Uciderea copiilor din Betleem și din împrejurimi este un eveniment care este consemnat doar de Evanghelistul Matei, el neaparând în vreo alta consemnare istorica. Nici istoricul evreu din primul secol, Iosif Flavius nu înregistreaza acest eveniment în vreuna dintre scrierile sale. Din aceasta cauza, mulți critici au negat caracterul istoric al acestei relatari biblice.Evanghelia dupa Matei consemneaza evenimentul astfel: „Iar când Irod a vazut ca a fost amagit de magi, s-a mâniat foarte si, trimitând a ucis pe toti pruncii care erau în Betleem si în toate hotarele lui, de doi ani si mai jos, dupa timpul pe care îl aflase de la magi. Atunci s-a împlinit ceea ce se spusese prin Ieremia proorocul:Glas în Rama s-a auzit, plângere si tânguire multa; Rahela îsi plânge copiii si nu voieste sa fie mângâiata pentru ca nu sunt” (Matei 2, 16-18).Crimele lui Irod cel MareEste adevarat ca Iosif Flaviu nu înregistreaza uciderea copiilor nevinovați din Betleem. Totuși, el consemneaza un numar mare de crime nemiloase savârșite de catre Irod, cu scopul de a-și pastra tronul în siguranța.Irod a fost încoronat „rege al iudeilor” de Senatul roman în anul 40 î.Hr., în Roma. Era, totuși, un rege fara regat. La întoarcerea sa în Israel, el a primit o armata romana și a putut sa cucereasca Ierusalimul. Prima sa porunca a fost aceea de a-i elimina pe regii israeliți din dinastia Hasmoneana, predecesori lui. Matatia Antigonus a fost executat cu ajutorul lui Marc Antoniu și Irod a ucis 45 oameni de frunte ai partidului lui Antigonus în 37 î.Hr. El a dispus ca batrânul Ioan Hyrcanus al II-lea sa fie strangulat din cauza unui presupus complot pentru rasturnarea lui Irod în 30 î.Hr.Irod a continuat sa elimine membrii familiei Hasmoneane. El l-a ucis pe cumnatul sau, Aristobul, în vârsta de 18 ani, care, la momentul respectiv, era Marele Preot. El a fost înecat în 35 î.Hr. de catre oamenii lui Irod în piscina din palatul de iarna din Ierihon, deoarece Irod credea ca romanii l-ar favoriza pe Aristobul ca domnitor al Iudeii în locul lui. El a dispus, de asemenea, ca soacra sa, Alexandra (mama soției sale, Mariamne) sa fie executata în 28 î.Hr. El a ucis-o chiar și pe cea de-a doua sa soție, Mariamne, în 29 î.Hr.De asemenea, a dispus ca trei dintre fiii sai sa fie uciși. Primii doi, Alexandru și Aristobul, fiii lui Mariamne, au fost strangulați în Sevastia (Samaria), în anul 7 î.Hr. și îngropați la Alexandrium. Ultimul, cu doar cinci zile înainte de moartea lui Irod, a fost Antipater, care a fost îngropat fara ceremonie la HyrcaniaIntensificarea crimelor în ultimii ani de viațaIrod cel Mare a devenit de-a dreptul paranoic în ultimii sai patru ani de viața (8-4 î.Hr.). În anul 7 î.Hr., a dispus ca 300 de lideri militari sa fie executați. Alta data, a dispus ca o serie de farisei sa fie executați în același an, dupa ce a aflat faptul ca i-au prezis soției lui Pheroras (Pheroras a fost fratele mai mic al lui Irod și tetrarh în Pereea) ca, prin hotarârea lui Dumnezeu, tronul lui Irod va fi luat de la el și de la urmașii sai și puterea regala îi va reveni ei și lui Pheroras și copiilor lor. Astfel de profeții circulând în împarația lui, nu este de mirare Irod a vrut sa-L omoare pe Iisus atunci când magii au dezvaluit ca s-a nascut noul „rege al iudeilor” (Matei 2:1-2). Toate aceste acte de cruzime ale regelui Irod cel Mare sunt consemnate de catre Iosif Flavius în lucrarea sa, Antichitați iudaice, carțile 15-17.Macrobius (cca. 400 d. Hr.), unul dintre ultimii scriitori pagâni din Roma, în lucrarea sa,Saturnalia, a scris: „Când a auzit ca Irod, împaratul iudeilor, a ordonat ca fiul sau sa fie ucis, ca parte a actului de ucidere baieților de pâna la doi ani, el (împaratul Augustus) a remarcat: Este mai bine sa fii porcul lui Irod, decât fiul sau”. Deși afirmația este contestata, deoarece este posibil ca Macrobius sa fi primit deformat unele dintre faptele sale istorice, dar el ne-ar putea da și o referința cronologica. Daca a facut referire la moartea lui Antipater, în anul 4 î.Hr., sacrificarea pruncilor ar fi fost unul dintre ultimele, daca nu chiar ultima crima brutala a lui Irod, înainte de moarte. De asemenea, referința la uciderea copiilor arata faptul ca aceasta era cunoscuta în vremea lui Macrobius și ca nu era contestata de catre popoarele pagâne.De ce nu a consemnat Iosif Flaviu uciderea pruncilor?Exista câteva explicații posibile pentru faptul ca Iosif Flaviu nu a consemnat evenimentul uciderii copiilor. În primul rând, el a scris la sfârșitul primului secol și este posibil sa nu fi cunoscut acest eveniment, care s-a petrecut cu aproape 100 de ani înainte. Marturie pentru aceasta stau câteva întâmplari foarte importante, care nu au fost notate de Iosif.În al doilea rând, se pare ca masacrul nu ar fi fost așa de mare ca în înregistrarile ulterioare din istoria Bisericii. Tradiția bizantina plaseaza numarul copiilor la 14.000 iar tradiția siriana spune ca 64.000 de copii nevinovați au fost uciși. Cu toate acestea, profesorul William F. Albright, șeful societații americane de arheologie din Țara Sfânta, estimeaza ca populația din Betleem, la momentul nașterii lui Iisus era de aproximativ 300 de persoane, plasând numarul copiilor mai mici de doi ani sub cel de 20. Având în vedere celelalte acte oribile ale lui Irod, un eveniment de o mica amploare ca acesta nu ar fi fost unul menit sa fie remarcat.Așadar, uciderea copiilor nevinovați este neatestata în consemnarile laice, dar plauzibilitatea istorica a acestui eveniment este în concordanța cu caracterul și acțiunile lui Irod cel Mare. Pe lânga uciderea dușmanilor, el nu a avut mustrari de conștiința în uciderea membrilor familiei sale și prietenilor. Irod nu s-ar fi gândit de doua ori cu privire la uciderea câtorva copii dintr-un sat mic și obscur la sud de Ierusalim, cu scopul de a-și pastra tronul în siguranța, chiar daca acesta a fost unul dintre ultimele sale fapte mișelești pe care le-a comis înainte de a muri. Pe când Irod era pe moarte, cuprins de durere și agonie oamenii lui Dumnezeu au fost de parere ca Irod suferea aceste lucruri deoarece „Dumnezeu 1-a pedepsit pentru numeroasele sale nelegiuiri”(Antichitați Iudaice, cartea 17). (Articol publicat pe doxologia.ro în data de 29 decembrie 2013, semnat de Ioan Lucian Radu)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1780

Id: 37018

Data: Dec 29, 2013

Imagine: