Fiecare zi din saptamana imbraca o semnificatie cu totul aparte in traditia noastra eclesiala. De aceea, de duminica (inceputul saptamanii) si pana sambata (ziua a saptea a saptamanii), fiecare pas pe care il facem spre mantuire este calauzit de sfinti si soroace binecuvantate, randuite de Dumnezeu spre folosul indreptarii noastre.Trebuie retinut dintru inceput ca ziua liturgica nu incepe cu miezul noptii sau cu dimineata, ca in masuratoarea laica a timpului, ci cu seara. Cu alte cuvinte, ziua liturgica este intervalul de timp dintre doua seri consecutive. De aceea, sarbatoarea, ca si slujba oricarei zile, incepe cu Vecernia din ajunul zilei respective, avand ca fundament textul biblic, care zice: Şi a fost seara si a fost dimineata, ziua a doua... si asa mai departe. Trebuie, de asemenea, retinut ca fiecare zi din cursul anului si deci din cursul saptamanii liturgice este consacrata comemorarii unui moment sau eveniment din istoria sfanta a mantuirii noastre, asa precum ne arata si calendarul nostru bisericesc, sinaxarul, cartile de cult etc. Astfel, duminica, prima zi a saptamanii, este sarbatoarea saptamanala a Invierii Domnului, cel mai mare eveniment din istoria sfanta a mantuirii neamului omenesc.Ziua Sfintilor IngeriLunea are si ea o deosebita semnificatie. Desi in acceptia curenta a calendarului civil ea apare ca prima zi a saptamanii, in realitate, liturgic vorbind, ea este a doua. Prima zi, conform referatului biblic, este duminica. Şi cum duminica aminteste in primul rand de prima zi in care Dumnezeu a inceput creatia lumii, a parut firesc ca Sfintii Parinti sa randuiasca ziua de luni pentru a fi inchinata primelor fapturi create de Dumnezeu inaintea lumii vazute, adica Sfintilor Ingeri, ca mijlocitori intre Dumnezeu si om. De aceea, in slujbele zilelor de luni vom intalni indeosebi cantari inchinate ingerilor. Nu intamplator, ziua de luni este consacrata liturgic ca zi de pocainta. Acesta este si motivul pentru care vietuitorii din manastiri si chiar unii credinciosi mai ravnitori aleg sa posteasca in aceasta zi, alaturi de zilele de miercuri si vineri. De multe ori, acest post de luni este o expresie a pocaintei personale, dar si o manifestare a evlaviei fata de ingerul nostru pazitor.Este de retinut ca Nicolae Steinhardt, cand a fost botezat in temnita si i s-a spus ca i s-a incredintat si un inger pazitor odata cu numele, a postit tot restul vietii in ziua de luni, iar seara, la Acatist, statea de vorba cu ingerul sau pazitor. El numea lunea ziua lui cereasca.Ziua Sfintilor ProorociMartea e ziua pomenirii celor mai vechi dintre sfintii calendarului, adica a Sfintilor Prooroci in general si indeosebi a Sfantului Ioan Botezatorul, cel mai mare dintre ei, omul de la cumpana celor doua Testamente. Cantarile din zilele de marti il arata pe Ioan si pe Prooroci in general, ca mijlocitori intre Lege si Har, ca modele de vietuire ascetica, de integritate morala, ca ingeri in trup. Una din cantarile Octoihului il arata pe Sfantul Ioan Botezatorul ca aparator si feritor de ceasul cel rau, de ispita celui viclean.Intr-o cronica gasita in podul Bisericii Arbore din Bucovina, se vorbeste de cele trei ceasuri rele din viata domnitorului Ştefanita Voda, zis Viforul, care, intr-o zi de marti, a ucis cu manie, la ceas de seara, pe cel mai credincios sfetnic al lui Ştefan cel Mare si Sfant, pe batranul si viteazul Luca Arbore. Cu zece ani inainte, el zidise din temelie biserica ce ii poarta numele, careia ii pusese ca hram - culmea ironiei - tocmai Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul. Poate de atunci a inceput sa se vorbeasca in folclorul romanesc despre cele trei ceasuri rele din ziua de marti.In amintirea vinderii Domnului HristosZiua de miercuri aminteste de inceputul Patimilor Mantuitorului Iisus Hristos, de sfatul carturarilor si fariseilor de a-L prinde pe Iisus si de tradarea Sa de catre Iuda, cel ce a cazut din ceata Apostolilor. De aceea, ziua de miercuri e nedespartita de ziua de vineri, consacrata Rastignirii si Mortii pe Cruce a Fiului lui Dumnezeu.In majoritatea lor, cantarile liturgice ne vorbesc atat despre tradare, prindere si judecare in mod direct, cat mai ales despre modul receptarii acestor intamplari triste de catre Maica Domnului. Adica ce a simtit ea ca mama in acele cumplite momente. Sfantul Ioan Gura de Aur comenteaza acest fapt, afirmand ca e posibil ca alcatuitorii cartilor de cult sa nu fi vrut ca atunci cand ne rugam sa fim si noi pusi in situatia de a-i judeca pe cei ce L-au judecat pe Iisus. Singura care-i mustra prin glasul cantarilor este Maica Domnului.In aceasta zi, noua nu ne ramane decat sa ne ferim de tradarea lui Iuda si sa ne gandim fiecare la tradarile si vanzarile noastre. La caderile noastre zilnice. Iar primul pas pe care se cuvine sa-l facem este sa postim in aceasta zi, tocmai pentru a ne arata credinciosia fata de Mantuitorul Hristos, fata de constiinta si principiile noastre de viata. Ziua propovaduitorilorJoia a fost numita ziua propovaduitorilor, adica ziua pomenirii Sfintilor Apostoli si a Sfantului Ierarh Nicolae, ca reprezentant al tuturor sfintilor ierarhi, urmasi ai Apostolilor. Motivul pentru care aceasta zi a fost inchinata Sfintilor Apostoli este legat de faptul ca joia a avut loc Cina cea de Taina, moment in care Mantuitorul Iisus a instituit Sfanta Liturghie. Cantarile liturgice ni-i prezinta pe Apostoli si pe urmasii lor ca pe niste pescari iscusiti, care au menirea de a vana oamenii cu mreaja dumnezeiestii lor invataturi. Alte cantari ni-i prezinta ca participanti la innoirea lumii, cand Fiul Omului va veni intru putere la sfarsitul veacurilor, iar ei, Apostolii, vor sedea pe 12 scaune si vor participa la judecarea umanitatii.Asocierea pomenirii Sfantului Nicolae cu aceasta zi nu este nici ea intamplatoare. Şi aceasta, deoarece el poate fi considerat un demn reprezentant al celor care au continuat activitatea Apostolilor, ca indreptator al credintei si chip al blandetii.Vineri, ziua cinstirii Sfintei CruciVinerea are atat un caracter comemorativ, amintindu-ne de chinurile, moartea si ingroparea Domnului - si deci si de Sfanta Cruce -, cat mai ales un aspect actual, de participare a noastra la Jertfa cea mantuitoare, de purificare launtrica si de asezare la poalele Crucii, a pacatelor noastre, a tuturor caderilor noastre. Unele cantari liturgice din ziua de Vineri, vorbind despre Sfanta Cruce, amintesc de trei copaci: cedrul, pinul si chiparosul, din care ar fi fost alcatuita Crucea lui Iisus. O traditie iudaica veche arata ca Lot, nepotul lui Avraam, a descoperit mormantul stramosului Adam, intr-un loc unde cresteau trei copaci: un cedru, un pin si un chiparos. Potrivit aceleiasi traditii, Adam, inainte de a muri, a trimis pe fiul sau sa ceara Arhanghelului Mihail o samanta din Pomul Vietii, avand convingerea ca daca prin acest copac a pierdut Raiul, tot prin el va veni si izbavirea. Arhanghelul i-a dat trei seminte, iar cand a murit, Adam le-a luat cu el in mormant. Din ele au rasarit cei trei copaci gasiti de Lot: un cedru, un pin si un chiparos. Din lemnul celor trei copaci, Noe si-a construit corabia sa, cu care a salvat lumea de potop. Din urmasii acelor copaci si-au facut Moise toiagul sau izbavitor si Solomon cortul marturiei din Sfanta Sfintelor. Din acei copaci a fost construita si Crucea pe care a fost rastignit Mantuitorul Iisus Hristos.Sambata, ziua de pomenire a mortilorPana la venirea Mantuitorului Iisus Hristos, sambata era ultima zi a saptamanii, aducand aminte de finalul creatiei lumii. Insa, odata cu jertfa si Invierea Sa din morti, Mantuitorul a aratat ca lumea creata nu reprezinta totul, ci ea se implineste in vesnicie, in ziua a opta, care este duminica.In imnografia liturgica, sambata e ziua odihnei Mantuitorului inainte de Inviere, petrecuta in mormant cu Trupul, in iad cu Sufletul, in Rai cu talharul si pe scaun impreuna cu Tatal si cu Duhul. De aceea, in aceasta zi ii pomenim pe toti cei plecati din viata pamanteasca, pentru ca si ei sa fie partasi odihnei Mantuitorului si sa invie impreuna cu El. Cantarile liturgice ale sambetei imbina tema pomenirii tuturor celor plecati cu pomenirea sau invocarea diferitelor categorii de sfinti, ca unii ce pregusta fericirea si odihna vesnica. Intreaga imnografie din slujbele sambetei, legata de pomenirea celor adormiti, este brazdata de tema odihnei si a fericirii, opusa celei a pacatului si a mortii. Pe de alta parte, sambata, fiind ziua in care s-a terminat creatia lumii si in care Creatorul s-a odihnit de lucrarea Sa, este totodata si icoana sau preinchipuirea odihnei celei vesnice si fericite, de care se bucura Sfintii si Dreptii dupa iesirea lor din ostenelile vietii pamantesti.(Articol publicat in Ziarul Lumina, Editia de Oltenia din 15 februarie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 4016

Id: 28424

Data: Feb 15, 2013

Imagine: