Sfantul Cuvios Parinte Dimitrie, care se numește cel Nou, spre deosebire de Sfantul Mare Mucenic Dimitrie, Izvoratorul de Mir († 290 d.H.), a inflorit cu varsta și cu darul, pe vremea binecredincioșilor imparați romano-bulgari (secolele XII-XIV), intr-un sat mic numit Basarabov, așezat pe apa Lomului. S-a nascut din parinți saraci, dar buni creștini dreptmaritori.Inca din copilarie, Sfantul nu s-a deprins la invațaturi inalte, nici la meșteșuguri stralucite, nici la maiestrite neguțatorii, ori la desfatarile copilarești și la alte placeri cu care se indeletnicesc tinerii cei iubitori de lume și de cele ale lumii, ci s-a indeletnicit cu meșteșugul meșteșugurilor, la lucrarea faptelor bune, a smereniei și a rugaciunii, ca și Avraam, Isaac și Iacov; caci prin astfel de virtuți cu inlesnire se invrednicește omul a vorbi cu Dumnezeu și degraba se imprietenește cu El, facandu-se bineplacut Lui.Dintru inceput, fericitul se indeletnicea cu luare aminte și osardie cu pașunatul vitelor satului sau, precum odinioara Iacov paștea turmele lui Laban. Dupa ce cu sarguința și cu nevoința s-a ostenit destula vreme și s-a trudit intr-aceasta smerita ascultare, pe toate cele ale lumii ca pe un nimic socotindu-le, s-a retras intr-o peștera pe apa Lomului in sus, unde era o manastire. Aici a primit schima monahala, fugind de rudenii, prieteni și cunoscuți.Apoi, prin viața cea cu totul imbunatațita, izbavindu-se de orice ispita și necaz, a inceput, ca un viteaz ostaș al lui Hristos, sa alerge spre luptele cele mai anevoioase și duhovnicești: post aspru, priveghere și rugaciune de toata noaptea, sporind acestea cu smerita cugetare intru frica lui Dumnezeu, lucrari care i-au adus masura intregii ințelepciuni, din care se naște curația vieții și podoaba faptelor monahicești. Ca, de n-ar fi fost intru acest chip, nu s-ar fi invrednicit sa fie și dupa moarte nestricacios și, de nu și-ar fi agonisit prin lucrarea faptelor bune harul Sfantului Duh, in puterea caruia trupul sau și pana acum se pastreaza intreg și inmiresmat, n-ar fi ingaduit atatea schimbari și atatea intamplari, despre care vom vorbi mai jos.Dupa ce s-a facut desavarșit intru toate faptele bune, ajungand a fi barbat desavarșit, la masura varstei plinirii lui Hristos, și, pe cand a mai viețui in trup i se parea o adevarata paguba, iar a zbura spre veșnicile locașuri - o neprețuita dobanda, Dumnezeu, pe Care-L iubea și pe Care-L dorise, a hotarat sa-l mute din cele de aici. Și iata ca, din tainica descoperire dumnezeiasca, mai dinainte cunoscandu-și sfarșitul și, culcandu-se intre doua pietre mari ce se aflau acolo, aproape de peștera, tocmai pe țarmul Lomului, și-a dat stralucitul sau suflet in mana lui Dumnezeu, iar mult truditul lui trup multa vreme a ramas nevatamat intre acele doua pietre.Odata, s-a revarsat apa Lomului, incat prabusea copacii de pe tarmuri, surpa podurile si aducea cu ea bolovani mari. Atunci s-au surpat lespezile care acopereau trupul sfințit al Cuviosului Dimitrie cel Nou și moaștele au cazut in apa, ramanand vreme indelungata acolo, ca o neprețuita comoara duhovniceasca.Dar, voind sa proslaveasca pe robul Sau pe pamant precum l-a proslavit și in ceruri, a descoperit Dumnezeu aceasta prin ingerul Sau, care s-a aratat in chipul Cuviosului, in vis, unei copile, care era chinuita de duh necurat, aratandu-i locul și zicandu-i: Eu te voi vindeca, daca parinții tai ma vor scoate din apa!Dimineața, copila a spus parinților visul pe care l-a avut. Atunci, adunandu-se preoți și oameni mulți, s-au dus toți la locul descoperit copilei in vis, unde adeseori se ivea o lumina, care se socotea de cei de rand a fi semn ca acolo era o comoara. Cautand cu de-amanuntul, au aflat sfintele lui moaște in prundiș, dupa cum se aratase copilei, le-au scos intregi, stralucind ca aurul, și le-au dus in satul Basarabov.Vestea despre aflarea cinstitelor moaște a strabatut toate imprejurimile și a ajuns și la urechile domnitorului Țarii Romanești. Acesta indata a trimis preoți și boieri, ca sa aduca in țara noastra moaștele Sfantului Cuvios Dimitrie. Mergand trimișii domnești in satul Basarabov, au luat moaștele Cuviosului și au pornit catre Țara Romaneasca. Insa, ajungand cu dansele pana la un sat ce se numea Ruse, aproape de o fantana, au lasat sfintele moaște, de vreme ce – prin dumnezeiasca minune – n-au putut sa le duca mai departe. Iar preoții și boierii, vazand aceasta și nedumirindu-se ce vor face, s-au sfatuit sa injuge doua junici tinere la carul in care se aflau moaștele Sfantului și sa le lase sa mearga incotro vor vrea, socotind – cu dreptate – ca aceasta va fi voia Cuviosului. Și – o, minune! – junicile s-au intors indata cu moaștele Sfantului inapoi la Basarabov, oprindu-se in mijlocul satului. Drept aceea, preoții și boierii s-au intors fara nicio isprava și au spus domnitorului toate cele ce au vazut. Atunci domnitorul Țarii Romanești a trimis din nou boieri cu bani și au facut o biserica in numele Cuviosului Dimitrie, acolo unde s-a oprit Sfantul.Multe minuni a savarșit celor care au nazuit cu credința catre dansul. Dintre acestea noi vom istorisi cateva dintre cele ce s-au insemnat de martori ai acestora demni de crezare.Astfel, doua femei surori, anume Aspra și Ecaterina din Cernavoda, au facut o biserica preafrumoasa, punandu-i hramul Adormirea Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, și s-au sfatuit intre ele cum ar putea sa ia vreo particica din moaștele Sfantului Dimitrie, ca sa o aduca in biserica lor; caci a le lua cu totul socoteau ca nu va vrea Sfantul, precum a și fost. Deci, venind cu smerenie și cu evlavie și inchinandu-se Sfantului, au luat in taina o mica particica din moaștele lui și, vrand sa se duca cu caruțele lor, caii nicidecum n-au putut a se mișca din locul acela, deși vizitii ii bateau mereu. Atunci, coborand din caruțe, cu lacrimi au alergat și au cazut la moaștele Sfantului și, punand particica la locul ei, s-au rugat sa le ierte greșeala; și așa, izbavindu-se de nevazuta oprire, s-au dus cu pace in satul lor.Altadata, a venit Preasfințitul Mitropolit al Tarnovei, anume Nichifor, cu soborul lui, ca sa se inchine cinstitelor moaște ale Sfantului Dimitrie. Și, inchinandu-se mai intai Mitropolitul și sarutand sfintele moaște, s-a departat puțin și a șezut pe un scaun; dupa aceea, mergand pe rand toți ceilalți din sobor și sarutand sfintele moaște, un oarecare monah, anume Lavrentie, in vremea sarutarii, incercand sa rupa cu gura o mica particica din moaștele Sfantului, a ramas cu gura deschisa; și toți, cautand la dansul și vazandu-l cu gura deschisa, nu pricepeau ce a patimit, iar Mitropolitul i-a poruncit sa se dea la o parte, ca sa se inchine și ceilalți. Dar el, fiind mut și fara glas, de-abia s-a departat puțin de la sicriul Sfantului. Dupa ce au ieșit toți, a cazut cu lacrimi la moaștele Sfantului, cerandu-și iertaciune, și astfel i s-a dezlegat limba și a grait ca mai inainte. A mers apoi cu Mitropolitul la cel care-i gazduia și i-a spus toate cele ce a patimit. Iar el a zis: O! Pacatosule, cum n-ai socotit, ca de-ar fi fost sa se imparta sfintele moaște la toți care vin sa se inchine lor, pana acum n-ar mai fi ramas nimic. Deci, de acum pocaiește-te, ca ai greșit lui Dumnezeu și Sfantului.Un iubitor de Dumnezeu, Episcop al Preslavului, anume Ioanichie, cazand intr-o boala foarte grea, era purtat de patru inși și, neputand a se vindeca, l-au dus in biserica Sfantului Dimitrie. Acolo l-au pus jos cu așternutul lui și, slujindu-se Sfanta Liturghie, dupa trei ceasuri s-a ridicat sanatos și umbla pe picioarele sale, laudand pe Sfantul și mulțumindu-i.Intre anii 1769 și 1774, fiind razboi intre imparația Rusiei și Poarta Otomana și cuprinzand rușii țarile noastre romanești, generalul Petru Saltikov a trecut Dunarea și, pornind razboi asupra Rusciucului, a ocupat și cateva sate de peste Dunare, intre care și satul Basarabov, unde se aflau moaștele Sfantului, pe care, luandu-le, voia sa le trimita in Rusia. Un creștin drept-credincios, anume Hagi Dimitrie, aflandu-se intr-acea vreme langa general, a cazut inaintea lui cu rugaminte, ca sa nu instraineze sfintele moaște, ci sa le daruiasca țarii noastre, pentru prazile și jafurile ce a patimit din pricina razboiului și s-o mangaie cu acest dar. Induplecandu-se, generalul a daruit sfintele moaște Țarii Romanești.In zilele Preasfințitului Mitropolit Grigorie al II-lea al Țarii Romanești, primindu-le tot poporul cu mare cinste și evlavie, le-a așezat in biserica cea mare a Sfintei Mitropolii a Munteniei. Și indata a simțit poporul ocrotirea și sprijinul Sfantului, caci nu numai ca a incetat razboiul dintre ruși și turci, dar a contenit și boala ciumei cea infricoșatoare. Și mult ajutor și mare folos caștiga toți cei care cu credința nazuiesc la moaștele Sfantului! De atunci și pana astazi acolo au ramas, chiar daca, in vremurile din urma, necredincioșii au dorit sa le scoata afara și sa darame din temelii biserica și palatul patriarhal. Dar Sfantul Dimitrie nu a ingaduit aceasta, ci a facut sa cada tirania și a pazit neatinsa biserica ce-i adapostește cinstitele moaște.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 484

Id: 17324

Data: Oct 21, 2011

Imagine: