'Ultima speranta a oamenilor din Saucesti - Biserica'

In dimineata zilei de vineri, 2 iulie, la ora 6:00, clopotul bisericii din Saucesti a inceput sa bata. Oamenii au stiut ca, din acel moment, vor pleca, pentru cine stie cat, in pribegie. Cand ajungi la Saucesti, cat cuprinzi cu ochii, vezi o mare de apa involburata si sute de case frumoase plutitoare. In ultimii cinci ani, Siretul s-a revarsat de trei ori peste aceste meleaguri; se razbuna pentru ca tot oamenii ii schimba cursul; il exploateaza si nu il respecta. Sambata, in comuna Saucesti, aflata la 6 Km N-E de orasul Bacau, domnea o pace resemnata; pe drum, la cateva zeci de metri distanta, palcuri de oameni se intorc cu inima stransa in vatra satului. Sunt sinistratii, zecile si sutele de oameni gospodari care s-au refugiat pe unde au putut din calea apelor. Cei care s-au ascuns in podul caselor sau si-au petrecut noaptea in corturile armatei pare ca s-au resemnat si asteapta ca atata amar de apa sa se retraga sau sa fie supta de pamant: 'Pai, ce sa fac, doamna? Sa ne apucam de plans? In curte, aci, la mine, parca e un lac, mai lipseste pestele. Astept sa se retraga apele, voi aduce si o motopompa si ma apuc de treaba. Atat doar am speranta, ca cei care ne conduc sa deschida ochii si sa faca digul ca sa ne linistim si noi. Ei au facut in graba digul, cu o noapte inainte sa vina apa? Nu asa se face', spune nea Mihai, un barbat voinic, in timp ce priveste spre casa in construtie scaldata in apele tulburi ale Siretului. Siretul - 'rau al Moldovei, venind dinspre hotarul ei de sus, dinspre Lehia', care se varsa in Dunare 'prin doua guri', s-a revoltat de asta data cu mai putina furie ca in 2008, insa localnicii sunt la fel de epuizati ca atunci. Cazuta pe ganduri, la o margine de drum, cu ochii spre o mare de apa ce-i inconjoara si casa ei, Valeria Panaite, o pensionara de 57 de ani, e vlaguita de durere si cu greutate poate sa mai ingaime, printre suspine, cateva vorbe chinuite: 'Am mers asa, prin apa pana aproape de brau, si m-am dus sa-mi vad casa. Am intrat si am iesit; in casa apa e pana la genunchi. Te apuca ameteala cand vezi ce de apa e inauntru. Stau si nu am putere de nimic'. Femeia, care-si asteapta fata sa vina de la un examen, din Bacau, se mai linisteste la gandul ca, in cateva zile, copiii imprastiati in cele zari vor veni acasa sa-si ajute mama deznadajduita. 'Nu stiu ce sa fac, e a treia oara cand ne inunda. Nici nu mai stiu ce sa fac, daca mai rezist. Ma voi sfatui cu copiii; astept sa vina acasa in august si sa vad ce voi mai face, pentru ca nu mai rezist. O data, de doua ori, dar cat sa mai rezistam? Ma tem ca stresul si nesiguranta aceasta ne va omori: vine apa, nu vine? Iti ia sau nu casa? Eu am baza in copiii mei, dar cat mai pot si ei sa reziste', se intreaba cu lacrimi in ochi doamna Valeria Panaite. 'Imi pare rau ca nu am apucat sa culeg pastaile, asa frumoase mai erau...'Daca aceasta a incuiat casa si a plecat din calea apelor 'in oras, la cunostinte', alti oameni din Saucesti s-au ascuns in podul caselor, urcand cu sine cateva pasari si putinele lucruri ce au putut fi aburcate in sus. 'O singura moarte avem si odata tot o sa murim. Asa ca nu m-am dus cand m-au chemat in adapost; eu sunt batrana si am zis ca, pentru ce sa ma mai zbat degeaba? Mi-am pus o saltea in podul grajdului si am dormit acolo', a spus, senina, Maria Lepadatu, de 70 de ani. Nu a pus geana pe geana, iar cand si-a adus aminte de 'cateii aceia frumosi', nu s-a indurat de ei si a coborat sa-i puna la adapost. La fel cum a facut si cu puii zburataciti si cu pisicile. Restul a fost inghitit de apa. In special recolta din gradina, 'tare frumoasa anul acesta': 'Imi pare rau ca nu am apucat sa scot ceapa din gradina si sa culeg pastaile, asa frumoase mai erau…. Acum nu mai putem folosi nimic din recolta, apa e foarte murdara, se simte mirosul foarte greu…, insa ne-om descurca cum vom putea. Asta-i viata noastra', spune resemnata matusa, care a mai trait ca prin vis aceeasi experienta in 2008, cand Siretul i-a luat cu totul casa la vale. 'In 2008, casa mea a fost luata de ape, mult mai mari decat acum, s-a prabusit, iar statul mi-a ridicat alta, noua. Anul acesta a venit iarasi apa, insa nu a intrat decat in anexe si in gradina, unde a distrus totul. M-am saturat de atata apa... Dar ce sa facem? Sa murim?'. O singura dorinta: digul salvatorDrumul care taie satul in doua se poticneste in doua randuri: cu usurinta ai putea inota ca sa treci dincolo; apa masoara aproape un metru. Cu cat te afunzi mai mult, descoperi un tablou sinistru, de neimaginat, care nu transpare decat intr-o mica parte atunci cand te afli in fata televizorului si urmaresti imaginile de la fata locului: o mare de apa cu locuinte lacustre. Te faci mic, te uiti in sus si nu poti a nu te intreba de ce Dumnezeu a indurat un asemenea necaz pe oamenii acestia. A treia oara. Raspunsul vine din gura tuturor oamenilor care se intorc agale, precum refugiatii de razboi, sa descopere urgia: 'Din cauza oamenilor. A celor care nu au ridicat la timp digul si a fost posibil sa ne inunde pentru a treia oara', spun cu naduf sinistratii, aratand cu degetul inspre Primarie. Conducerea administratiei locale arata insa mai departe, cu degetul spre alte institutii: 'Sper ca cei care ne conduc sa ne ajute acum, sa se aprobe toate solicitarile referitoare la digul care trebuie reconstruit pentru ca pana acum nu au fost aprobate', se scuza viceprimarul comunei, Irina Grigoras.'Ultima speranta a oamenilor este la Biserica'Parintele paroh din Saucesti, Ioan Vadana, isi da osteneala sa-si sprijine, in primul rand moral, enoriasii incercati din greu. 'Vrand-nevrand trebuie sa trecem si peste acest necaz, trebuie sa ne intarim unii pe altii; inaintea lui Dumnezeu si in calea apei nu te poti opune. Insa nu pierderile materiale ma ingrijoreaza cel mai tare, ci suferinta sufleteasca a acestor oameni, pentru ca nu s-au cicatrizat ranile de la celalalt necaz si a venit altul pe capul lor. Au ajuns la limita suportabilitatii si de aceea sunt revoltati pe autoritatile locale; sunt lucruri care se pot face, lucruri minore, dar exista un dezinteres total', a spus preotul Ioan Vadana pentru 'Ziarul Lumina'.Oamenii de aici, buni gospodari, crescatori de animale, meritau, in opinia parintelui paroh, sa traiasca intr-un colt de rai, care ar fi putut deveni, cu mai multa sarguinta, aceasta localitate. 'Ţin la oamenii din parohia mea si ii sfatuiesc sa nu dea inapoi, sa nu renunte. Daca am abandona toti cum dam de greu, ce ar fi? Am facut lucruri frumoase impreuna si trebuie sa avem credinta si nadejde in Dumnezeu; sa mergem impreuna mai departe. Sper ca acest necaz sa nu aiba un impact negativ in sufletele lor, sa vina la sfanta biserica ca sa gaseasca un sprijin. Ultima lor speranta este la Biserica', a indemnat parintele Vadana.In fata acestei suferinte, Preasfintitul Ioachim Bacauanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului si Bacaului, a fost in zilele acestea foarte aproape de oamenii din Saucesti, care, potrivit preotului paroh, 'a sunat in permanenta si ne-a imbarbatat, a sunat si la generalul de la ISU sa aiba grija in primul rand de oameni'. Sfanta zi de duminica i-a prins pe localnicii din Saucesti tot pe la rude, in adaposturile din orasul Bacau sau in corturile amenajate in zonele mai inalte ale satului. Apa nu avea de gand sa se retraga, mai mult, exista posibilitatea unui nou val de puhoaie. 'Acum, asteptam sa vedem ce ramane in urma apelor apoi vom ajuta oamenii sa se puna din nou pe picioare. In 2008 s-au atras ajutoare, prin Biserica, din toata Romania, toti colegii mei preoti au sarit in ajutorul acestei parohii. Foarte multa lume a fost alaturi de noi cu mii de tone de cereale, zeci de tone de haine, alimente si bani, cu care s-au cumparat 150 de aragazuri noi, 100 de paturi, cuptoare cu microunde, pentru ca oamenii nu aveau sobe, 50 de televizoare, 50 de masini de spalat automate si semiautomate', a rememorat parintele paroh din Saucesti, un sat cu 540 de case, istoric, de pe vremea lui Ştefan cel Mare si Sfant.De asemenea, in 2008, s-au reconstruit aproape 400 de case, care au ramas anul acesta in picioare, fiind avariate mai putin, insa, pe masura ce apa balteste, structura locuintelor va fi tot mai subrezita. 'Saucestiul ar fi putut deveni un colt de rai', dupa cum spune parintele paroh, daca 'ar fi avut parte de o administratie locala cu viziune pe termen lung' si nu ar fi fost lovit de necazuri de atatea ori. Localnicii din Saucesti, deznadajduiti deocamdata de urgia abatuta asupra lor, se vor ridica si vor munci mai departe, dovada stand casele frumoase si ingrijite, desi acum inghitite de ape, animalele grase si determinarea din ochii lor, de oameni gospodari si muncitori care vor sa traiasca in bunastare. Bilant provizoriu: 500 de gospodarii se scalda in apele SiretuluiDuminica dimineata Saucestiul era inca sub ape, oamenii dormind pentru a doua noapte fie in adaposturile pregatite de armata, fie in orasul Bacau, la caminele unor licee, fie la rude sau prieteni. Mr. Doru Onica, de la Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta Bacau, a spus ca, potrivit unui bilant provizoriu, au fost inundate 500 din cele 1.653 de gospodarii din comuna Saucesti: 35 de case din Şerbesti, 60 din Siretu, o suta de case din Schineni si 215 din Saucesti. Mii de hectare de teren agricol, neevaluate inca, au fost afectate de iesirea Siretului din matca.Pompierii Inspectoratului pentru Situatii de Urgenta Bacau au inceput duminica dimineata sa scoata apa cu motopompele din locuintele inundate din localitatea bacauana Saucesti, oamenii incepand sa se intoarca la casele lor pe masura ce apele se retrag.Sambata, la Saucesti, s-a aflat si presedintele Traian Basescu, caruia localnicii nu i-au cerut ajutoare, ci sa le construiasca un dig de protectie, seful statului promitandu-le ca de anul acesta vor avea dig.La sfarsitul lunii iulie din 2008, inundatiile au distrus sau avariat peste 400 de case.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 949

Id: 7621

Data: Jul 5, 2010

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Contact

Ne puteti contacta prin e-mail la adresa webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @).