Opera Sfântului Ioan, egumenul Manastirii Sinai, intitulata 'Scara', este practic un manual duhovnicesc care are drept scop calauzirea omului spre viata vesnica. Chiar daca au fost redactate pentru a îndrepta monahii spre o îngereasca vietuire, învataturile sfântului pot îndruma viata oricarui crestin spre Împaratia cerurilor.Sfântul Ioan Scararul face un portret al adevaratului monah prin urmatoarele cuvinte: 'Calugar este cel ce, în trup material fiind, petrece în treapta, rânduiala si starea fiintelor netrupesti. Calugar este cel ce se tine numai în hotarele si cuvintele lui Dumnezeu în toata vremea, în tot locul si lucrul. Calugar este cel ce supune firea sa unei sile neîncetate si simturile sale unei paze neîntrerupte. Calugar este cel ce si-a facut trupul neîntinat, gura curatita si mintea luminata. Calugar este sufletul apasat de durere, care petrece, în veghe si în somn, întru necontenita pomenire a mortii'. În descrierea facuta de Sfântul Ioan se poate regasi orice crestin care cauta pe Dumnezeu si Împaratia cea adevarata.'Ca o scara rezemata pe portile cerului'Lucrarea 'Scara' a fost redactata la cererea egumenului Ioan al Manastirii Raith, aflata la 97 km de Manastirea Sinai, lânga Marea Rosie. Egumenul s-a adresat Sfântului Ioan Scararul precum parintelui 'de obste al tuturor si ca la unul mai batrân ca toti în nevointa si pricepere si ca la învatatorul cel mai bun', rugându-l sa astearna 'ca un adevarat mare învatator, fara preget si în chip limpede pe hârtie, dupa o buna rânduiala, datoriile vietii calugaresti, spre mântuirea celor ce au ales aceasta îngereasca vietuire' care sa le fie 'ca o scara rezemata pe portile cerului, care sa-i urce pe cei ce voiesc, nevatamati si fara pagubire, ajutându-i sa treaca neîmpiedicati peste duhurile raului si peste stapânitorii lumesti ai întunericului si peste capeteniile vazduhului'. Opera este alcatuita de smeritul monah în 30 de cuvinte, fiecare cuvânt reprezentând câte o treapta în dobândirea mântuirii.Postul este temelia mântuiriiLucrarea postului este prezentata drept capitala pentru mântuire. Fara aceasta lucrare 'silitoare a firii' omul nu poate dobândi 'desfatarea raiului'. Cuvintele maiestuoase care definesc postul, prin gândirea si ochii duhovnicesti ai monahului Ioan, sunt concludente în aceasta privinta. Acesta, printr-o expresie deosebita, arata ca 'postul este o silire a firii si o taiere împrejur a dulcetii gâtlejului'. Interesant este faptul ca, si din punct de vedere literar, continutul este deosebit de valoros, abundând în figuri de stil. Prin alaturarea expresiei 'taiere împrejur' si 'dulceata gâtlejului' creste sonoritatea epica si în acelasi timp se face trimiterea la o durere, la o jertfa - taiere împrejur -, semn distinctiv cerut de Dumnezeu poporului ales, semn care acum primeste noi valente si semnificatii duhovnicesti. Taierea împrejur reprezinta, în cuvintele sale, o înfrânare de la îmbuibare. Cele doua expresii antitetic alese subliniaza faptul ca postul este o dezradacinare a desfatarii, desfatare cauzata de aplecarea omului spre lacomia pântecelui si dorinta de a oferi placere trupului. În alt loc, sfântul insista asupra rolului postirii, pe care o defineste cu aceleasi cuvinte, aratând ca 'sufletul care a cazut nu are alta mângâiere în vremea iesirii decât neplacerile gâtlejului (postul) si lacrima'. De multe ori, lipsa trezviei genereaza întrebuintarea afectelor în sens negativ, acestea se transforma în patimi, iar omul îsi are încetosata calea spre fericirea vesnica.Istovirea trupului prin nevointe întareste sufletulDe la îmbuibarea trupului urmeaza aprinderea spre pofta trupeasca, caci 'dupa mâncare pleaca ticalosul (diavolul) si ni-l trimite pe cel al curviei, vestindu-i ce s-a întâmplat (îmbuibarea celui care trebuie ispitit): 'Ia-l, ia-l, zice, turbura-l'. Caci pântecele umplându-se nu va lupta mult'. Îmbuibarea duce la consumarea poftei concupiscente, consumare care genereaza, pe lânga neliniste sufleteasca, subrezirea sanatatii trupului, dar si departarea de Rai. Sfântul Ioan, în cuvintele sale prin care defineste actul ascetic al postirii, porneste aproape întotdeauna de la trup si evidentiaza importanta opririi îmbuibarii trupesti prin 'silirea firii' si prin 'taierea împrejur a dulcetii gâtlejului', care face ca omul sa parcurga un alt drum, nu cel spre iad prin patima, ci drumul spre Rai prin post. Definitia postului prezentata de Sfântul Ioan reda, în acelasi timp, si urmarile pozitive ale actului înfrânarii pentru Dumnezeu, caci postul este 'curmarea aprinderii, alungarea gândurilor rele si eliberarea de visari, curatia rugaciunii, luminatorul sufletului, paza mintii, înmuierea învârtosarii, usa strapungerii inimii, suspinul smerit, zdrobirea vesela, încetarea multei vorbiri, începutul linistirii, strajerul ascultarii, usurarea somnului, sanatatea trupului, pricinuitorul nepatimirii, iertarea pacatelor, usa si desfatarea raiului'.Accentul este pus, în primul rând, pe 'biciuirea' trupului prin înfrânare, pentru ca daca trupul nu este supus postului, sufletul nu are nici o posibilitate sa se înalte la cer. Comparatiile pe care le face arata ca oprirea trupului de la excese de orice natura trebuie sa fie baza postului, caci 'precum pasarile cele grase nu pot zbura spre cer, asa nici cel ce-si hraneste si-si slujeste trupul sau'. De asemenea, maritul egumen arata ca 'precum e cu neputinta sarpelui sa se dezbrace de pielea sa cea veche, daca nu intra printr-o crapatura strimta, la fel si noi nu putem lepada vechile patimi ce ne stapânesc si vechimea sufletului si vesmântul omului cel vechi, de nu vom strabate calea cea strimta si plina de necazuri a postului si a necinstirii'. Prin supunerea trupului unor exigente duhovnicesti, omul creste spiritual, ajunge tot mai aproape de Împaratia cerului si rusineaza pe diavoli. Sfântul Ioan, cu aceeasi finete literara, arata ca 'mocirla uscata nu mai place porcilor', subliniind faptul ca omul, odata iesit din mocirla pacatului, nu se mai aseamana animalului. Uscând mocirla pacatelor, oamenii trec la un alt stadiu duhovnicesc, stadiu în care, dupa cum arata Sfântul Ioan, 'trupul vestejit nu mai odihneste pe draci', aceasta fiind înca o treapta urcata spre cer. Cuvintele smeritului calugar arata cât de mult conteaza postul pentru dobândirea mântuirii si cât de mult munceste duhurile rele.Şezând la masa, adu-ti aminte de judecata…În aceasta perioada a Postului Mare, cuvintele Sfântului Ioan Scararul pot fi un îndreptar spiritual, pot aduce limpezimea mintii si desteptarea sufletului, iar îndemnul urmator poate fi purtat în cuget pentru toata perioada postului pentru o buna raportare fata de Mântuitorul Hristos: 'Şezând la masa cu bucate, adu-ti aminte de moarte si de judecata. De abia asa vei împiedeca putin patima. Bând bautura nu înceta sa-ti aduci aminte de otetul si de fierea Stapânului. Şi, negresit, sau te vei înfrâna, sau, suspinând, îti vei face cugetul mai smerit. Nu te amagi: Nu te vei izbavi de faraon si nu vei vedea Pastile de sus, de nu vei mânca neîncetat ierburile amare si azima, sila si greaua patimire a postului'.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 700

Id: 39212

Data: Mar 26, 2014

Imagine: