Sfantul Iacob s-a nascut la 20 ianuarie 1719 intr-o familie dreptcredincioasa din Bucovina. Crescand in duhul adevaratei evlavii, la numai 12 ani a intrat in viata monahala. Formarea sa duhovniceasca este legata de obstea Manastirii Putna si a Sihastriei Putnei, dar si de Mitropolitul Antonie al Moldovei (1730-1740), al carui ucenic a fost (acelasi mitropolit care, in Kiev, l-a convins pe viitorul sfant Paisie de la Neamt sa vina in Moldova pentru a se forma duhovniceste).

Vazand parintii putneni pe acest tanar cu intelepciune de batran si viata aleasa, l-au randuit a fi hirotonit preot la numai 17 ani, apoi a fost ales egumen al Manastirii Putna la varsta de 25 de ani. In anul 1745 a fost ales episcop de Radauti, unde a tiparit un Liturghier slavo-roman si a infiintat o scoala pentru invatarea limbilor slavona, greaca si romana. Dupa doar cinci ani, vrednicia si ravna sa au fost hotaratoare pentru mutarea sa in scaunul de mitropolit al Moldovei, la Iasi. Intre 1750 si 1760 a desfasurat o intensa activitate pastorala si sociala, promovand tiparul romanesc si veghind la traducerea de carti folositoare de suflet. Reusind sa deschida o tipografie, in 10 ani a tiparit 15 carti de slujba si invatatura in limba romana, care s-au folosit in bisericile si manastirile din toate tinuturile locuite de romani.

Grija pentru romanii din Transilvania, amenintati sa-si lepede credinta stramoseasca, si-a manifestat-o atat prin tiparirea de carti spre apararea dreptei credinte, cat si prin hirotonirea de preoti si trimiterea de antimise in parohiile lipsite de pastori sufletesti, in Maramures si in tinutul Clujului.

Sfantul Iacob s-a indurerat pentru nestiinta de carte a pastoritii sai, deoarece, dupa cum spunea, din cresterea copiilor, ca dintr-o radacina buna sau rea, toata viata curge . De aceea a infiintat scoli si a tiparit carti de invatatura si de slujba, dand la lumina primul Abecedar romanesc (Bucvar) si infiintand, pentru copiii satului Putna, prima scoala elementara rurala din Moldova. A dispus traducerea Vietilor sfintilor, care sunt adevarate manuale in care orice om, de orice varsta, fire si stare, isi poate afla un model de viata, dar in vremea pastoririi sale s-a reusit doar traducerea primelor 6 din cele 12 volume.

Pe langa purtarea de grija fata de Manastirea Putna si asezamintele ei, Mitropolitul Iacob a ajutat si alte manastiri si biserici, cum ar fi Manastirea Doljesti, biserica Sfantul Dumitru din Suceava, Catedrala episcopala din Suceava si Catedrala mitropolitana din Iasi, Manastirea si spitalul Sfantul Spiridon din Iasi si altele.

In vremea domniilor fanariote, a intervenit, impreuna cu ceilalti ierarhi ai tarii, pentru eliminarea unor forme de asuprire (desfiintarea veciniei in 1749) si a unor biruri impovaratoare (desfiintarea vadraritului in 1756), in primul rand a vacaritului (in 1757), legand cu blestem pe domnii tarii sa nu revina asupra acestora.

Ca un facator de pace si ocrotitor al poporului, Mitropolitul Iacob a cerut, in anul 1758, hanului tatarilor sa inceteze pradarea Moldovei, iar in anul urmator a potolit o rascoala a poporului, impunand domnitorului sa indeplineasca unele cerinte, pentru pacificarea tarii. A mustrat adesea pe unii conducatori din acei ani, din pricina carora, in cele din urma, a fost silit sa-si lase scaunul mitropolitan in anul 1760, nevrand sa ingaduie impunerea din nou a darilor impovaratoare.

Petrecand ultima parte a vietii la manastirea sa de metanie, Mitropolitul Iacob a continuat actele de ctitorire incepute in perioada cat a fost mitropolit in scaun, devenind astfel al doilea mare ctitor al Putnei, intarind-o duhovniceste si material. Astfel, ea a devenit unul dintre stalpii Ortodoxiei romanesti in vremurile grele ce aveau sa vina odata cu rapirea Bucovinei de catre Imperiul Habsburgic, in anul 1775.

Retragerea la manastire i-a fost prilej Sfantului Iacob de adancire in rugaciunea curatitoare si luminatoare de suflet. El a spus acest cuvant despre rugaciune: Dumnezeiasca rugaciune, aducand lumina lui Hristos in sufletele noastre si risipind dintru dansul negura ce-l vatama pe el, il face mai apoi cu mult mai luminat decat soarele, caci aievea stiut este ca cel ce vorbeste cu Dumnezeu este mai sus de moarte si de stricaciune .

Simtindu-si sfarsitul aproape, dupa Pastile anului 1778 a mers la Sihastria Putnei si a primit tunderea in marea schima prin mana duhovnicului sau, Sfantul Cuvios Natan, luand numele de Eftimie. Dupa patru zile, pe 15 mai 1778, a trecut cu pace la Hristos Domnul. A fost inmormantat in pridvorul manastirii sale de la Putna, ca nou ctitor al ei.

Purtandu-si cu sarguinta si cu vrednicie crucea slujirii arhieresti, si cu blandete si smerenie pe aceea de a fi prigonit pentru dreptate, jertfindu-se pe sine pentru poporul incredintat lui spre pastorire, Mitropolitul Iacob si-a inchinat intreaga viata slujirii Bisericii, luminarii poporului prin scoala si tipar, apararii celor nedreptatiti si povatuirii sufletelor spre mantuire, ramanand in amintirea poporului credincios drept pastorul celor saraci si smeriti, care a dus o viata de Sfant . De aceea, cu prilejul implinirii a 550 de ani de la intemeierea Manastirii Putna, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotarat, in sedinta sa din 6-7 iunie 2016, trecerea mitropolitului Iacob Putneanul in randul Sfintilor, cu zi de praznuire la 15 mai, ziua trecerii sale la cele vesnice.

Pentru ale lui sfinte rugaciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieste-ne pe noi. Amin.

The post Viata Sf. Iacob Putneanul, Mitropolitul Moldovei appeared first on Basilica.ro - Agentia de presa a Patriahiei Romane.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1140

Id: 60088

Data: Jun 7, 2016

Imagine: