Pana pe la jumatatea secolului al XIX-lea, manastirile au fost cele care au asigurat si redactarea documentelor emise de cancelariile domnesti, si pastrarea lor, astfel incat rolul Bisericii, din acest punct de vedere, a fost unul extrem de important. Fondurile create de institutiile bisericesti, in special in Moldova si Ţara Romaneasca, cu mult inainte de infiintarea Arhivelor Statului, ofera cercetatorilor o informatie bogata cu privire atat la viata religioasa, cat si cea istorica, sociala, politica sau culturala dintr-un interval de existenta a statelor romanesti sarac in informatii.Nu doar istoria, dar si existenta unei parti insemnate a fondului arhivistic national al Romaniei este strans legata de istoria si activitatea Bisericii Ortodoxe din vechiul spatiu romanesc. Fondurile create de institutiile bisericesti din aceste zone, in special in Moldova si Ţara Romaneasca, cu mult inainte de infiintarea Arhivelor Statului (Bucuresti - 1831, si Iasi - 1832), ofera cercetatorilor o informatie diversa si bogata cu privire atat la viata religioasa, cat si la cea istorica, sociala, politica sau culturala dintr-un interval de existenta a statelor romanesti sarac in informatii. Toate impreuna constituie un tezaur inestimabil pentru cunoasterea istoriei tarilor romane si chiar a popoarelor vecine sau conlocuitoare. De subliniat si faptul ca Biserica nu doar a pastrat, de-a lungul secolelor, documente extrem de importante din acest punct de vedere, dar mai ales in epoca medievala, cand stiinta de carte era foarte putin raspandita, manastirile au fost centre de redactare a documentelor emise de cancelariile domnesti. Orice stat din lumea aceasta emite acte, care sunt apoi pastrate, arhivate, in special pentru valoarea lor legata de proprietate. Daca vorbim, spre exemplu, de un hrisov al lui Ştefan cel Mare, astazi il putem considera un act notarial, sub forma unui transfer de proprietate facut sub girul domnitorului. In ceea ce priveste arhivistica din spatiul romanesc, primele arhive ale statului, gandite ca institutii de sine statatoare, au fost instituite prin Regulamentele Organice din 1831. Astfel, in iunie acelasi an, s-au constituit Arhivele Statului de la Bucuresti, iar la 1 ianuarie 1832 au fost create, la Iasi, Arhivele Moldovei. Primul arhivist, cel care a organizat aceasta activitate in Moldova, a fost Gheorghe Asachi, care a primit cu aceasta ocazie si rangul boieresc de aga, devenind si membru al Sfatului Ţarii. Sigur ca si inainte de 1831 existau forme de arhivare. Divanele domnesti, de exemplu, tineau toate actele legate de proprietate si de functionarea cancelariei domnesti. In paralel, fiecare manastire avea o arhiva proprie si faptul ca multe dintre aceste acte au fost foarte bine pastrate peste secole si au putut ajunge mai apoi in atentia cercetatorilor a ajutat enorm in studiul istoriei noastre, explica directorul Directiei Arhivelor Nationale Iasi, Florin Cintic. Manastirile au fost au asigurat si redactarea documentelor, si pastrarea lorDaca vorbim de exemplul particular al Directiei iesene a Arhivelor Nationale, colectia de aici numara aproximativ 17.000 de metri liniari de arhiva, cuprinzand fonduri administrative, bisericesti, culturale, militare, economice, judecatoresti, sociale si personale. Printre cele mai vechi si mai importante documente gazduite la arhiva din Iasi se numara circa 400 de pergamente din vremea tuturor domnitorilor Moldovei, incepand cu Iuga Voda, Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare, Petru Rares sau Petru Movila, harti realizate in secolul al XVI-lea, celebrele timbre Cap de bour, scrisori si documente apartinand unor mari personalitati. In colectia Pergamente, cel mai vechi document aflat in pastrare la arhiva din Iasi este o relatare in limba franceza, semnata de Guillaume de Saint-Avy, ce dateaza de la 12 mai 1362, iar actul cu cea mai mare vechime emis intr-o cancelarie a Moldovei este un fragment hrisov al domnitorului Iuga Voda, de la 8 noiembrie 1399. In perioada medievala, cam tot ceea ce a insemnat document scris a fost in slavona, pentru ca aceasta era limba folosita in manastiri, iar de pe la 1800 a inceput scrierea in romaneste, dar cu caractere chirilice. Pana pe la jumatatea secolului al XIX-lea, manastirile au fost cele care au asigurat si redactarea documentelor, si pastrarea lor, astfel incat rolul Bisericii, din acest punct de vedere, a fost unul extrem de important. De asemenea, caligrafii de pe langa cancelariile domnesti erau, de regula, scoliti in manastiri, iar redactarea unui document presupunea o munca foarte migaloasa. Pe masura ce inaintam in timp, din secolul al XVII-lea incepand, pergamentele se transforma in adevarate opere de arta, expresie a rafinamentului la care se ajunsese, dar si a faptului ca pagina scrisa a inceput sa fie considerata din ce in ce mai importanta, astfel incat se acorda atentie nu doar mesajului, ci si formei care ambala acest mesaj. Pergamentele erau facute din piele de animal, de regula oaie, capra sau vitel proaspat nascut, prelucrata pentru a dainui in timp, inscriptionata cu cerneala vegetala de diverse culori, dar si cu imagini de un extraordinar rafinament. Aceste documente erau autentificate de domnitor prin pecetea stantata intr-un caus de ceara sau, in anumite cazuri, prin sigiliul inelar. Putini fiind stiutori de carte, semnaturile domnitorilor nu apar decat de prin secolul al XVII-lea, explica prof. dr. Florin Cintic.Gheorghe Asachi si Vasile Alecsandri, primii conducatori ai Arhivelor StatuluiIn colectia Manuscrise a fondului pastrat la Arhivele Nationale Iasi se gaseste un exemplar din celebrul Regulament Organicesc a Moldovei, din 1831, unde, la pagina 285, se precizeaza: In fiestecare an, la incheierea sesiilor Obstestii Adunari, orighinalurile samilor infatosate, precum si a alte documenturi, se vor depune in Arhiva Statului, a careia alcatuire si pastrare va fi incredintata unui boieriu cu insusirile cerute pentru asaminea dregatorie. Arhivistul Statului, ca un depozitariu al acturilor publice si dregatoresti, sa va numi de catre Domnul, din candidatii propusi de catre Obsteasca Obicinuita Adunare. La 1 ianuarie 1832, ca efect al acestei prevederi, au inceput sa functioneze la Iasi Arhivele Statului Moldovei, sub conducerea agai Gheorghe Asachi (1832-1850), urmat in aceasta functie de vornicul si apoi spatarul Vasile Alecsandri (1849-1853). Primul sediu al arhivelor a fost intr-o aripa a casei boierului Alecu Bals, iar in timp, documentele Moldovei au mai fost gazduite de Biserica Sfantul Ilie, de Şcoala Vasiliana de la Manastirea Trei Ierarhi, in manastirile Frumoasa si Cetatuia, iar din 1911 si pana in 1977, cand au fost mutate in actualul sediu al Directiei Judetene Iasi a Arhivelor Nationale, au fost pastrate in incinta fostei staretii a Manastirii Golia.(Articol publicat in Ziarul Lumina din 8 februarie 2013, aparut sub semnatura lui Bogdan Cront)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 677

Id: 28253

Data: Feb 8, 2013

Imagine: