Zi istorica pentru Protopopiatul Beiusului, Seghistei si Şteiului din Eparhia Oradiei

]]>Duminica a douăzeci şi şasea după Rusalii, a doua din Postul Crăciunului, 23 noiembrie 2014, va rămâne pentru veşnicie ca o zi istorică pentru Protopopiatul Beiuşului, Seghiştei şi Şteiului din Eparhia Oradiei, care şi-a primit pe noul protopop, în persoana Preacucernicului Părinte Marian Vasile Popa, numit de Întâistătătorul Episcopiei Oradiei, Preasfinţitul Părinte Sofronie, în această funcţie administrativ-bisericească ca urmare a pensionării, conform prevederilor legale şi statutare, a Preacucernicului Părinte Ioan Nat Balint, care s-a aflat în această ascultare timp de 14 ani, după cum ne-a declarat Pr. Cristian Rus. În cadrul şedinţei de lucru a Permanenţei Consiliului Eparhial al Episcopiei Oradiei din data de 20 noiembrie 2014, ca urmare a împlinirii vârstei legale de pensionare a Preaonoratului Părinte Ioan Nat Balint, Protopopul Beiuşului, Seghiştei şi Şteiului şi a finalizării demersurilor legale următoare acestui act, în funcţia rămasă vacantă Preasfinţitul Părinte Sofronie a numit pe Preacucernicul Părinte Marian Vasile Popa, care a îndeplinit până acum ascultarea de secretar al Protopopiatului Beiuş. Totodată, noul protopop a fost numit de Chiriarh în postul vacant de preot paroh al parohiei Beiuş I. Momentele festive de instalare a noului paroh şi protopop s-au desfăşurat în cadru liturgic, cu prilejul Sfintei Liturghii arhiereşti săvârşite de către Preasfinţitul Părinte Sofronie al Oradiei în biserica cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” din parohia Beiuş I sau Biserica din Deal, aşa cum este ea cunoscută din vechime,cea mai veche biserică ortodoxă din Beiuş, ce a servit drept catedrală episcopală între anii 1940-1945. Ierarhul a fost întâmpinat cu bucurie de un ales sobor din care au făcut parte preacucernici părinţi protopopi de la celelalte protopopiate din cuprinsul eparhiei, preacucernici părinţi consilieri de la Centrul Eparhial al Episcopiei Oradiei, preoţi şi diaconi, dar şi de oficialităţi locale, judeţene şi centrale şi numeroşi credincioşi de la parohia Beiuş I şi din întreg oraşul Beiuş. La această frumoasă prăznuire, atât pentru clerul şi dreptmăritorii creştini din cuprinsul Protopopiatului Beiuş, cât şi pentru parohia Beiuş I, Chiriarhul Oradiei a rostit, în cadrul Sfintei Liturghii, la momentul îndătinat, o predică deosebit de bogată şi înălţătoare, subliniind semnificaţiile duhovniceşti ale pericopei evanghelice care s-a citit, de la Sfântul Evanghelist Luca, ce a prezentat Pilda bogatului căruia i-a rodit ţarina: „Ne aflăm în Duminica a douăzeci şi şasea după Rusalii, când în Sfânta Biserică Ortodoxă este rânduit a se citi la Sfânta Liturghie o pericopă evanghelică, de la Sfântul Evanghelist Luca, foarte frumoasă, foarte simplă, ca şi toate celelalte pericope evanghelice, foarte adevărată, ca întreaga Sfântă Scriptură şi, mai ales, foarte actuală.” „Din pericopa evanghelică pe care am ascultat-o înţelegem că, pentru noi, oamenii, cu adevărat important este să ne îmbogăţim în Dumnezeu şi nu să adunăm averi în lumea aceasta. Ne dăm seama cu toţii cât de actuală este pilda ce ne-a fost înfăţişată acum, într-o lume ca a noastră, foarte materialistă, îndepărtată de Dumnezeu, care uită tot mai mult de Dumnezeu, care se raportează tot mai puţin la Dumnezeu, care Îl caută tot mai rar pe Dumnezeu, dar care, însă, caută mult, fără măsură, fără limită şi fără scrupule, am putea spune, să se îmbogăţească, să adune averi, să trăiască bine, să fie în veselie şi în desfătare, în huzur, cum ar spune înaintaşii noştri.” „Mântuitorul Iisus Hristos, când a rostit această pildă s-a adresat, în primul rând, celor din vremea sa, dar atunci puţini erau atât de înstăriţi ca cel despre care se vorbeşte în pericopa evanghelică, puţini erau cei care puteau să îşi permită aşa ceva, anume să aibă avere mare, să adune bunătăţi peste bunătăţi încât să poată îndrăzni să îşi strice hambarele pentru a face altele mai mari, pentru a cuprinde avere mai multă. De bună seamă că fiecare generaţie ce a urmat generaţiei care a ascultat această pildă din gura Domnului Iisus Hristos a avut bogaţii ei, fiecare generaţie a avut partea ei de oameni însetaţi de îmbogăţire, dar mai cu seamă în zilele noastre, când este mai uşor să faci avere, pentru că s-a înmulţit necinstea şi pentru că oamenii nu mai ţin cont de nici un fel de lege morală pentru a se înavuţi, mai ales nouă, celor de astăzi, ne răsună cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos cu foarte multă putere.” „Dar pericopa evanghelică nu se referă doar strict la avuţie ca bunuri materiale, nu se referă doar la mărimea averii care să îi permită unui om să nu se mai gândească la nimic altceva decât la desfătare, întrucât are de toate şi nu mai trebuie să trudească pentru a trăi, pentru a supravieţui, deci nu mai are grija zilei de mâine, ci îl priveşte pe omul dintotdeauna, indiferent de epoca în care trăieşte, indiferent de neamul din care face parte, indiferent de locul în care a văzut lumina zilei şi unde este rânduit de Dumnezeu să trăiască pe pământ, care îşi centrează viaţa sa, puterile sale, energiile sale, darurile pe care le-a primit de la Creatorul său nu pentru viaţa cea veşnică, nu pentru Dumnezeu, ci pentru lumea limitată, pentru viaţa aceasta scurtă şi trecătoare.” „Că aşa stau lucrurile o aflăm, în mod tainic, deşi spus direct de Mântuitorul Hristos în evanghelie, atunci când se adresează celui ce se îmbogăţeşte: «Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău». Aici este cheia pericopei evanghelice, a cărei înţelegere stă în venirea pe neaşteptate a sfârşitului vieţii pământeşti a omului. Ceea ce Mântuitorul Iisus Hristos vrea să ne spună, şi care ne provoacă pe toţi oamenii, este că viaţa aceasta pentru care noi ne zbatem atât de mult, pe care vrem să o prelungim cât mai mult, şi este firesc să avem grijă de sănătatea noastră, viaţa aceasta deci, este scurtă, trecătoare, se termină şi vine clipa când se cere sufletul de la noi. Şi atunci întrebarea pusă de Domnul Hristos, pe bună dreptate, «şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi?», trebuie să ne răsune tuturor în minte. Sigur că, ne gândim noi, toate vor rămâne moştenitorilor, copiilor, celor care vin după noi. Problema care, însă, trebuie să ne-o punem este aceea că fiecare dintre noi are o viaţă trecătoare, efemeră, foarte scurtă în comparaţie cu veşnicia lui Dumnezeu, precum florile care înfloresc, apoi se ofilesc şi mor. Dar, spre deosebire de flori şi de întreaga creaţie materială, care este supusă stricăciunii şi morţii, omul are suflet care nu moare niciodată, căci Mântuitorul Hristos nu spune că «în această noaptea va muri sufletul tău», ci «în această noapte vor cere de la tine sufletul tău».” „Aşadar, din ceea ce avem noi oamenii ca zestre, din punct de vedere material nu rămâne cu noi nimic dincolo de lumea aceasta, sufletul, însă, care este nemuritor, acesta rămâne. Prin urmare, Domnul nostru Iisus Hristos vrea să ne spună că adevărata şi singura avere pe care noi oamenii o avem sunt sufletele noastre. Sigur că trupurile vor învia la cea de-a doua venire a Domnului, dar atunci chipul lumii acesteia va trece, şi va fi cer nou şi pământ nou şi tot ce am adunat în lume nu va mai fi aşa cum este, totul se va preschimba. Lumea aceasta va trece, la fel şi bogăţiile din ea. Uitaţi-vă la civilizaţiile din istoria omenirii, la marile imperii, cât au clădit, cât au construit, cât au adunat şi ce a mai rămas după ele? Au dăinuit poate sute de ani sau mii de ani, dar acum sunt toate praf şi pulbere. Strălucirea marilor civilizaţii stă scufundată în nisip, în pământ şi în pulbere, acolo de unde sunt scoase la lumină de către descoperirile arheologice. Marile monumente ale antichităţii nu sunt astăzi altceva decât amintirea ştearsă a unor strălucite civilizaţii. Unde sunt palatele faraonilor Egiptului? În nisipul deşertului. Dar templele pe care le-au ridicat şi mormintele, care sunt piramidele, pot fi vizitate şi astăzi. Templele au fost ridicate, în întreaga istorie a civilizaţiei omeneşti pentru legătura cu divinitatea, iar mormintele din grijă pentru viaţa de apoi. Deci, cei de dinaintea noastră au fost mai înţelepţi şi au pus mai mare preţ pe casa celor morţi şi pe casa legăturii cu Cel de sus decât pe propria lor avere. Dacă privim cu atenţie la neamul nostru, din ceea ce a ridicat pe acest pământ, palatele şi cetăţile aproape toate sunt în ruină, dar bisericile construite au rămas pentru că strămoşii noştri se gândeau mult la Dumnezeu.” „Pericopa evanghelică de astăzi este un rezumat al întregii Evanghelii, al întregii învăţături de credinţă a Bisericii, ce ne arată valoarea sufletului, singurul care rămâne după moartea noastră. Dacă aici pe pământ nu îl îngrijim, nu îl cultivăm, nu îl primenim, ce vom face dincolo, cum ne vom descurca acolo, când se închid ochii noştri dinspre lumea aceasta, dacă noi aici pe pământ am fost ca cel despre care a fost vorba în pilda prezentată? De aceea, este bine să luăm aminte şi să ţinem cu mare scumpătate la lecţia de viaţă pe care Biserica ne-o pune înainte. Ne aflăm în Postul Crăciunului şi, pentru a ne îngriji sufletul, trebuie să ne spovedim, să ne cuminecăm, să facem bine semenilor, postind pentru a ne înfrâna, pentru a ne abţine, şi nu din ură pentru alimentele de origine animală şi, astfel, încetul cu încetul, să oferim mai mult timp sufletului. Cu multă grijă să ne apropiem de Dumnezeu, având grijă de sufletele noastre, pentru că tot Mântuitorul Iisus Hristos ne învaţă: «ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său?» (Marcu 8, 36-37).” „Iată ce valoare are sufletul omului, iată ce importante sunt sufletele noastre, ce importantă este ascultarea cuvântului lui Dumnezeu şi rugăciunea, ce ne menţin sufletul treaz, cuvântul sfânt pe care să îl lăsăm să intre în noi şi prin rugăciune să îl facem roditor, îmbogăţindu-ne în Dumnezeu, şi nu să alergăm după bogăţiile din lumea aceasta. Să luăm aminte la cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos şi să lăsăm la o parte toată poleiala şi toată sclipirea calpă a bunurilor din jurul nostru şi toată spoiala de strălucire pe care o pot avea bogăţiile din lumea aceasta şi să vedem adevărata comoară care stă ascunsă, stă tăinuită în noi, diamantul cel de mare preţ pus de Dumnezeu în viaţa noastră şi care aşteaptă să fie şlefuit. Şi care este comoara aceasta? Sufletul. Mina în care se află diamantul este trupul. Dumnezeu pune diamantul acesta neşlefuit, sufletul, în noi, pentru ca noi, împreună cu harul lui Dumnezeu, să îl şlefuim, ca să strălucească puternic. El străluceşte tainic în mină, dar va străluci la lumină mare în lumina lui Dumnezeu ce va străluci cu putere în Ziua Domnului. Diamantele care vor străluci în Împărăţia cerurilor, pietrele preţioase despre care se vorbeşte în cartea Apocalipsei, în cetatea lui Dumnezeu, sunt sufletele sfinţilor, sunt sfinţii înşişi, pentru că în Ziua Domnului, când trupurile se vor reunifica cu sufletele, cei care se vor învrednici de sfinţenia lui Dumnezeu şi de proslăvirea de către Domnul nostru Iisus Hristos prin harul Duhului Sfânt vor străluci ca sorii, ca stelele în Împărăţia lui Dumnezeu. Aceasta este comoara cea mare ce ne aşteaptă: perspectiva fantastică deschisă fiecăruia dintre noi, nu mormântul, nu lumea aceasta unde toate ajung în ruină, nu stăpânirea lumii şi a civilizaţiilor care se sting şi pier, ci strălucirea netrecătoare a harului lui Dumnezeu, care pune diamantul în valoare şi îl face să strălucească.” La finalul Sfintei Liturghii, Preasfinţitul Părinte Sofronie a hirotesit pe Preacucernicul Părinte Marian Vasile Popa întru protopop pe seama Protopopiatului Beiuşului, Seghiştei şi Şteiului. De asemenea, noul protopop a fost instalat ca preot paroh al parohiei Beiuş I, încredinţându-i-se Sfânta Cruce, Sfânta Evanghelie şi cheile bisericii „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” din Beiuş. Părintele Ioan Nat Balint, de acum protopop onorar al Beiuşului, a rostit un cuvânt de bun venit Ierarhului Oradiei, mulţumind Bunului Dumnezeu pentru cei 41 de ani în care a slujit Biserica dreptmăritoare ca preot şi cei 14 ani în care a activat ca protopop la Beiuş. De asemenea, a mulţumit Preasfinţitului Părinte Sofronie pentru încrederea acordată şi aleasa purtare de grijă, dar şi familiei care i-a fost alături în toţi aceşti ani. Noul preot paroh al Parohiei Beiuş I şi protopop la Protopopiatul Beiuşului, Seghiştei şi Şteiului, Părintele Marian Vasile Popa, în cuvântul său, a adus mulţumire Preasfintei Treimi pentru toate darurile pe care le-a revărsat cu îmbelşugare peste persoana sa şi a familiei sale, arătând că nimic nu este întâmplător, ci totul este proniator, mulţumind, în acelaşi timp, cu recunoştinţă, Preasfinţitului Părinte Sofronie pentru noua misiune preoţească pe care i-a încredinţat-o în parohia Beiuş I, precum şi pentru ascultarea administrativ-bisericească de protoiereu la Protopopiatul Beiuşului, Seghiştei şi Şteiului, asigurându-l de dragostea şi preţuirea pe care i-o poartă, arătând că încrederii acordate doreşte să îi răspundă cu rodnice rezultate în câmpul misionar din această parohie, dar şi din întregul protopopiat, chemând ajutorul Preasfintei Treimi, a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi a tuturor Sfinţilor în lucrarea pastoral-misionară şi administrativă pe care o începe din această zi. La final, Preasfinţitul Părinte Sofronie a acordat, ca semn al dragostei şi preţuirii părinteşti faţă de Părintele protopop Ioan Nat Balint, o Distincţie de vrednicie, pentru dragostea şi râvna depusă în slujirea sfintei noastre Biserici strămoşeşti, mulţumindu-i pentru jertfa şi lucrarea depusă în ogorul Domnului, arătând că această lucrare nu se încheie aici, Preacucernicia sa continuând să ducă la bun sfârşit lucrările de construcţie a noii biserici parohiale din parohia Beiuş III, pe care le-a început în anul 2006. Apoi, Chiriarhul Oradiei a prezentat credincioşilor pe noul preot paroh, îndemnându-i la ascultare faţă de acesta, arătând că el este părintele duhovnicesc al tuturor credincioşilor din parohie, de la cei mai mici, până la cei cu tâmplele ninse. De asemenea, Ierarhul şi-a exprimat convingerea că experienţa de păstor sufletesc pe care Părintele Marian Vasile Popa a dobândit-o la parohiile Cociuba Mică şi Beiuş V, unde a slujit până acum, dar şi frumoasa şi pilduitoarea activitate în plan pastoral-misionar şi administrativ-bisericesc, realizată pe parcursul celor 8 ani de preoţie, îl recomandă pentru noile misiuni încredinţate şi va fi pusă în lucrare în cadrul parohiei Beiuş I şi a Protopopiatului Beiuş, spre mântuirea celor încredinţaţi spre păstorire. Părintele Marian Vasile Popa s-a născut la data de 4 noiembrie 1981 în comuna Pietroasa, judeţul Bihor. În anul 2001 a absolvit cursurile Seminarului Teologic din Beiuş şi este licenţiat al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Episcop Dr. Vasile Coman” din Oradea, specializarea Teologie Pastorală, promoţia 2006, precum şi licenţiat în Teologie Asistenţă Socială al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Ilarion V. Felea” din Arad, promoţia 2006. În anul 2008 şi-a finalizat cursurile de masterat la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Episcop Dr. Vasile Coman” din Oradea. A fost hirotonit preot în 15 august 2006 pe seama parohiei Cociuba Mică din Protopopiatul Beiuş, iar din anul 2010 Preasfinţitul Părinte Sofronie al Oradiei i-a încredinţat şi construirea unei noi biserici pentru nou înfiinţata parohie Beiuş V, biserică ce este deja înălţată până la cota plus 3,45 metri. De la 1 octombrie 2011 a primit ascultarea de secretar al Protopopiatului Beiuş. Părintele Marian Vasile Popa este căsătorit din anul 2005 şi are 2 copii.

Download: Click for download attached file: Zi istorica pentru Protopopiatul Beiusului, Seghistei si Şteiului din Eparhia Oradiei

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 527

Id: 45795

Data: Nov 24, 2014

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Contact

Ne puteti contacta prin e-mail la adresa webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @).