CUVÂNT TEOLOGIC al Parintelui Dumitru Staniloae:Duminica a treia dupa Pasti (a Mironositelor)(…) Potrivit invataturii Sfintilor Parinti, Hristos a indumnezeit trupul (Sau) inca in cursul vietii pamantesti, umplandu-l de putere si prin eforturile Lui de a Se mentine curat. In timpul mortii trupul nu s-a putut goli de aceasta indumnezeire. E o invatatura a Bisericii ca dumnezeirea nu s-a despartit nici in timpul mortii, nici de sufletul Lui, nici de trupul Lui. Invierea lui Hristos nu a fost deci numai rezultatul unui decret al Tatalui, ci a fost pregatita si de aceasta unire a umanitatii Lui cu dumnezeirea, prin Ipostasul Lui dumnezeiesc care purta si natura omeneasca1.Ca atare, trupul inviat al lui Hristos nu e numai un gaj dat noua de Tatal, ca si noi vom invia, ci este si un izvor de viata dumnezeiasca pentru noi in viata pamanteasca, un izvor de putere si de curatie. E un izvor de putere, de pnevmatizare, pentru a ne mentine si a spori si noi in curatie si in pnevmatizarea care duce la inviere. De aceasta pnevmatizare tine progresul intr-o transparenta care, fiind o continua personalizare si intarire a persoanei noastre, e in acelasi timp o intarire a comuniunii intre noi si Dumnezeu si intre noi.Inca de la aparitiile Sale, Hristos iradiaza din trupul Lui aceasta putere si slava, sau Se face cunoscut intr-o asemenea transparenta luminoasa, care de cele mai multe ori covarseste trupul si numai cand voieste il face vizibil, dar si atunci, straluminat de puterea impunatoare a Sa ca persoana. Despre efectul acestui trup inviat al lui Hristos asupra noastra vorbesc toti Sfintii Parinti si cantarile Bisericii Ortodoxe. A inviat Hristos, sa ne curatim simtirile, se spune intr-o cantare bisericeasca. Sfantul Chiril din Alexandria zice: Caci a inviat Hristos, calcand moartea, ca si pe noi sa ne izbaveasca de stricaciune si, oprind tanguirea din pricina ei, sa ne incredinteze sa strigam plini de bucurie: «Ai intors plansul meu in bucurie, ai rupt sacul meu si m-ai imbracat in veselie» (Ps. 29, 12)2.Ca Hristos n-a fost inviat ca un obiect dintr-o moarte care L-ar fi redus la totala neputinta, o arata Sfintii Parinti si din faptul ca El Şi-a manifestat puterea inca mai inainte de invierea cu trupul, in sfaramarea portilor iadului si in eliberarea de acolo a celor care au nadajduit mai inainte de venirea Lui. El invinge iadul cu sufletul Sau omenesc, dar unit cu dumnezeirea. Din aceasta cauza El este primul suflet care nu poate fi retinut in iad, ci scapa de el, si prin iradierea puterii Lui dumnezeiesti elibereaza din iad si sufletele celor care au crezut mai inainte in fagaduintele despre venirea Lui, ale celor care au contemplat in Logosul vestit in Vechiul Testament intentia venirii Lui in trup. Leontiu de Bizant zice: Deci, am zis ca sufletul, nu pentru firea lui (caci pe aceasta o avea asemenea cu toate celelalte suflete), ci pentru dumnezeirea Cuvantului cu care a coborat si la iad, a putut nu numai sa nu fie tinut de iad, ci a si dezlegat legaturile celor care erau tinuti acolo, care au crezut in El3. Persoana Cuvantului, intrata prin suflet intr-o relatie nemijlocita cu acele suflete, le-a mentinut in aceasta relatie, deci in raiul pe care l-a intemeiat prin aceasta pentru ele si pentru toti cei care vor raposa in El.Despre domnia obtinuta de Hristos si peste sufletele credincioase din iad spune Sfantul Chiril din Alexandria: Pentru aceasta a murit si a inviat Hristos, pentru ca sa stapaneasca si peste morti4. Dar in aceste cuvinte sunt implicate anumite nuante. Hristos este intrucatva inca la inceputul invierii si, prin aceasta, al puterii Sale imparatesti, in momentul cand intra in iad. El e inca mort cu trupul, dar inviat cu Duhul, sau prin Duhul (1 Pt. 3, 18).Despre un fel de inceput al invierii sufletelor inca din iad vorbesc si cantarile din Sambata Mare la Vecernie: Astazi iadul striga spunand: Mai bine mi-ar fi fost de n-as fi primit pe Cel ce S-a nascut din Maria; ca viind asupra mea mi-a surpat puterea; portile cele de arama le-a sfaramat. Sufletele pe care le tineam intru mine mai dinainte. Dumnezeu fiind, le-a inviat. Sau: Astazi iadul striga suspinand: zdrobitu-s-a stapanirea mea, Pastorul S-a rastignit si pe Adam l-a inviat.Dar Hristos elibereaza sufletele de acolo, pentru ca din sufletul Lui iradiaza puterea Duhului de pe urma jertfirii trupului Sau, a predarii lui totale lui Dumnezeu. Puterea Lui manifestata acolo nu e dezlegata de jertfa Lui, deci nici de trupul Lui, desi nu coboara acolo ca sa sufere chinurile fara speranta ale iadului pentru acele suflete, caci in acest caz nu le-ar putea mantui. Dar in suferinta Lui pe cruce a fost implicata si suferinta pentru ele. Iar suferinta pe cruce fiind si o compatimire pentru oameni - aceasta compatimire ramanand pana la sfarsitul lumii -, Hristos a putut avea o suferinta compatimitoare pentru acele suflete si in iad. Dar aceasta suferinta compatimitoare e in acelasi timp putere mantuitoare. Mila il insoteste oriunde si oricand. De aceea s-o cerem tot timpul. Dar avand-o proprie si ca om, ea nu poate fi lipsita si de o nota de suferinta.Pe de alta parte, nu trebuie sa socotim nici cuvantul (din epistola 1 Pt. 3, 19): ca sa vesteasca duhurilor din inchisoare cu totul nepotrivit, caci le-a vestit eliberarea lor si viitoarea inviere cu trupul si in general le-a dus marea veste a mantuirii realizate de El. Deci a implinit acolo si un fel de functie invatatoreasca-profetica, asa cum s-a spus mai inainte, cele trei slujiri nefiind niciodata despartite.Hans Urs von Balthasar declara ca in aceasta conceptie rasariteana despre invierea care incepe inca in iad, reprezentata si in icoana invierii din Rasarit, are loc o anticipare care situeaza evenimentul Pastilor Sambata si o transformare a triumfului obiectiv si pasiv intr-un triumf subiectiv si activ al lui Hristos5. De fapt, nu e o mutare a invierii Sambata, ci o considerare a inceperii ei Sambata, in actul de biruire a iadului, care tinea sufletele pentru eternitate despartite de trup.Acest act de biruinta e de fapt o manifestare activa a lui Hristos. Hristos nu e in iad in starea pur pasiva, din care va fi ridicat numai de Tatal Duminica. Propriu-zis, Hristos biruieste intai cu sufletul iadul, pentru ca Duhul Sfant, unit cu Ipostasul Sau dumnezeiesc, produce intai indumnezeirea sau pnevmatizarea deplina a sufletului, dupa ce acesta a suportat pana la capat moartea pentru Dumnezeu si pentru oameni, intrand in comuniune desavarsita cu Dumnezeu si facand loc Duhului Sfant in Sine in mod deplin. Din sufletul astfel umplut de Duhul Sfant iradiaza si in sufletele celor care au nadajduit in El, din iad, puterea care le scapa de stapanirea iadului.Din sufletul lui Hristos indumnezeit deplin, sau pnevmatizat, va iradia apoi puterea care va invia sau va pnevmatiza si trupul din mormant. De aceea invierea incepe in iad. Acest lucru e spus in mod implicit in epistola 1 Pt. 4, 6.Von Balthasar mai observa ca, in vreme ce icoanele occidentale ale Pastilor arata pe Hristos inviind totdeauna singur, Rasaritul ne face sa vedem latura soteriologica si sociala a operei de rascumparare6.De fapt, cele doua moduri de reprezentare iconografica a Invierii sunt solidare cu cele doua conceptii despre mantuirea in Hristos. In teologia occidentala, Hristos, neavand nici o putere in El insusi care sa se arate in inviere, e ridicat din neputinta extrema a mortii de catre Tatal, Acesta avand apoi sa atribuie celor care cred o gratie creata, acordata lui Hristos pentru fapta Lui meritorie, dar de care El nu are nevoie. In teologia ortodoxa, Hristos iradiaza din El insusi, sau din sufletul si din trupul Lui, energia necreata, incepand aceasta iradiere inca in iad, si penetrandu-i prin ea pe cei care au nadajduit in venirea Lui dinainte de venirea Lui, de fapt, in trup. Prin jertfa Lui a intrat, indata ce ea s-a savarsit pe Golgota, nu numai in comuniune deplina cu Tatal, ci si cu oamenii, deocamdata cu sufletele celor fara trupuri, inainte de a-Şi invia trupul.(...) Sfanta Scriptura si Sfintii Parinti afirma ca Hristos cel inviat iradiaza din El celor care-L vad cu mult mai mult decat o siguranta ca El e Dumnezeu, si o trimitere, cum spune Von Balthasar. Iradiaza din El lumina si puterea Duhului, umplandu-i si pe ei de acest Duh. Convingerea ca El e Dumnezeu o primesc prin Duhul comunicat lor, Care, dupa ce a pnevmatizat trupul Lui, ii umple si pe ei de putere. Iar puterea aceasta continua sa se comunice si dupa inaltare si ea va spiritualiza treptat si trupurile noastre, ducandu-le spre inviere, prin iradierea din El in noi (Rom. 8, 9-11). Nu a ars rugul inconjurat de flacara, ci mai degraba ne lumineaza Hristos prin Duhul Sfant si este in noi prin El7. Participand la sfantul Lui trup ne facem si noi sfinti8. Caci din acest trup sfintenia iradiaza ca o lucrare a Duhului. Hristos ne izbaveste prin lucrarea Duhului de patimile ascunse in launtrul mintii9.Prin urmare, puterea din trupul inviat al Domnului continua sa li se comunice atat ucenicilor, cat si tuturor celor care cred in El si dupa inaltarea lui Hristos la cer. Li se comunica la inceput prin coborarea Duhului Sfant si apoi in Tainele Bisericii. El v-a facut vii impreuna cu Sine, spune Sfantul Apostol Pavel (Col. 2, 13). Hristos este viata voastra (Col. 3, 4). Sa umblati intru El, inradacinati si ziditi Fiind intr-insul... Iar intru El locuieste trupeste toata plinatatea Dumnezeirii (Col. 2, 6, 7, 9).Aceasta nu inseamna ca ni se da tot ce este in Hristos de la inceput si ca nu exista si un efort al nostru pentru a asimila tot mai mult din ceea ce este in Hristos, adica din umanitatea Lui. Iar noi, toti, cu fata descoperita rasfrangand ca o oglinda marirea Domnului, ne prefacem in aceeasi asemanare din slava in slava, precum este de la Domnul, Care este Duhul (2 Cor. 3, 18). In Hristos cel inviat este viata dumnezeiasca pentru ca in El e si moartea omului luata in El insusi si amandoua acestea sunt active in noi. Noi totdeauna purtam in trup moartea lui Hristos, ca si viata lui sa se arate in trupurile noastre (2 Cor. 4, 10). Din puterea mortii, dar si a invierii Lui murim pacatului si viem lui Dumnezeu. Iar daca Hristos locuieste in voi, trupul vostru este mort pentru pacat… Şi daca Duhul Celui care a inviat pe Hristos din morti (deci si Duhul lui Hristos, n.n.) locuieste in voi, … vii va face si trupurile voastre (Rom 8, 10-11). Locuri ca acestea se pot inmulti inca foarte mult. Continutul lor a fost facut explicit in multe feluri de Sfintii Parinti. Acest continut se poate rezuma in urmatoarele: Trupul lui Hristos cel inviat este un trup ridicat la deplina transparenta duhovniceasca si in aceasta calitate s-a umplut de sfintenie, transparenta si indumnezeire, aflandu-se in fata Tatalui. Dar aceasta sfintenie, transparenta si indumnezeire ni se comunica si noua prin impartasire de trupul Sau si deci Invierea lui Hristos inseamna nu numai o comuniune a Lui cu Tatal, ci si intrarea Lui in deplina comuniune cu noi, comuniune la inceput pentru noi virtuala, dar avand sa devina comuniune actualizata, prin salasluirea lui Hristos prin Duhul Sau in fiinta noastra.* Preotul Profesor Dumitru Staniloae, Teologia Dogmatica Ortodoxa, vol. 2, Editura Institutului Biblic si de Misiune Ortodoxa, Bucuresti, 2010, pp. 174-182. (Titlul articolului si sublinierile din text apartin redactiei "Ziarului Lumina") (Articol preluat de pe www.ziarullumina.ro si publicat in saptamanalul Lumina de Duminica din data de 19 mai 2013)note1 Leontiu de Bizant zice: Intrucat trupul Lui era de o fiinta cu trupurile celorlalti oameni, cum a murit, asa putea sa se si corupa. Iar faptul ca nu s-a corupt nu arata schimbarea firii, ci puterea activa a vointei dumnezeiesti, precum si mersul pe mare nu e o indicatie a firii trupului, ci un semn al Dumnezeirii (Contra Nestor. et Eutych., P.G. 86, 1, col. 1341 D)2 Glaphyra, in Levit., P.G. 69, col. 544 A3 Contra Nestor. et Eutych., P.G. 86, 2, col. 1341 C4 Glaphyra, P.G. 69, col. 955 Le Mystère Pascal, Ed. du Cerf, Paris, 1972, p. 174.6 Ibidem7 Sfantul Chiril al Alexandriei, Glaphyra, P.G. 69, col. 4168 Ibidem, col. 549 B9 Ibidem, col. 560 D

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1131

Id: 30927

Data: May 17, 2013

Imagine: