Miliarde de stele, galaxii si clusterii isi dezvaluie formele si stralucirile impresionante. Explorarea cosmologica ne incredinteaza, prin aceasta, ca departarile universului ascund frumuseti ce par destinate unor descoperiri treptate. In ultimii 10 ani, telescopul Hubble a capturat imagini spectaculoase, ale unor artefacte gravitationale gigantice, plasmuite din gaz si praf interstelar, intinse pe sute de mii de ani lumina cubi, cu forme si cromatici incantatoare.Este adevarat, cosmosul este rece, ostil si fara viata. Insa departarile lui stimuleaza viata spiritului omenesc, suscitand deopotriva cercetarea cosmologica si incantarea. Şi, fapt poate prea putin reflectat, imaginile inregistrate de telescoape au un vadit continut estetic! O neasteptata fateta artistica se dezvaluie chiar in structurile cele mai indepartate din univers, starnind un fior interior, mai inainte de orice alt efort rational de deslusire a legilor lor. Lumea ascunde o frumusete neasteptata, dincolo de sfera propriu-zisa a esteticii (!), mai departe decat toate puterile de sesizare ale simturilor omenesti.Nu e vorba, asadar, la intalnirea noastra cu universul, doar de sesizarea matematicii ce organizeaza, in ascuns, structurile lui gigantice, printr-o lectura eminamente rationala. E vorba, in plus, de o remarcabila frumusete a cosmosului, de forme si culori stralucitoare, sculptate de forte gravitationale impresionante, in materia intergalactica.Asadar, universul se arata ochilor si ratiunii ca un fel de corp luminat de stele si intiparit cu o rationalitate profunda. Iar faptul acesta ca este sesizabil a fortat ratiunea omeneasca sa dezvolte matematica, justificand, in acelasi timp, toate eforturile omenesti, prelungite de-a lungul generatiilor, pentru a elabora o stiinta a rationamentelor si observatiilor, pentru a dezvolta ingineria aerospatiala si dispozitivele sau procedeele de observatie. Toate s-au dezvoltat ca sa privim mai bine in adancul universului. Dovedindu-se lizibil1, inteligibil, universul a stimulat curiozitatea si i-a rasplatit pe exploratori cu intelesuri adanci si cu peisaje de o frumusete aparte2.Lumea – spatiu experiential pentru exersarea puterilor omenestiInsa nu doar cosmosul este sesizabil. Lumea inconjuratoare se dezvaluie, pentru intreg echipamentul senzorial al omului, ca diversitate de stimuli, gata sa ofere experiente noi unui spirit miscat sa o descopere. Formele lucrurilor si sunetele lumii, culorile si texturile lor se desfasoara in fata noastra ca o scoala. Cum se poate vedea cu usurinta in viata fiecarui copil, zi de zi, lumea receptata de om se dovedeste a fi un laborator experiential, gata sa-i exerseze puterile de sesizare si intelegere.Poate cel mai pregnant, putem vedea acest univers al stimulilor si al experientelor adecvate omului, in mijlocul naturii, acolo unde darurile lui Dumnezeu sunt mai evidente. Padurea cu copacii si aerul ei curat, varfurile inalte ale muntilor, fosnetul frunzelor si cantul pasarilor, susurul raurilor si adierea vantului, fiecare in parte si toate la un loc, stimuleaza contemplatia si au evidente efecte terapeutice. Numeroase cercetari recente au scos la iveala acest caracter terapeutic al ambientului natural si efectele benefice asupra sanatatii si calitatii vietii. E important de spus aici, pe de alta parte, ca stiintele vietii nu au reusit sa catalogheze toate speciile existente pe Terra si ca nici industria farmaceutica nu a reusit sa puna in evidenta, cu atat mai putin sa foloseasca intreg potentialul terapeutic al lumii vii.Pe de alta parte, in multitudinea vietatilor minuscule, in forfota si miscarea vietii, stiinta descopera o rationalitate profund intiparita in organizarea grupurilor de insecte, in viata si miscarea pasarilor si animalelor. Studiile conving ca, in musuroaiele de furnici, in configurarea si dinamica stolurilor de pasari sau in roiurile de albine, in milioanele de specii vii, in zecile de mii de grupuri care le aduna, sunt prezente comportamente altruiste, ierarhii, roluri multiple, tipare de organizare cvasi-sociale3. Şi din nou trebuie spus ca nu avem de-a face doar cu o lume plina de rationalitate, adecvata ratiunii omenesti, asezata inaintea noastra ca o sarcina de explicitare a unui mecanism complex. E vorba si de o lume plina de lectii morale, de indicatii etice, care starneste admiratia, o lume care poate constitui o lectie pentru bunavietuire a omului.Asadar, lumea intreaga dezvaluita de lumina se desfasoara in fata omului ca un labirint capabil sa-i dezvolte puterile lui intelegatoare, deopotriva ca loc al explorarii si al exersarii lui etice, dar si ca spatiu al contemplarii si al instrainarii de lume, destinat in cele din urma unui spirit chemat sa-i depaseasca toate frrumusetile, printr-un exercitiu ascetic si contemplativ, care sa-l aduca pe om in stare de a-L sesiza pe Cel ce le-a creat pe toate.Urmele spiritului uman imprimate in substanta lumiiMai general, intreaga lume a vietii omenesti ascunde variate forme de intrupare. Nu este vorba doar de o rationalitate a lumii, plasticizata in structurile cosmice, careia ii spunem matematica, astrofizica sau cosmologie. Nu e vorba doar de o rationalitate profund intiparita in constitutia si miscarile lumii vii, careia stiinta i-a alocat arii precum biochimia, biofizica, medicina sau sociobiologia. Nu e vorba doar despre rationalitatea profund intiparita in dinamica terestra, careia ii spunem geofizica sau ecologie si care dezvaluie felul cum solul si apele Terrei, anvelopa atmosferei si tectonica placilor, antreneaza o ampla, complexa si decisiva miscare a resurselor fizice pentru intretinerea vietuitoarelor, pentru hrana si viata omului. Nu doar in aceste cazuri avem parte de forme de rationalitate prezenta in corporalitatea lucrurilor, de plasticizari ale unor ratiuni ce organizeaza armonios lumea, facandu-le pe fiecare sa slujeasca altora intr-un mod care pastreaza unitatea lumii in diversitatea ei.Şi viata omului e o continua exprimare a sufletului sau, ca radacina a vietii trupesti, prin trupul lui vizibil si sensibil. Şi limba pe care o vorbim e o forma plasticizata a gandurilor si experientelor vietii fixate in unitati distincte de inteles, carora le spunem cuvinte. Şi scrisul reprezinta cuvintele incorporate in siruri de semne grafice, care intiparesc gandurile cuiva peste veacuri. Şi operele de arta sunt forme de intrupare, in substanta lumii, plasticizari ale ideilor si intentiilor artistului, tot asa cum si literatura e invesmantarea vazuta a unei experiente interioare, scoaterea ei la iveala prin imprumutul cuvintelor, prin folosinta vocabularului. Orasele, constructiile arhitecturale, spectacolele, evenimentele istorice, organizarea sociala, regimurile politice, toate si fiecare in parte, pot fi vazute ca plasticizari ale unor intentii omenesti, care lasa in trupul naturii create, al lumii si al istoriei urme vazute. In toate, omul intipareste proiectele sale. In mod exceptional, eroii se lasa intipariti de nazuintele cele mai inalte ale umanitatii, imprimati de dorul ei dupa o viata in adevar si dreptate, purtand in trupurile lor ranile pretioase ale jertfei. Şi, la capatul de sus al acestor experiente existentiale de intrupare a nazuintelor spiritului omenesc in lume, sfintii intrupeaza poruncile divine si se lasa ei insisi imprimati, intipariti, in trupul, sufletul si viata lor de Spiritul divin, facand in felul acesta sesizabila in ei si in lume, de-a lungul vietii lor si al istoriei, lucrarea lui Dumnezeu.Creatia - Opera ce dezvaluie pe DumnezeuPraznicul Nasterii Domnului ne dezvaluie intelesul tuturor acestor situatii remarcabile. Cand Fiul lui Dumnezeu se face om, se vede mai deslusit cum toate cele din lume sunt intiparite de Ratiuna Suprema, de Logosul divin, si cum toate sunt expresia unei lucrari dumnezeiesti care le-a facut pe toate asa. In lumina Intruparii, si Creatia, si Scriptura se vadesc a fi trepte care conduc spre Dumnezeu si care il pregatesc pe om pentru comuniunea desavarsita cu El, comuniune care va fi posibila in Hristos nascut om din Fecioara Maria.Sfantul Maxim Marturisitorul, facand referire la ratiunile din Creatie si din Scriptura (logoi), vede si in Creatie, si in Scriptura intrupari ale Logosului. Creatia este prima intrupare a lui Hristos. Scriptura este coborarea lui Dumnezeu in cuvinte, iar Intruparea Fiului lui Dumnezeu ca om este cea care le implineste pe celelalte. Parintele Staniloae observa ca, inca din legea naturala, se vedea intentia lui Dumnezeu ca, de la vorbirea indirecta, prin cuvintele concretizate in legi naturale, sa treaca la vorbirea directa, prin poruncile scrise, pentru a se dezvalui intr-un fel mai evident. Iar la urma, scrie parintele Staniloae, "era necesar ca, dupa ce a facut auzite cuvintele Sale, sa Se arate Insusi Cuvantul s...t, prin Intrupare"4. Iar acestea se intemeiaza in faptul ca intreaga Creatie este facuta intru, prin si pentru Hristos Logosul: "Pentru ca intru El au fost facute toate, cele din ceruri si cele de pe pamant, cele vazute si cele nevazute, fie tronuri, fie domnii, fie incepatorii, fie stapanii. Toate s-au facut prin El si pentru El" (Coloseni 1, 16).Taina Tainelor, care face toate acestea posibile, spune in alt loc parintele Dumitru Staniloae, urmand Sfantului Maxim Marturisitorul, este tocmai aceea ca Dumnezeu cel necreat a facut o Creatie pe care o poate aduce in stare de unire cu El. Nici o parte a realitatii nu ramane in afara acestei taine5! Iar Intruparea implineste aceasta Taina, intrucat Fiul lui Dumnezeu se face om. Cand intra in cuprinsul lumii, El vine intru ale Sale! Vazandu-L pe Fiul lui Dumnezeu nascut om, intelegem ca pana la Intruparea Lui, prin toate cele create, prin Scriptura, dar si prin insasi felul omului de a fi, cu stradania lui de a imprima spiritul sau in materia lumii, Logosul divin a pregatit lumea pentru Intruparea Sa ca om.Cand Cerurile se deschid si Ingerii cu oamenii canta impreuna, rationalitatea lumii atinge conditia ei deplina, devenind rationalitate drept-slavitoare. Cerul participa, prin steaua calauzitoare, la bucuria oamenilor si a ingerilor, primind pe Cel ce l-a facut, nascut Prunc din Fecioara Maria. La fel si lumea necuvantatoarelor, si pamantul care gazduieste venirea Fiului in lume. Toate Il primesc, iar aceasta se petrece pentru ca mai intai de toate intreaga Creatie a fost facuta prin El si pentru El. Creatia este o plasticizare a bunavointelor lui Dumnezeu, intreg continutul ei nefiind altceva decat o rationalitate adusa la existenta din bunavointa divina libera, prin Fiul lui Dumnezeu – Logosul, de catre Persoanele Treimii Care au voit sa impartaseasca oamenilor viata si iubirea.Creatia intreaga e strabatuta de evenimentul IntrupariiAsadar, pentru ca intreaga Creatie, viata si omul sunt, in esenta lor, plasticizari ale bunelor voiri divine, fiind exprimarea sensibila a gandurilor si planului lui Dumnezeu, intelegem de ce in toate cele create gasim o rationalitate profunda, si de ce si viata omului se dovedeste a fi, in esenta, o exprimare plasticizata a spiritului sau, imprimata in variate forme in materia lumii si in trupul istoriei. Sfantul Maxim Marturisitorul scrie ca "pentru noi cei grosi la cugetare a primit sa Se intrupeze si sa Se intipareasca (sa ia chip) in litere, in silabe si cuvinte, ca din toate acestea sa ne adune pe incetul la Sine pe noi, cei ce urmam Lui, uniti in Duh"6. Intruparea Cuvantului in Hristos pentru oameni, scrie parintele Staniloae, e pusa in legatura cu in-corporarea Lui in toate lucrurile, "ca in niste semne".In felul acesta intelegem ca toata Creatia si istoria lumii este strabatuta de evenimentul Intruparii Logosului, intiparit in lucrurile create mai intai in om, in chipul lui dumnezeiesc, prin excelenta, in cuvintele Scripturii si, in fine, si in mod deplin, in Iisus Hristos. Nimic din ceea ce exista nu ramane in afara acestei intentii de invaluire si dezvaluire a lui Dumnezeu. Prin toate cele create, Dumnezeu se arata si se ascunde, in acelasi timp. Nimic nu ramane in afara acestei iubiri a lui Dumnezeu, Care lucreaza acoperind si descoperind totodata pe Dumnezeu in lumea creata si in viata omului. In toate cele create exista intelesuri care trimit la El, incat lucrurile, creaturile si Scriptura se arata ca porti de intrare a omului in orizontul spiritual al vietii. Şi, la urma, dar mai presus de toate, Fiul lui Dumnezeu facut om, Iisus Hristos, se arata pe Sine ca Usa care duce pe om la Dumnezeu Tatal, in Duhul Sfant.Acum intelegem de ce omul, prin toate cate face, se dezvaluie si se ascunde deopotriva, exprimandu-se pe sine prin arta sau inginerie, dar ramanand, in acelasi timp, ascuns in toate si mai presus de toate aceste expresii vazute. Pentru ca intreaga Creatie e, mai intai, o dezvaluire a lui Dumnezeu Care se face cunoscut prin Creatie si Scriptura, si prin Fiul facut om, dar Care ramane ascuns in porunci si se daruieste pe Sine si se impartaseste oamenilor tainic in Biserica, prin Sfintele Taine. "In fiecare slucrut e intreg sCuvantul lui Dumnezeut, scrie Sfantul Maxim Marturisitorul. (...) E prezent in toate prin ratiunile lor ce iradiaza din aceeasi Ratiune si in toate cuvintele ce ni le adreseaza prin ele acelasi Cuvant ipostatic. Numai pentru ca S-a intrupat Cuvantul dumnezeiesc, in aceasta noua lege a harului El poate fi vazut in toate lucrurile", "ca incorporari ale ratiunilor si cuvintelor Lui", fara ca aceasta sa insemne identificarea Lui cu ele. Numai cu ajutorul harului, omul poate sa ajunga sa il simta pe El lucrand in ele "ca Subiect mai presus de ele, transcendent lor"7.Acum se vede mai deslusit de unde si de ce are omul puterea de a crea, de a construi, de a organiza lumea si viata. Fiinta creata dupa chipul lui Dumnezeu, omul - ca un dumnezeu mai mic, e randuit in lume cu puterea de a-si intipari spiritul lui in substanta ei, pentru ca in ultima instanta lumea e destinata sa se umple prin lucrarea lui, de Duhul Sfant, atunci cand omul ii urmeaza in viata Dumnezeului-om Iisus Hristos.Note: 1 Vezi Hans Blumenberg, "Lizibilitatea lumii", traducere de Maria Magdalena Anghelescu, Cluj: Editura TACT, 2011, 430 p.2 Cat si mai ales cum ar fi progresat stiinta daca am fi trait intr-un Univers neinteligibil, fara legi? Ce rost ar mai fi avut o astfel de cunoastere si cum s-ar fi putut ea transmite de la o generatie la alta? De fapt, cu mare greutate ne putem imagina procese care sa nu fie in nici un fel descriptibile, cata vreme in universul acesta, chiar si haosul suporta descrieri matematice?3 Date de acest fel fac parte din aria sociobiologiei, care, cu exceptia unor interpretari ideologizante, reprezinta o vasta si interesanta arie de lucru, in care sunt urmarite si consemnate date si situatii de acest fel din lumea vie.4 Pr. Dumitru Staniloae, nota 181, in Sf. Maxim Marturisitorul, "Ambigua", Editura I.B.M.B.O.R., 2006, p. 226.5 "Teologie Dogmatica Ortodoxa", vol. III, Editura I.B.M.B.O.R., 1997, p. 5.6 Sfantul Maxim Marturisitorul, "Ambigua", 98, p. 370.7 Parintele Dumitru Staniloae, nota 319, in Ibidem, pp. 370-372.(Articol realizat de Diac. dr. Sorin Mihalache si publicat in Editia din data de 23 decembrie 2012 a saptamanalului "Lumina de Duminica")

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 702

Id: 27096

Data: Dec 23, 2012

Imagine: