Triodul – calauza duhovniceasca spre Inviere

Incepand cu Duminica vamesului si a fariseului, calendarul ortodox consemneaza intrarea in perioada premergatoare Pastilor. Numita dupa cartea in care sunt redate, pe larg, slujbele bisericesti din acest rastimp, perioada Triodului se distinge prin specificul profund duhovnicesc si de pocainta al continutului liturgic, toate pregatindu-ne pentru patimile Mantuitorului Hristos, dar mai ales pentru Invierea Sa. Aceasta perioada se poate asemana cu un urcus spiritual al fiecaruia dintre noi, un urcus spre Inviere. Etimologic, cuvantul triod provine din grecescul triodion, format din cuvintele tria, trei, si odi, oda, adica cantare in trei ode/strofe.Spiritualitatea ortodoxa ne cheama sa traim bucurii felurite de la o sarbatoare la alta, de la un timp liturgic la altul, bucurii care dau varietate si stralucire vietii crestinului si care, totodata, sunt chemari spre un urcus spiritual din ce in ce mai inalt. Anul bisericesc, care incepe la 1 septembrie, se imparte in trei mari perioade cu data de inceput variabila, in functie de data Sfintelor Pasti: perioada Triodului - care incepe cu trei saptamani inainte de Postul Mare, dureaza pana in Sambata Pastilor, avand 10 saptamani; perioada Penticostarului - care incepe din Duminica Invierii si dureaza pana la Duminica tuturor Sfintilor (prima dupa Pogorarea Sfantului Duh) - si perioada Octoihului - cea mai lunga perioada a anului bisericesc, ea incepand odata cu Postul Sfintilor Apostoli si tinand pana la inceputul Triodului din urmatorul an.In viata Bisericii, Triodul are doua sensuri In privinta insemnatatii duhovnicesti a acestor perioade, timpul Octoihului reliefeaza activitatea invatatoreasca a Mantuitorului, perioada Triodului Il are in vedere pe Hristos ca Preot si Jertfa in acelasi timp, iar Penticostarul, inaugurat de sarbatoarea Invierii, ni-L prezinta pe Mantuitorul ca Biruitor al mortii, in slujirea de Imparat al tuturor.Triodul este una dintre cele trei mari perioade ale anului liturgic. Numita si perioada prepascala, Triodul preceda perioada Penticostarului (opt saptamani de la Pasti) si urmeaza perioadei celei mai lungi, Octoihul. Timpul Triodului tine de la Duminica vamesului si fariseului si pana in Sambata Mare (inainte de Pasti), in total 10 saptamani care ne pregatesc si ne provoaca la o sincera cercetare de sine si la un serios demers al intregii noastre fiinte pentru intalnirea si vietuirea cu si in Hristos Cel rastignit si inviat.Triodul este si cartea de cult care cuprinde cantarile, citirile si regulile tipiconale din perioada liturgica a Triodului. Denumirea cartii provine de la numarul odelor (cantarilor) din canoanele Utreniei acestei perioade. Spre deosebire de canoanele cuprinse in cartea Octoihului si in Minei (ce cuprinde slujbele sfintilor din fiecare luna), in Triod acestea nu sunt formate din opt (noua) ode ci, de regula, numai din trei. Compunerea celor mai multe canoane ale Triodului a fost facuta de Sfantul Teodor Studitul (†826) si de fratele acestuia Iosif Studitul (†830), care au completat cantarile mai vechi ale Sfintilor Cosma al Maiumei si Andrei Criteanul, din secolul al VIII-lea.Evolutia istorica a TrioduluiPerioada Triodului s-a dezvoltat in jurul Postului pregatitor pentru Sfintele Pasti. Trebuie sa deosebim aici postul penitential de 40 de zile si Saptamana Patimilor, care au aparut separat. Postul de cateva zile inainte de Pasti este atestat din secolul al II-lea, fiind tinut pretutindeni de crestini in amintirea vinderii, a patimirilor, a rastignirii si a ingroparii Domnului. In secolul al III-lea este atestat postul intregii Saptamani a Patimilor, in Siria si Egipt. Pe de alta parte, postul de 40 de zile a luat nastere din dorinta crestinilor de a urma modelul Mantuitorului, Care, dupa Botezul Sau, a postit 40 de zile, biruind ispitele diavolului. Acest post se tinea cu strictete in Egipt si el incepea dupa incheierea sarbatorii Botezului, urmand ordinea cronologica a istorisirii Evanghelistului Marcu, Apostolul Egiptului (Marcu 1, 9-13) si a lui Matei (4, 1-11). De asemenea, intrucat in primele secole crestine catehumenii se pregateau prin post pentru primirea Botezului la Pasti, exista si un post tinut de aceasta categorie. In secolul al IV-lea, odata cu uniformizarea datei Pastilor, prin hotararea primului Sinod Ecumenic (Niceea, 325), s-a trecut la organizarea unitara a acestor perioade de post prepascal (postul celor 40 de zile, postul catehumenilor si postul Saptamanii Patimilor), ajungandu-se la actualul Post al Pastilor, de sapte saptamani. La Ierusalim, in preajma anului 380, pelerina Egeria aminteste chiar de opt saptamani de post. Tot Ierusalimul este spatiul in care apare si o perioada de pregatire spirituala liturgica pentru Marele Post si in care ia nastere imnografia Triodului, reprezentata prin Sfintii Andrei Criteanul (†740), Cosma de Maiuma, Ioan Damaschin, Andrei cel Orb, ie: Gresit-am inaintea Ta, Parinte Indurate! Primeste-ma pe mine, cel ce ma pocaiesc, si ma fa ca pe unul din slujitorii Tai. In acelasi spirit, la Utrenia acestei duminici se canta Psalmul 136, al instrainarii, cantat de evrei in captivitatea babilonica, pe cand se gandeau la orasul sfant al Ierusalimului. Acest psalm exprima plansul omului departat de casa Tatalui ceresc, pus in fata luptei decisive cu pacatul si cu patimile. El va fi cantat si in ultimele doua duminici dinaintea Postului. Cugetarea la sfarsitul propriu, filosofia cea adevarataSambata pomenirii mortilor este menita sa ne aduca aminte de filosofia cea adevarata, care este cugetarea la moarte. Sfintii Parinti ne cheama sa ne rugam Dreptului Judecator pentru vesnica fericire a tuturor celor adormiti din veac in dreapta credinta, pregatindu-ne astfel pentru tema duminicii care urmeaza, a infricosatoarei judecati.Duminica lasatului sec de carne ne pregateste spre dobandirea fricii de Dumnezeu, care este inceputul intelepciunii, punandu-ne inainte privelistea Judecatii de Apoi. Urmeaza Saptamana branzei, care este o pregatire liturgica si duhovniceasca pentru Postul Mare. Miercuri si vineri in aceasta saptamana se pune slujba Postului, cu randuiala tricantarilor (triodia) si cu metaniile mari, insotind rugaciunea Sfantului Efrem Sirul. Gustam deja din atmosfera Paresimilor. Aceasta saptamana se incheie cu Sambata ascetilor, in care cerem rugaciunile tuturor Sfintilor Cuviosi si ale Cuvioaselor Maici care sunt exemple vii de nevointa trupeasca si spirituala, ca sa ne invrednicim si noi a urma vietii lor iubitoare de osteneli. Duminica lasatului sec de branza ne aminteste de izgonirea lui Adam din rai. Motivul caderii protoparintilor in pacat este, in principal, nepazirea poruncii postului, iar noi, prin contraexemplul lor, suntem chemati sa ne intoarcem la comuniunea cu Dumnezeu prin postul care tocmai urmeaza sa inceapa. Un tropar din canoanele Utreniei spune: Vino, ticalosul meu suflet, de plangi astazi, pentru cele ce s-au facut cu tine, aducandu-ti aminte de goliciunea cea dintai din Eden, prin care ai fost scos din desfatare si din bucuria cea neincetata. Sfintii Parinti ne spun ca tema izgonirii lui Adam din rai, legata de Duminica lasatului sec de branza, reprezinta si o transpunere in cult a ,,expulzarii temporare a penitentilor in afara bisericii, care, odinioara, avea loc in aceasta duminica. Acestia trebuiau sa ramana in afara usilor bisericii (ca, oarecand, Adam in fata usilor incuiate ale Edenului) si sa-si planga pacatele pana la sfarsitul Postului Mare, cand erau reintrodusi in ea impreuna cu cei care inca nu faceau parte din comunitatea bisericeasca. De aceea, imnografia acestei Duminici se intemeiaza pe imaginea lui Adam tanguindu-se inaintea portilor raiului. Aceasta randuiala explica prezenta picturilor reprezentand izgonirea si plangerea lui Adam in proximitatea locului unde penitentii isi imitau protoparintele in strapungere si lacrimi, adica in afara bisericii, pe suprafata exterioara a zidurilor ei, sau, uneori, in pronaosul acesteia. Sfantul Simeon Noul Teolog scrie, referindu-se la tema acestei duminici: Sa luam aminte ca, asa cum Adam, dupa calcarea poruncii, a fost izgonit din rai si din desfatarea, si din petrecerea impreuna cu ingerii si a ajuns gol si departe de fata lui Dumnezeu, asa si noi, pacatuind, ne despartim de Biserica robilor Sai Sfinti si dezbracam prin pacat vesmantul dumnezeiesc pe care l-am imbracat botezandu-ne si care, precum credem, este Hristos (Galateni 3, 27). Cu Duminica izgonirii lui Adam din rai se incheie perioada pregatitoare, a doua zi, luni, incepand Postul Mare. Vecernia din seara acestei Duminici cuprinde un ritual al iertarii, iertare pe care crestinii si-o cer unii de la altii, si-o dau unii altora la intrarea in Postul Mare. Aceasta Vecernie este prima slujba a Postului Mare.Sfantul si Marele PostPostul Mare incepe in lunea care urmeaza dupa Duminica izgonirii lui Adam din rai (sau Duminica lasatului sec de branza). Luni si marti din prima saptamana a Postului Mare sunt zile aliturgice datorita ascezei totale (post negru) a monahilor in aceste doua zile. Strictetea postului e mai mare fata de celelalte saptamani. La Pavecernita Mare din primele patru zile se adauga Canonul Sfantului Andrei Criteanul, preluat din joia saptamanii a V-a si impartit in patru sectiuni. In tot Postul Mare, rugaciunile au un pronuntat caracter penitential si au un fundament biblic mai evident.Sambetele Postului Mare au o randuiala speciala, dat fiind ca in aceste zile este permisa comemorarea sfintilor si strictetea ascezei, se relaxeaza putin, ca si in duminici. Prima sambata a Postului Mare este numita Sambata Sfantului Teodor Tiron si este legata nu de pomenirea propriu-zisa a lui (care e pe data de 17 februarie), ci de minunea colivelor facuta de el in Postul Mare (vezi Sinaxarul zilei). Urmatoarele trei sambete: a II-a, a III-a si a IV-a sunt dedicate pomenirii mortilor. Sambata a V-a a Postului Mare este numita si Sambata Acatistului Nascatoarei de Dumnezeu. Originea sarbatorii Acatistului se datoreaza eliberarii minunate a Constantinopolului de asediul persilor, in anul 626. Odata cu generalizarea acestei sambete, bizantinii au inceput sa sarbatoreasca si alte trei victorii asupra dusmanilor, castigate tot cu ajutorul Maicii lui Dumnezeu (istorisite la sfarsitul Triodului). Denumirea de Sambata Acatistului este legata de cantarea in picioare a acestui imn inchinat Fecioarei Maria. Se pare ca acest imn - Aparatoarei Doamne... - exista si inainte de 626 si el a fost compus fie de patriarhul Proclu, fie de patriarhul Serghie al Constantinopolului. Acest Acatist a fost, o vreme, imnul poporului bizantin.Duminicile Postului Mare, trepte spre InvierePrima duminica a Postului Mare, a Ortodoxiei, era numita in vechime (pana in sec. al XI-lea) a proorocilor Moise, Aaron, David si Samuel. Denumirea actuala vine de la sarbatoarea Triumfului Ortodoxiei asupra tuturor ereziilor, instituita de patriarhul Metodie al Costantinopolului la 11 martie 843, pentru a fi sarbatorita in fiecare an in prima duminica a Postului Mare. Atat Apostolul cat si Evanghelia se refera la vechea praznuire a profetilor Vechiului Testament, in frunte cu Moise. Se obisnuieste in anumite locuri ca in aceasta zi sa se faca procesiuni cu icoane (in amintirea biruintei iconodulilor in anul 842) si sa se citeasca Synodikonul Ortodoxiei, care este un act in care sunt anatemizati ereticii din toate timpurile si sunt fericiti aparatorii dreptei credinte. Duminica a II-a din Postului Mare este dedicata Sfantului Grigorie Palama. La Liturghie se citeste despre vindecarea slabanogului din Capernaum. Pomenirea Sfantului Grigorie Palama († 1359) ca aparator al isihasmului are o importanta duhovniceasca foarte profunda pentru acest post, in care suntem chemati sa ne rugam cat mai mult si sa incercam bucuriile unei vieti duhovnicesti, de credinta, linistire a mintii si curatie.Duminica a III-a din Postului Mare este inchinata Sfintei Cruci, pe de o parte, prin mutarea in aceasta zi a sarbatorii din 6 martie, a Aflarii Cinstitei Cruci, si pe de alta parte, pentru apropierea jumatatii Postului, moment in care Crucea Domnului se prezinta celui ostenit de nevointa ca un popas racoritor si datator de noi puteri sufletesti. Incepand cu saptamana a IV-a, se adauga la Liturghie ecteniile pentru cei spre luminare, fapt ce vadeste vechea practica a pregatirii pentru Botez a catehumenilor. Duminicile a IV-a (a Sfantului Ioan Scararul) si a V-a (a Cuvioasei Maria Egipteanca) ne pun inainte pilda de nevointa a acestor doi Sfinti, pomeniti in aceasta perioada (Sfantul Ioan la 30 martie, iar Cuvioasa Maria pe 1 aprilie). Acesti doi sfinti ne insufletesc cel mai mult in aceasta perioada a Postului Mare - Sfantul Ioan Sinaitul, prin lucrarea sa, Scara, ne indeamna sa purcedem pe calea virtutilor, iar Sfanta Maria Egipteanca, prin viata sa de pocainta, este un exemplu de indreptare si de sfintire a conduitei.Perioada Triodului, momentul intensificarii vietii dupa duhIntreaga Saptamana a patimilor este o meditatie la patimirile Domnului, dar si la ultimele fapte si invataturi date de El. Pe de alta parte, aceasta este o perioada de intensificare a eforturilor noastre duhovnicesti in vederea unei pregatiri mai bune pentru praznicul Invierii. De aceea, este numita si Saptamana Mare inca din sec. al IV-lea, in Constitutiile Apostolice, iar acest epitet a trecut la toate zilele acestei saptamani. Inclusiv postul din aceasta saptamana, incepand cu Sambata lui Lazar si pana in Sambata Mare, este vazut si trait ca un post mai special, de pregatire pentru Pasti si o continuare fireasca si mai intensa a Postului Mare de 40 de zile, incheiat in vinerea dinainte de Florii. Acest timp al Triodului, prin urcusul lui ascetic, liturgic si mistic, ne ajuta sa pasim pe calea vietii duhovnicesti. De multe ori, noi uitam scopul existentei noastre pamantesti, ne pierdem in grijile cotidiene si revenim la vechiul mod de vietuire, ce nu mai are ca scop primordial cautarea mai intai a imparatiei lui Dumnezeu si a dreptatii Sale. Pr. Schmemann spunea despre aceasta revenire la viata lumeasca: Cu adevarat, traim ca si cand El n-ar fi venit niciodata. Acesta este singurul pacat adevarat, pacatul pacatelor, nesfarsita tristete si tragedie a noastra. Daca pricepem aceasta, atunci putem intelege ce este Pastile, de ce este nevoie de post si ce implica acesta. Pentru ca abia atunci intelegem ca traditiile liturgice ale Bisericii, toate perioadele si slujbele sale, exista, intai de toate, cu scopul de a ne ajuta sa ne recapatam vederea si gustul acestei vieti noi, pe care atat de usor o risipim si o inselam, pentru a face pocainta si a ne intoarce la ea. Bineinteles, cautarea imparatiei lui Dumnezeu este calea cea stramta ce se parcurge cu efort si renuntari si, de cele mai multe ori, alegerea ei nu este lucru usor. Solutia ce ne este data de Biserica pentru deschiderea ochilor nostri spre aprecierea cum se cuvine a darului facut noua de catre Fiul lui Dumnezeu, la Invierea Sa ca om, este Postul Pastilor. (protos. Chiril LOVIN, Manastirea Antim, Lumina de Duminica, 24 ianuarie 2010)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 826

Id: 4208

Data: Jan 23, 2010

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Contact

Ne puteti contacta prin e-mail la adresa webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @).