Pentru orice român care ajunge în Biserica „Sfântul Arhanghel Gavriil“ din Nazaret bucuria este întregita de faptul ca frescele care împodobesc peretii sfântului lacas au fost pictate de cei trei frati români Mihai, Gavril si Nicolae Morosanu, informeaza “Ziarul Lumina”.Când ajungi în orasul copilariei Domnului Iisus ramâi ancorat undeva între prezent si ancestral, iar harul ce se cerne, ca pretutindeni în Ţara Sfânta, coboara ca odinioara întru întâmpinarea Bunei Vestiri. Nazaretul în sine te face sa simti prezenta arhanghelilor între grandoarea bazilicii catolice si spiritualitatea profunda a bisericii ortodoxe, înaltate pe locul izvorului unde Maria Fecioara s-a întâlnit cu îngerul, atunci când acesta i-a vestit nasterea cea mai presus de fire.Pe când rasarea soarele, am plecat din valea Jezreelului, care porneste dinspre litoralul de lânga Haifa, jos spre Tiberiada, pentru ca apoi, ajungând în zona colinara, sa admiram panorama Nazaretului în toata splendoarea lui. Când spui Nazaret, te gândesti la locul de nastere al Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si al Dreptului Iosif, dar si la meleagurile pe care Mântuitorul Iisus Hristos si-a petrecut anii copilariei si adolescentei. Nazaretul de Sus, un oras modern, este locuit de evrei, pe când Nazaretul de Jos este tipic oriental, între cele doua existând diferente de neimaginat. Toate evenimentele scripturistice legate de Nazaret s-au derulat în actualul Nazaret de Jos, care astazi este împartit în trei cartiere: cartierul crestin-ortodox, cartierul crestin-catolic si cartierul musulman. În ziua în care am pasit prima oara în Nazaret, am trait un sentiment extrem de ciudat, datorita contrastului dintre cele doua zone ale orasului, nou si vechi, modern si arhaic, totul are dubla valenta acolo. Satul acela mititel de-acum doua mii de ani, despre care în cronici se scrie ca era la marginea lumii, este astazi unul din orasele mari ale Israelului, un fel de capitala a arabilor. Pe stradutele înguste, ce urca si coboara într-un du-te-vino, ai senzatia ca esti într-un autentic bazar arabesc, în care misuna europeni, americani, indieni si asiatici de tot felul. Din locul acela, fiecare se îndreapta pentru meditatie si rugaciune spre lacasul de cult caruia îi apartine.În dimineata în care am ajuns noi în Nazaret, strazile erau pline de pelerini. La un moment dat, dupa ce am strabatut o straduta strajuita de flori, care mai de care mai colorate, respirând aerul proaspat al unei dimineti excesiv de senine, ne-am trezit în fata unei imensitati spirituale si arhitecturale, cea a bazilicii catolice a Bunei Vestiri, o biserica de o încarcatura artistica uluitoare. Trecut si prezent într-un monumental lacas de cult, modern, placat în piatra alba si rosie. O deschidere larga, poligonala, strajuieste un altar modern din marmura alba ce se contureaza pe ramasite de coloane si altare, pe bucati de piatra slefuite de amprenta timpului. Începând de la arheologia subsolului si pâna la multitudinea de icoane imense, vitralii, reliefuri ceramice, mozaicuri din cele mai variate materiale, intarsii de marmura colorata, totul este fascinant. Considerata cea mai mare constructie din Orientul Mijlociu, Bazilica Bunei Vestiri a fost ridicata pe locul casei Sfintilor Ioachim si Ana, a casei Maicii Domnului, pe ruinele unei biserici bizantine.

Întâlnirea cu biserica ortodoxa zugravita de bucovineni

Plecând de la aceasta impunatoare biserica, am coborât pe aceleasi stradute înguste, sub impactul destul de puternic al trecutului, pâna când am ajuns într-o piateta, lânga un perete alb si o ogiva placata în marmura, în fata unei biserici micute, dar care emana dintru început o caldura aparte, biserica ortodoxa „Sfântul Arhanghel Gavriil“. Aceasta a fost construita de o comunitate de greci ortodocsi lânga izvorul satului de odinioara, de unde toti localnicii veneau sa ia apa, izvor care exista si astazi, iar apa acestuia este foarte buna, racoritoare si vindecatoare, precum în vremurile acelea. Dar pentru a ajunge la izvor trebuie sa cobori treptele unui culoar ce porneste din absida de nord si care te duce la câtiva metri mai jos de nivelul actual al strazii. La capatul acestuia, încarcatura emotionala se amplifica. Dupa ce am sorbit cu sete din apa de o limpezime aparte, am simtit o purificare ce patrundea pâna în maduva oaselor. Am adus si în tara o sticluta cu apa de la Izvorul Fecioarei Maria, apa care s-a dovedit a fi nestricacioasa, precum agheasma, si din care credinciosii beau în momente de boala sau alte încercari. Desi mica, biserica este foarte frumoasa, cu decoruri geometrice de intarsii de piatra si marmura colorata, sustinute de arcade arhaice. Pe iconostas înca mai sunt icoane grecesti de secol XVIII, dar ceea ce mi-a dat fiori a fost momentul în care am început sa-mi rasfat privirea cu frescele ortodoxe realizate de pictorii bisericesti români Mihai, Gavril si Nicolae Morosanu. În clipa aceea m-am simtit acasa. O cromatica echilibrata, armonios îmbinata cu tabloul iconografic general. Acesti pictori, originari din Bucovina, au lasat în Ţara Sfânta un crâmpei de suflet românesc prin icoanele si frescele care vor dainui în timp, alaturându-se valorilor artistice ale tuturor crestinilor.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 713

Id: 35353

Data: Nov 8, 2013

Imagine: