De aproximativ doi ani pe piata cartii religioase din România a aparut o lucrare pe care prin continut o consideram inedita si fundamentala pentru cunoasterea si întelegerea evolutiei monahismului românesc. Facem referire la lucrarea „Manastirile si schiturile ortodoxe din România de la începuturi pâna astazi. Atlas istoric“, aparuta la Editura Bibliotecii Nationale a României în anul 2012. Atlasul este rodul initiativei ieromonahului Marcu Petcu de la Manastirea Putna, ajutat de mai multi profesori si cercetatori stiintifici de la Biblioteca Nationala, Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“, facultatile de istorie din Bucuresti si Iasi, de geografie din Capitala, Biblioteca Academiei Române si Arhivele Nationale ale României. Continutul se prezinta prin hartile fiecarui judet al României, ordonate alfabetic, cu asezamintele monahale dupa caracterul personalului monahal (de calugari sau de calugarite) si dupa o cromatica diferita menita sa desemneze perioadele istorice în care au fost înfiintate. De asemenea, manastirile care functioneaza au denumirea subliniata. Din pacate, lipsesc manastirile din celelalte provincii românesti, rapite dupa 1944, adica Basarabia si Bucovina de Nord cu tinutul Hertei. Daca la prima vedere acest demers ar parea o initiativa relativ simpla, trebuie sa remarcam faptul ca autorii au studiat o bibliografie bogata, dupa cum este prezentata la finalul lucrarii (pp. 95-97). De asemenea, autorii au inserat un foarte util indice al manastirilor, pe judete, în care se gasesc inclusiv date legate de atestarea documentara si caracterul personalului monahal (pp. 58-94). Din „lectura“ atlasului constatam un numar mare de asezaminte monahale care nu mai functioneaza. De pilda, pentru Bucuresti figureaza 57 de asezaminte, din care mai functioneaza doar noua, dintre acestea una (Christiana) înfiintata dupa 1990. Situatia se datoreaza, adaugam noi, atât demolarilor, cât si desfiintarii multora si transformarii lor în locasuri parohiale, ambele procese consumate mai ales în sec. al XIX-lea, pe fondul instalarii secularismului de provenienta franceza. Un alt aspect pe care l-am sesizat este legat de asezarea manastirilor românesti în functie de relief. Majoritatea manastirilor, de altfel si cele mai vechi, le gasim în zonele muntoase, acolo unde vietuitorii puteau gasi linistea rugaciunii, fata de cele mai noi manastiri istorice (ne referim pâna la 1900) care se gasesc în zonele de câmpie, în sud, de exemplu, înspre Valea Dunarii. Vechimea unor manastiri din sec. XV-XVI este un fenomen care poate fi sesizat în acest atlas, fie ca este vorba de asezaminte situate în jurul unor curti domnesti, precum Târgoviste, Suceava, Bacau, Piatra Neamt sau Vaslui, fie pe drumurile comerciale mult traficate în medievalul românesc (ex. Valea Siretului). Evident ca, alaturi de rolul spiritual, astfel de manastiri constituiau adevarate fortarete militare.Mai multe informații în Ziarul Lumina.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 599

Id: 42199

Data: Jul 7, 2014

Imagine: