosebire de pagani, cinsteau mult sicriul, mormantul, numindu-l cimitir, adica dormitor, iar nu necropola a morților, adica oraș al morților. Prin modul in care noi cinstim mormintele celor decedați aratam ca dragostea este mai tare decat moartea și ca trupul botezat al creștinului, care s-a impartașit cu Trupul și Sangele lui Hristos și s-a sfințit prin rugaciune, prin lucrarea harului Duhului Sfant, trebuie cinstit. Cand Biserica recunoaște prin unii oameni care au decedat ca au avut o viața sfanta și sfințenia din sufletele lor a trecut și in trupurile lor atunci osemintele acestor creștini marturisitori și evlavioși se numesc sfinte moaște și sunt venerate sau cinstite. Deci, atat cinstirea mormintelor creștinilor, cat mai ales cinstirea sfintelor moaște se intemeiaza pe adevarul ca omul botezat se sfințește prin rugaciune, prin Sfintele Taine și prin faptele bune și trebuie cinstit pentru ca exista permanent o legatura intre sufletul unui sfant care se afla in ceruri și osemintele trupului sau care se afla pe pamant. Parintele Dumitru Staniloae, de la a carui trecere la Domnul s-au implinit anul acesta 20 de ani, spune ca pe masura ce sufletul in Imparația Cerurilor inainteaza in sfințenie, in comuniunea cu Dumnezeu și cu sfinții Lui, și moaștele de pe pamant primesc o sfințenie mai mare. De aceea, adesea, dupa trecerea lor la Domnul, unii sfinți au facut mai multe minuni decat in timpul vieții .In finalul cuvantului sau, Patriarhul Romaniei a vorbit despre cinstirea cuvenita celor trecuți la Domnul și sfintelor moaște: Evanghelia ne arata, pe langa iubirea milostiva fața de persoanele indoliate și fața de cei decedați, ca trebuie sa cinstim pe cei trecuți la Domnul, mormintele și memoria lor, prin slujbe de pomenire pe care Biserica le-a randuit și sa cinstim mai ales moaștele sfinților. Facand aceasta noi aratam cat de cuprinzatoare este iubirea milostiva a lui Hristos care iubește și pe cei vii și pe cei care au trecut la viața veșnica. Biserica arata aceasta iubire atotcuprinzatoare prin faptul ca la Proscomidie și in rugaciunile de la Sfanta Liturghie cuprinde și pe cei vii și pe cei adormiți in Domnul pentru ca iubirea milostiva a lui Dumnezeu este mai tare decat moartea, mai tare decat timpul și spațiul geografic care separa. La Sfanta Liturghie nu pomenim doar pe cei care traiesc in localitatea respectiva, ci pe sfinții din toate timpurile și din toate locurile și prin aceasta se arata universalitatea Bisericii bazata pe universalitatea iubirii milostive a Preasfintei Treimi aratata in Hristos Domnul și impartașita noua prin lucrarea Duhului Sfant .

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 659

Id: 34365

Data: Oct 6, 2013

Imagine: