Trebuie sa recunosc ca, desi s-au scos la Arhiepiscopia din Alba Iulia editiile critice ale celor doua lucrari monumentale ce le datoram Mitropolitului Simion Ştefan - Noul Testament si Psaltirea -, nu mi-a venit mie gandul de a initia procedura indatinata de canonizare a vrednicului Vladica. Ea mi-a fost sugerata de Preafericitul Parinte Patriarh Daniel. In acest context, simpozionul anual care se desfasoara in ajunul 'Sfintilor Ardeleni' la Alba Iulia a avut in atentie personalitatea Mitropolitului Simion Ştefan.Nu stiu daca Mitropolitul Simion Ştefan a citit Dogmatica Sfantului Ioan Damaschin, dar, din felul in care se raporteaza la textul Scripturilor, se vede ca a gandit ca si el. Considera ca si acela ca lecturarea Noului Testament pentru slujitorii Bisericii si pentru credinciosi este o preocupare duhovniceasca de prima importanta. Vladicul Simion Ştefan il atentiona pe principele Gheorghe Rákoczi ca trebuie 'sa poarte grija de aceasta, cum sa aiba oamenii de supt biruinta lui mancare si bautura sufleteasca', aducandu-i aminte de cuvintele Mantuitorului de la Matei 4, 4, argumentandu-i faptul 'ca omul crestin, din cuvantul lui Dumnezeu neputrezatoriu se naste din nou'. Şi, inspirandu-se din ravna pentru Scripturi a inaintasilor, s-a straduit 'sa mareasca slava lui Dumnezeu si sa vesteasca cuvantul lui Dumnezeu in tara lui in toate limbile', chiar daca acest lucru a fost cu cheltuiala si a fost nevoit sa trimita 'carturari in tari straine, sa invete cu de-adinsul cuvantul lui Dumnezau din scriptura jidoveasca si greceasca'. Chiar daca aceste laude sunt de circumstanta, ele ne pun la curent cu faptul ca traducerea Noului Testament a presupus o preocupare foarte serioasa. De fapt, nu se poate presupune ca Mitropolitul Simion Ştefan a cultivat un servilism extrem, dimpotriva. In predoslovia catre 'Maria sa, craiul Ardealului', scrie: 'Ca n-au facut Dumnezau oamenii pentru craiu, ce au ales Dumnezau si au randuit craii si domnii pentru oameni, ca sa-i socoteasca si sa-i pazeasca'. Simion Ştefan, din iubire fata de Hristos, le pune la indemana romanilor cuvantul Mantuitorului: 'Iar noao crestinilor, evangheliia ni-e veaste buna care sau prorocii si apostolii, despre descumpararea neamului omenesc si de intramarea dereptatii si vietiei de veac pren Hristos, au vestit lumii. Şi iaste a doao parte a invataturii ceresti, carea fagaduiaste ertaciunea pacatelor pocaitilor si credinciosilor in Hristos' .Om al rugaciuniiIn predoslovia cartii sunt exprimate cateva ganduri, poate inspirate din Sfantul Vasile cel Mare: 'Cartea Psaltirii cuprinde toate lucrurile care-s de folos; lucrurile venitoare le proroceaste, iar vietile sfintilor cele trecute le pomeaneste; viilor le randuiaste leage si le tocmeste obiceaiu si easte vistiarul a toate invataturile bune, varecarele-s de lipsa spaseniei omului. Ca ranele ceale de demult ale inimilor le vindeca, si celor noao inca le da leac; beteagii vraciuiaste-i, pre cei sanatosi tine-i si-i pazeste; si scarba o domoleaste, slabiciunea inimilor noastre o intareaste; si gandurile noastre le indrepteaza, ca sa fie pre voia lui Dumnezau'.Referitor la sfintii nostri inaintasi si la viata lor duhovniceasca, ne relateaza Ioanichie Balan ca Parintele Paisie Olaru facea urmatoarea remarca: '…parintii nostri citeau zilnic Psaltirea, ca o rugaciune permanenta. Ba unii o stiau pe de rost, si o spuneau in soapta la munca sau mergand pe cale. Putini dintre credinciosii de azi mai stiu doar psalmul 50. Este pacat ca noi nu cunoastem puterea Psaltirii, frumusetea duhovniceasca a psalmilor. Candva, o rosteau in ison sau o cantau imitand pe sfintii ingeri'. Cred ca Mitropolitul Simion Ştefan, talcuitorul si tiparitorul Psaltirii, se incadra intre acesti parinti iubitori ai rugaciunii.Sustinatorul unitatii spiritualitatii romanesti printr-o limba comunaMitropolitul Simion Ştefan dorea ca prin traducerea Noului Testament sa le puna la indemana romanilor ortodocsi, de pe toate plaiurile, cuvantul lui Dumnezeu, intr-o limba pe care sa o inteleaga toti. Dorea sa creeze o limba scripturistica unitara, care sa-i adune pe romani: 'Aceasta inca va rugam sa luati aminte ca rumanii nu graiescu in toate tarile intr-un chip, inca nici intr-o tara toti intr-un chip… Bine stim ca cuvintele trebue sa fie ca banii, ca banii aceia sant buni carii imbla in toate tarile, asia si cuvintele acelea sant bune carele le inteleg toti; noi drept aceaia ne-am silit den cat am putut, sa izvodim asia cum sa inteleaga toti, iar de nu vor intelege toti, nu-i de vina noastra, ce-i de vina celuia ce-au rasfirat rumanii printr-alte tari, de si-au mestecat cuvintele cu alte limbi, de nu graiesc toti intr-un chip' .Mitropolitul Andrei Şaguna subliniaza lucrarea de pionierat a lui Simion Ştefan, in ceea ce priveste crearea unei limbi scripturistice pentru Poporul Roman: 'Limba Bibliei pentru un popor numai o data se poate face; daca s-au invins piedica cea mare a traducerii credincioase si intelese si daca poporul au primit limba aceia asa-zicand in insasi fiinta sa; atunci urmatorii n-au de a mai face alta, ci numai a o reinnoi si indrepta asa dupa cum o ar fi reinnoit si indreptat traducatorul cel dintaiu al limbii de ar fi trait pana in veacurile lor. Lauda cea netrecatoare a unui astfeliu de lucru se cuvine arhiepiscopului si mitropolitului nostru din Balgrad, Simion Ştefan care la anul 1648 au tradus si tiparit intaia data in limba noastra Testamentul cel nou. Limba acestei carti nu e facuta, ci luata chiar din gura poporului si asa traducatorul nu e decat un rasunet nu numai al limbei, ci si al simtirei si peste tot al chipului cugetarii poporului. Cu tot dreptul dara se pot numi aceste editii cea dintaiu Biblie nu a romanilor din Ardeal ori din Ţara Romaneasca ori de aiurea, ci cea dintaiu Biblie a poporului roman intreg, cel dintaiu glas obstesc, cu care se roaga acesta Parintelui din ceriuri'.Ramane peste veacuri, Mitropolitul nostru de la Balgrad, modelul misionarului care lupta pentru cauza unitatii ortodoxe si romanesti, folosindu-se de cartea duhovniceasca.Slujitor devotat al Bisericii Ortodoxe si al NeamuluiIn vremurile grele, cand noi, romanii transilvaneni, nu aveam nici voievozi, nici nobili din neamul nostru, ii aveam pe mitropolitii de la Balgrad. Ei ne-au fost si pastori, si indrumatori, si invatatori, si mangaietori. Ei nu ne-au parasit niciodata. Ei s-au nascut dintre noi, au crescut si au trait impreuna cu noi, au gustat dimpreuna cu noi bucuriile si necazurile. Un asemenea mitropolit a fost Simion Ştefan. A avut nevoie de mult tact si diplomatie pentru a eluda cele 15 conditii draconice care, de la instalare, i le impusesera stapanii calvini pentru a-i calviniza pe romani. Geleji, superintendentul calvin, il avea de partea lui pe principele Gheorghe Rákoczi si toata puterea seculara. Simion Ştefan il avea de partea lui pe Bunul Dumnezeu si pe poporul oropsit care marturisea credinta ortodoxa. Din nefericire, consemnari scrise legate de lupta si zbuciumul sau sunt putine.Parintele academician Mircea Pacurariu trage, referitor la viata lui Simion Ştefan, urmatoarea concluzie: 'Cei 13 ani de pastorire a Mitropolitului Simion Ştefan (1643-1656) au fost ani de necontenite zbuciumari si lupte pentru apararea credintei stramosesti in fata multor incercari de instrainare. Desi era conducatorul unei Biserici tolerate, incatusat de atatea conditii, urmarit si umilit in propria sa tara, Mitropolitul Simion Ştefan, cu mijloacele care i-au stat la indemana, cu darzenia si abilitatea lui, la care se adauga credinta puternica a pastoritilor sai, a stiut sa treaca peste orice obstacole, lasand culturii romanesti acel dar nepretuit care este Noul Testament din 1648'.Noi credem ca Mitropolitul Simion Ştefan, chiar daca relatarile scrise sunt putine, a dus o viata sfanta, marturisindu-l pe Hristos si conducandu-si turma spre mantuire. (Articol aparut sub semnatura Inaltpreasfintitului Parinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului si Clujului si Mitropolitul Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului si publicat in 'Ziarul Lumina' din data de 22 iulie 2011)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 590

Id: 15343

Data: Jul 23, 2011

Imagine: