Domnul nostru Iisus Hristos, dupa savârsirea tainei mântuirii noastre, înaltându-se la cer, si pe Sfântul Duh, Care de la Tatal purcede trimitându-L în limbi de foc, iar Biserica cea dintâi începând a se înmulti, au cârtit elinii împotriva evreilor. Nu acei elini care se închinau idolilor, pe care Sfânta Scriptura îi numeste limbi, pentru ca acelora, în acea vreme, înca nu li se deschisese usa credintei si înca nu li se propovaduise cuvântul mântuirii. Ca nu îndata dupa uciderea lui Ştefan au început a se primi pagânii în Biserica celor credinciosi, dintre care cel dintâi a fost Cornelie Sutasul. Pe acesta botezându-l Sfântul Petru, nu a placut celor ce erau dintre evrei ca a intrat între barbatii care nu erau iudei. De acea cârteau asupra lui Petru, pâna când le-a spus lor despre pânza cea aratata din cer si atunci au tacut si slaveau pe Dumnezeu, zicând: Ca si limbilor le-a dat Dumnezeu pocainta în viata. Deci, nu elinii cei ce erau dintre limbi cârteau asupra evreilor, în vremea Sfântului Ştefan, ci acei care erau dintre evrei si aveau aceeasi lege data de Moise si erau risipiti prin toate tarile, precum si Sfântul Apostol Pavel scrie: Celor douasprezece semintii, care sunt întru risipire, sa se bucure. Aceia deprinsesera limba elineasca, însa nu si credinta si obiceiurile; din care pricina elinii îi numeau pe dânsii, ierusalimiteni.Astfel zice Sfântul Ioan Gura de Aur: "Elinii socotesc pe cei ce vorbesc elineste, pentru ca acestia fiind evrei, vorbeau elineste". Niste elini ca aceia, care erau risipiti, au facut cârtire catre evreii cei din Ierusalim, ca erau trecute cu vederea vaduvele lor în slujbele cele de toate zilele, pe de o parte ca li se poruncea lucrul cel mai prost, iar pe de alta ca nu deopotriva, ci partea cea mai mica si mai de pe urma din hrana si din haine se da lor. Atunci cei doisprezece Sfinti Apostoli, adunând toata Biserica din acea vreme, au zis: Nu este cu cuviinta noua a lasa cuvântul lui Dumnezeu si a sluji meselor. Cautati dar, fratilor, dintre voi sapte barbati marturisiti, plini de Duh Sfânt si de întelepciune, pe care îi vom pune pe slujba aceasta, iar noi vom petrece în rugaciuni si în predicarea cuvântului. Şi a placut cuvântul acesta al Sfintilor Apostoli înaintea întregului popor credincios. Astfel, au ales pe Ştefan, barbat plin de credinta si de Duhul Sfânt; pe Filip, Prohor, Nicanor, Timon, Parmena si pe Nicolae Antiohianul, ale caror nume arata ca nu erau din neamul evreilor din Ierusalim, ci din cei ce locuiau prin partile elinilor, ca si numele lor nu sunt evreiesti, ci elinesti. Precum Ştefan care era rudenie cu Saul, cel chemat mai pe urma la credinta si la apostolie, iar acesta numit în urma Pavel, era din partile Ehiliehiei, din cetatea Tarsului. Deci, din elini au ales pentru slujba pe acesti sapte, ca sa fie cu placere poporului elinesc, care se mâhnea pentru vaduvele lor cele trecute cu vederea si asa sa se potoleasca mâhnirea lor si sa înceteze cârtirea. Pe acestia alegându-i, i-au adus înaintea apostolilor, iar ei rugându-se si-au pus mâinile peste dânsii si i-au facut diaconi. Ştefan, fiind plin de credinta si de putere, era cel dintâi dintre dânsii, pentru aceea si arhidiacon a fost numit, facând semne si minuni mari în popor, pe care nu le pomeneste Scriptura, ca si despre Însusi Domnul Hristos, caci daca s-ar fi scris câte una, pare-mi-se ca nici în toata lumea nu ar fi încaput cartile ce s-ar fi scris.Însa fara îndoiala vom zice ca Sfântul Ştefan, fiind asemenea cu apostolii si punându-si mâinile pe bolnavi îi facea sanatosi. Fiind si barbat puternic în lucru si în cuvânt, întarea pe credinciosi în credinta, mustra pe iudeii cei necredinciosi, spunându-le din lege si din prooroci, ca din zavistie si din nedreptate au omorât pe Fiul lui Dumnezeu, Mesia cel astepat din veac. Odata, facându-se întrebare între iudei, farisei si saduchei si între evreii cei ce se numeau elini, despre Domnul nostru Iisus Hristos, unii ziceau ca este prooroc, iar altii amagitor si altii ca este Fiul lui Dumnezeu. Atunci Sfântul Ştefan, stând la loc înalt, a vestit tuturor pe Iisus Hristos, Domnul nostru, zicând: Barbati, frati, aflati pentru ce s-au înmultit rautatile între voi si s-a tulburat tot Ierusalimul; fericit este omul care a crezut în Iisus Hristos, pentru ca Acesta este cel Care a plecat cerurile si S-a pogorât pentru pacatele noastre si S-a nascut din Sfânta si Preacurata Fecioara Maria, cea aleasa mai înainte de întemeierea lumii. Acesta neputintele noastre le-a luat si bolile noastre a purtat. Pe cei orbi i-a facut sa vada, pe cei leprosi i-a curatit si dracii a izgonit. Ei, auzind acestea, se certau cu dânsul, graind împotriva si hulind pe Dumnezeu cel propovaduit, precum scrie în Faptele Apostolilor. Atunci s-a sculat, se zice, un oarecare din sinagoga ce se numea a Libertinilor, a Cirinenilor si a Alexandrinilor, a celor din Cilicia si din Asia, întrebându-se cu Ştefan. Pentru ca evreii cei ce traiau prin laturile cele mai departate, prin mijlocul elinilor îsi aveau în Ierusalim adunarile lor deosebite si erau afara de sinagogile cele mari evreiesti si o multime de sinagogi ale altor limbi - sau evreii care vietuiau între alte neamuri - pentru ca evreii din fiecare latura îsi trimiteau copiii la sinagoga sau la adunarea lor din Ierusalim, ca sa învete legea lui Dumnezeu. Înca si ei, în fiecare an venind la închinaciune la biserica lui Solomon, într-ale lor adunari gazduiau, se adunau si învatau. Acest lucru învederat este, din ceea ce scrie la cap.11 al Faptelor: În Ierusalim veneau Iudei, barbati cu buna cuviinta dintre toate limbile cele de sub cer. Adica parteni, mideni, elamiteni si ceilalti, evrei ce vietuiau în Pârtia, în Midia, în Elamitia si în celelalte laturi, dupa cum scrie acolo si care venisera în Ierusalim la praznic.Acolo era adunarea cilicienilor, a alexandrenilor si a cirincilor. Iar pentru adunarea libertinilor se povesteste ca era între evrei un neam deosebit, care îsi tragea neamul sau din evreii aceia ce au fost odinioara robiti de Pompei al Romei si dupa aceea li s-au daruit libertate si se numeau liberi, sau slobozi, asa zice si Sfântul Ioan Gura de Aur: "Libertinii cei ce au fost daruiti cu libertate de romani, asa se numesc, caci cum erau acolo multi straini, asa aveau si adunarile unde se cuvenea a se citi legea si a face rugaciunile. Deci, aceste adunari ale libertinilor, ale chirinenilor si altele, întrebându-se cu Sfântul Ştefan, nu puteau sta împotriva întelepciunii si a duhului cu care graia el. Apoi, Sfântul Ştefan biruia cu cuvântul adevarului în acea vreme trei parti din toata lumea, a Europei, a Asiei si a Africii. Biruia pe Europa, prin libertinii cei veniti din Roma, care este în partile Europei; biruia Asia, prin cilicienii care erau din Asia; biruia Africa prin cirinei si prin alexandrini, care erau din partile Africii.Acestia, neputând a grai ceva, împotriva adevarului, care era mai luminos decât soarele, s-au aprins de mânie si, cuprinzându-i zavistia, au invitat pe niste barbati, care iubeau minciuna, sa spuna la sinagoga cea mare evreiasca, ca ar fi auzit pe Ştefan graind cuvinte de hula împotriva lui Dumnezeu si a lui Moise. Cu acest fel de viclesug tulburând poporul, pe batrâni si pe carturari, au rapit pe Sfântul Ştefan si l-au dus în adunarea lor înaintea arhiereilor si a toata multimea învatatorilor de lege. Apoi au pus înainte si martori mincinosi, zicând: Omul acesta nu înceteaza a grai cuvinte de hula împotriva acestui loc sfânt si a Legii, ca l-am auzit si pe el zicând ca Iisus Nazarineanul va risipi locul acesta si va schimba obiceiurile pe care ni le-a dat noua Moise (Fapte 6,11-14).Sfântul Ştefan statea în mijlocul acelei adunari ucigase ca un înger al lui Dumnezeu, stralucind cu lumina dumnezeiescului dar, precum odinioara Moise s-a preamarit cu stralucirea fetei lui, si toti cei ce sedeau în adunare, cautând la dânsul, au vazut fata lui ca fata îngerului. Şi a zis arhiereul: Oare sunt adevarate cele graite de martori? Iar Sfântul, deschizându-si gura sa, a început a grai de la Avraam, care mai întâi a primit fagaduinta venirii lui Mesia si le-a spus istoria pâna la Moise, vestind-o cu toata buna cucernicie si cu cinste, graind împotriva martorilor celor mincinosi, ca nu este hulitor al lui Moise, nici al legii lui Dumnezeu celei date prin Moise, ci mai vârtos adeverind ca parintii lor au fost hulitori. Nu au vrut, zice el, parintii nostri sa o asculte pe ea, ci au lepadat-o si s-au întors cu inimile lor la Egipt.Dupa aceasta, surpând acea marturie mincinoasa ca ar fi hulit asupra locului sfânt, a zis: "Solomon i-a zidit Lui biserica (adica lui Mesia) ca si cum ar fi zis: Nu-mi este cu nestiinta locul cel sfânt, cel rânduit cu buna voirea lui Dumnezeu, de împaratul Solomon cel întelept si cu slava Domnului cea aratata în nor sfintit. Cinstesc locasul cel facut din mâini întru slava lui Dumnezeu, însa marturisesc ca Dumnezeu voieste mai vârtos a petrece în locurile cele nemateriale si nefacute de mâna, adica în sufletele omenesti cele curate. Cel Preaînalt nu vietuieste în bisericile cele facute de mâini, precum zice proorocul: Cerul Îmi este scaun si pamântul reazem picioarelor Mele. Ce casa Îmi veti zidi Mie?", graieste Domnul, sau care este locul odihnei Mele? Nu mina Mea a facut acestea toate?"Apoi, umplându-se de râvna dumnezeiasca, precum si Ilie odinioara, a adus cuvânt de mustrare, zicând catre dânsii: Voi cei tari la cerbice si netaiati împrejur la inima si la urechi, voi pururea va împotriviti Duhului Sfânt, precum parintii vostri asa si voi! Pe cine din prooroci n-au izgonit parintii vostri? Şi au omorât pe cei ce mai înainte au vestit despre venirea lui Mesia cel asteptat (Fapte 7,47-52).Aceste cuvinte ale sfântului au pornit spre nespusa mânie pe arhiereu, pe carturari si pe tot poporul cel înrautatit al iudeilor, caci, auzind acestea, se iuteau în inimile lor si scrâsneau cu dintii asupra lui. Însa el nu baga în seama mânia lor, ca era plin de Duhul Sfânt, care îl facea cu barbatie si de Dumnezeu vorbitor. Apoi, cautând la cer a vazut slava lui Dumnezeu, pe care mai înainte dorea sa o vada si cu credinta neîndoita nadajduia a o dobândi. Pe aceasta mai înainte de vreme a început a o vedea, ca si cum ar fi iesit din trup si ar primi rasplatirea. Deci a vazut si pe Iisus Hristos, Stapânul si Domnul sau, ca si cum venea catre sine, caci dezlegându-se degraba de trup, avea sa mearga catre El, ca unde este Domnul, acolo si sluga lui sa fie. Ceea ce a vazut singur, aceea a vestit-o tuturor, strigând cu glas mare: Iata, vad cerurile deschise si pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu.El nu a tainuit ceea ce a vazut, precum este obiceiul sfintilor a nu arata la altii descoperirile ce li se fac de Dumnezeu pentru a lor smerenie. Ci, Sfântul Ştefan a facut aratata acea preaslavita descoperire, iar aceasta a facut-o pentru a întari credinciosii în credinta, iar necredinciosii sa se rusineze. Înca si pentru a adeveri si pe ceilalti mucenici, ce vor veni dupa dânsul, ca celor ce mor pentru Hristos muceniceste, nu le este în vazduh vreo împiedicare la suirea catre înaltime sau vreo încercare; ci calea cea dreapta, cerul deschis, rasplatirea gata, puitorul de nevointe asteapta si singura slava Domnului întâmpina pe mucenic în portile ceresti.Pentru aceea întâiul mucenic, netacînd, vesteste ceea ce vede, ca si cum ar chema dupa sine si pe altii, catre aceeasi cununa muceniceasca. Iar iudeii cei zavistnici, care se învatasera a ucide pe prooroci si care îndraznisera si asupra Domnului, împlinitorul legii si al proorocilor, nu au suferit a auzi cuvintele cele adevarate graite de Sfântul Ştefan, singuri fiind mincinosi, ci strigând cu glas mare, îsi astupau urechile si au pornit cu un suflet si-au pus asupra lui mâinile cele ucigase. Apoi, scotându-l din cetate - precum mai întâi pe Domnul Cel ce a binevoit a patimi afara de poarta - au ucis cu pietre pe sluga Domnului cea buna si credincioasa. Martorii cei mincinosi si ucigasii, pentru ca sa le fie mai usor a arunca cu pietre asupra sfântului, s-au dezbracat de hainele lor si le-au pus lânga picioarele unui tânar, numit Saul. Acesta, fiind rudenie si de o semintie cu cel ce se ucidea, mai mult se iutea asupra lui, râvnind dupa legea cea veche. Saul era atunci binevoitor pentru uciderea lui Ştefan si cum Sfântul Ioan Gura de Aur graieste despre aceasta: "Îi parea rau lui Saul ca nu are mâini mai multe ca sa ucida cu toate pe Ştefan, dar si asa a aflat ca sa-l ucida cu mâini multe, care erau ale martorilor mincinosi, ale caror haine le pazea Saul".Deci, fiind ucis Sfântul Ştefan în valea lui Iosafat - care este între Eleon si între Ierusalim, lânga pârâul Cedrilor, ce avea multime de pietre pe lânga mal - statea de departe pe o piatra Preacurata Fecioara, cu Sfântul Ioan Cuvântatorul de Dumnezeu, privind de sus si rugându-se cu sârguinta catre Domnul si Fiul sau ca sa-l întareasca în rabdare si sa primeasca sufletul lui în mâinile Sale. O! cât îi era de dulce Maicii Domnului moartea Sfântului, întâiului mucenic si Arhidiacon Ştefan, desi era într-acea cumplita ucidere cu pietre; caci privea la patimirile lui, din înaltimile cele ceresti, preadulcele Iisus; iar din dealurile cele pamântesti, preadulcea Maica, împreuna cu iubitul ucenic.Multa ploaie de pietre zburând asupra lui si cu totul rosindu-se de sângele lui, iar cu trupul slabind si din legaturile cele firesti dezlegându-se, îl durea inima pentru cei ce-l ucideau si mai cu sârguinta se ruga pentru ei, decât pentru sine. Caci pentru sine a zis: "Doamne, Iisuse, primeste sufletul meu!" Iar pentru ei, plecându-si genunchii si cu glas mare strigând, a zis: "Doamne, nu le socoti lor pacatul acesta!" Aceasta zicând, a adormit.Astfel s-a savârsit bunul nevoitor. Astfel s-a încununat cu niste trandafiri rosii, prin sângerarea de pietre, întâiul mucenic si a mers în cerul pe care l-a vazut deschis, catre Domnul si Împaratul slavei, ca sa împarateasca împreuna cu El întru împaratia cea nesfârsita. El fusese ales arhidiacon de Sfintii Apostoli, îndata dupa Pogorârea Sfântului Duh si a patimit în acelasi an dupa Înaltarea Domnului, în ziua de douazeci si sapte a lunii decembrie, având de la nasterea sa mai mult de treizeci de ani. Era frumos la fata, dar mai frumos cu sufletul.Sfântul lui trup a fost aruncat spre mâncarea fiarelor si a pasarilor si a zacut neîngropat o zi si o noapte. Dupa aceea, în noaptea a doua, Gamaliel, acel slavit învatator al legii evreiesti din Ierusalim, care mai pe urma a crezut în Hristos împreuna cu fiul sau, Avelvie, a trimis niste barbati cinstiti si credinciosi si, luând în taina moastele sfântului, le-a dus într-un sat al sau, care era departe de Ierusalim, ca la douazeci de stadii, ce se chema Cafargamala si acolo le-a îngropat cu cinste, facând deasupra lui mare plângere. "Caci cine n-ar fi plâns - zice Sfântul Ioan Gura de Aur - vazând pe acel miel blând, ucis cu pietre si zacând mort".Dupa multi ani, binecredincioasa Evdochia, sotia împaratului Teodosie cel Mic, venind în Ierusalim, la locul acela unde a fost ucis Sfântul Întâiul Mucenic Ştefan cu pietre si s-a rosit pamântul cu cinstitul sau sânge, a zidit o biserica preafrumoasa în numele si în cinstea lui Hristos Dumnezeu, a Caruia este slava în veci. Amin.(Articol preluat de pe doxologia.ro)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 950

Id: 36955

Data: Dec 26, 2013

Imagine: