Ziua Sfantului Ierarh Antim Ivireanul

Biserica Ortodoxa Romana cinsteste astazi, 27 septembrie, pe Sfantul Antim Ivireanul, ierarhul evlavios, cult, intelept, mare creator de litera tipografica si ctitor al cunoscutului lacas din Bucuresti cu hramul 'Tuturor Sfintilor', care astazi ii poarta numele. Prin harul cuvintelor si al vietii sale a dat traducerea romaneasca definitiva a principalelor carti de slujba. Despre valorificarea operei, despre importanta tipariturilor lui Antim in statornicirea limbii romane in Biserica noastra vorbeste intr-un interviu acordat Ziarului Lumina prof. dr. Gabriel Ştrempel, membru de onoare al Academiei Romane si directorul onorific al Bibliotecii Academiei.Domnule academician, cum a inceput valorificarea operei lui Antim si care a fost evolutia interesului pentru aceasta?Ma bucur nespus de mult ca Biserica noastra a inceput de cativa ani buni sa difuzeze opera lui Antim Ivireanul si sa sublinieze meritele pe care acest deosebit ierarh al neamului nostru le-a avut in istoria Bisericii romanesti. Inceputurile valorificarii operei Sfantului Antim sunt evident mai vechi si sunt legate mai ales de descoperirea unor manuscrise inca de pe la 1885-1886, cand a fost editata pentru prima data 'Didahiile' lui Antim Ivireanul, de Ioan Bianu, care era directorul Academiei Romane. S-a intamplat ca si eu, care am condus Biblioteca Academiei Romane un numar apreciabil de ani, sa ma ocup multi ani de zile de aceasta personalitate a culturii romanesti laice si bisericesti.Constantin Erbiceanu a cercetat Biblioteca de la Caldarusani si aici a gasit in vara lui 1887, asa dupa cum singur marturiseste, 'insusi originalul Didahiilor, asa cum ele au iesit din pana invatatului Mitropolit Ivireanul', socotind ca descoperirea de la Caldarusani era manuscrisul autograf al lui Antim, dar eu am aratat foarte precis inca de la editia din 1962, aparuta la Academie, care a fost greseala lui Erbiceanu. In timpul cercetarilor mele am gasit un manuscris al unui dascal, al unui gramatic, Efrem, elev, ucenic al preotului Stanciu. Preotul Stanciu a fost ucenic la scoala de gramatici de pe langa Biserica 'Sfantul Gheorghe-Vechi', ajuns preot la Manastirea Antim, devenita biserica de mahala dupa moartea ctitorului, si a continuat traditiile scolii amintite de gramatici. Acest preot Stanciu a difuzat opera manuscrisa a lui Antim dupa moartea lui. Acest manuscris 3460 de la Academie este cel mai vechi text al lui Antim, copie manuscrisa, pentru ca originalul nu se stie unde este. Acest manuscris a fost difuzat la doar sase ani dupa moartea lui Antim. Dupa acesta s-au mai facut alte copii. In tot veacul al XVIII-lea au aparut aproximativ 12 exemplare din Didahiile lui Antim, fapt ce dovedeste ca Sfantul Antim Ivireanul nu a fost niciodata asa cum l-a aratat gramata patriarhala de condamnare din 1716. Aceasta arata ca Biserica noastra nu l-a dezavuat pe Antim, iar pe de alta parte, difuzarea predicilor sale atesta opozitia clerului romanesc fata de masura samavolnica de caterisire a Constantinopolului. A fost dintotdeauna considerat unul dintre cei mai mari ierarhi romani.Mare creator de litera tipograficaCe elemente documentare cunoasteti care precizeaza originea georgiana a Sfantului Antim si in ce masura a mai pastrat acesta legatura cu tara de origine?Majoritatea tipariturilor semnate de Antim indica limpede faptul ca autorul era din Iviria, denumirea veche a Georgiei. Insusi Antim se numeste pe majoritatea cartilor tiparite sau traduse Antim Ivireanul. El a fost socotit pana la moarte ca unul care apartinea acestei tari din mijlocul Caucazului. Exista de asemenea o mentiune facuta de Anton Maria Del Chiaro, fostul secretar al lui Constantin Brancoveanu, care vorbeste in 'Istoria revolutiilor Ţarii Romanesti' despre originea georgiana a lui Antim si despre unele evenimente dintru inceputuri ale prezentei lui aici. A pastrat legatura cu tara de origine, a trimis acolo pe unul din ucenicii lui in ale tipografiei, Mihail Istvanovici, ca sa tipareasca doua sau mai multe carti in georgiana. Le-a trimis acolo, impreuna cu o tiparnita, cu material tipografic lucrat de mana lui Antim. Era un mare creator de litera tipografica. Şi pe urma toata atmosfera din jurul lui a fost aceea a sublinierii apartenentei lui georgiana.Vorbiti-ne despre legatura Sfantului Antim cu ctitoria sa din Bucuresti.Inaltarea manastirii care-i poarta numele este unul dintre cele mai impresionante capitole din viata sa. Fara familie, lipsit de legaturi trainice in randul boierimii, si-a daruit toti banii pentru ridicarea acestei biserici. Dupa cum si marturiseste intr-o scrisoare catre Brancoveanu, a dorit sa ridice un monument in memoria lui, pentru a i se perpetua numele si care sa-i adaposteasca osemintele dupa moarte, fara sa se gandeasca la tragedia vietii sale. Pe la 1713 el s-a apucat sa ridice aceasta manastire care a fost intovarasita si de un 'Asezamant' manastiresc, care se pastreaza astazi la Academie. Prin acest 'Asezamant' el stabileste niste reguli precise pentru aceasta manastire. A culturalizat Ortodoxia romaneasca si Ortodoxia universalaCare au fost relatiile marelui ierarh cu Constantin Brancoveanu?Pe Antim l-a adus in tara Constantin Brancoveanu, care avea nevoie pentru planurile lui de ridicare culturala a tarii lui si a intregii lumi ortodoxe de un om priceput. L-a facut staret la Snagov, unde a facut o tiparnita, de unde a scos o sumedenie de carti interesante, apoi, in 1705, l-a ridicat pe tronul Episcopiei Ramnicului si a fost cativa ani buni episcop de Ramnic si un om cu pricepere mare, nu numai teologica, ci si iconomica, si pe urma l-a ridicat mitropolit al Ţarii Romanesti. La un moment dat, Constantin Brancoveanu a crezut ca s-au intamplat niste lucruri antiromanesti la sfatul lui Antim, inclusiv fuga lui Toma Cantacuzino in tabara turceasca. Imediat dupa terminarea ostilitatilor, Brancoveanu a vrut sa-l scoata si din scaun, dar Antim s-a aparat cu doua scrisori, care au fost publicate la sfarsitul Didahiilor, in care arata ca nu a facut nimic impotriva vointei domnului Brancoveanu. Tipariturile lui Antim sunt in proportie de cel putin 50% facute pentru toata Ortodoxia. Antim a culturalizat Ortodoxia romaneasca si Ortodoxia universala, iar Brancoveanu era un om cu constiinta personalitatii lui si era singurul domnitor crestin care ajuta Ortodoxia. Va rugam sa ne prezentati cateva elemente de istorie culturala privind difuzarea operei tipografice lui Antim.Cartile lui Antim, cele care se adresau lumii ortodoxe, in general, au fost difuzate pe o scara foarte larga, pe masura ce au fost tiparite. Au fost daruite popoarelor ortodoxe, Constantinopolului, Ierusalimului, Siriei, unde erau greci multi. Cartea romaneasca tiparita de Antim a fost difuzata in Ţara Romaneasca in primul rand, dar si in Transilvania si Moldova. Sunt carti numeroase din tiparul lui Antim care se gasesc astazi imprastiate prin Transilvania, mai ales ca Brancoveanu era si conducatorul si cel care indruma intr-un fel viata religioasa a romanilor din Ardeal. Cand in Transilvania erau framantari teribile legate de tendintele de uniatie, Brancoveanu l-a trimis la Alba Iulia pe Mihail Ştefanovici, ucenicul lui Antim, cu o tiparnita, iar acesta a tiparit acolo un Chiriacodromion, o carte de invatatura, si un bucvar, un abecedar. El s-a dus de fapt cu scopul de a pipai lumea, s-a dus ca sa vada daca populatia trece la uniatie sau nu. Aici era un razboi mocnit intre tabere. Pe urma, multe carti au fost difuzate in Moldova. Aici nu era un tipar in aceasta epoca pentru ca ultimul domnitor de acolo cu preocupari culturale a fost Duca Voda, care si-a incheiat treburile pana la Antim. Ultimele carti s-au tiparit in Moldova sub Dosoftei, iar dupa el s-a produs un mare gol in cultura moldoveneasca. Cartile lui Antim au fost trimise aici cu ingaduinta lui Brancoveanu.3460, cel mai vechi manuscrisCare au fost momentele importante din difuzarea manuscriselor operei lui Antim?A fost gasit un manuscris la Manastirea Dealu, pe care l-a folosit Ioan Bianu la prima editie a Didahiei din 1886, pe urma a fost manuscrisul gasit de Constantin Erbiceanu la Manastirea Caldarusani, pe care l-au socotit originalul si au tinut-o asa pana in 1962, cand eu am publicat prima editie critica a Didahiilor, in care am aratat in studiul introductiv ca manuscrisul de la Manastirea Caldarusani nu este cel mai vechi manuscris al lui Antim, ci este o copie ulterioara dupa manuscrisul nr. 3460 de la Academie. Intre timp a fost descoperit de Ştefan Berechet manuscrisul Chipurile Vechiului si Noului Testament la Kiev, insa a venit razboiul, revolutia, si Ştefan Berechet nu s-a mai dus la Kiev sa faca investigatia si de aceea multi ani de zile nu s-a stiut nimic de el. Cel mai vechi manuscris al lui Antim ramane acesta, 3460, din 1720, care se afla astazi in Biblioteca Academiei. Antim a curatat limba romana de zgura slavonismelor si a grecismelorCare este importanta tipariturilor lui Antim in statornicirea limbii romane in Biserica noastra?Sunt cateva carti tiparite de Antim pe care eu le socot de o valoare deosebita pentru curatirea limbii romane, pentru statornicirea limbii literare romanesti. Didahiile sunt un monument de limba romaneasca. Nu este o limba mai curata folosita de cineva vreodata ca acea folosita de Antim in Didahii. Antim a curatat limba romana de zgura slavonismelor si a grecismelor, pentru ca nu era amator de limba greaca, dar nu a avut ce face pentru ca la curtea lui Brancoveanu veneau tot timpul ierarhi greci si a fost nevoit sa tipareasca carti si pentru ei. Sunt cateva carti monumentale. Evangheliarul tiparit de el la 1696, o psaltire superba cu o limba romaneasca de toata frumusetea si Molitvelnicul de la Ramnic din 1706, o carte fundamentala pentru limba romaneasca. Acest Molitvelnic este scris intr-o limba superba si se foloseste si astazi in bisericile noastre. Antim, prin cartile pe care le-a tiparit, a facilitat introducerea limbii romane, inlocuirea limbii slave cu cea romaneasca in biserica. A eliminat limba greaca din Biserica. El a avut certuri ingrozitoare cu Hrisant Notaras pe tema aceasta, pe tendinta de subjugare a Bisericii Romanesti sub autoritatea altor patriarhii. Hrisant a cerut ca numele lui Antim sa nu fie pomenit la slujbele religioase, dar Antim, desi era numai mitropolitul tarii, si nu patriarh, a luptat pentru apararea prerogativelor Bisericii sale. A fost un luptator pentru popor, pentru pastrarea nestirbita a Bisericii nesubjugate. Pe langa toate, marele nostru ierarh si-a dorit ca Liturghia sa fie accesibila poporului.50 de ani in slujba SfantuluiAcademicianul Gabriel Ştrempel se ocupa de personalitatea marelui Antim incepand cu anul 1956, din vremea cercetarilor pentru teza de doctorat. Inca de atunci a gasit cel mai vechi manuscris care are cota 3460, de la Biblioteca Academiei, pe care l-a folosit inca de atunci in prima editie critica a Didahiilor, aparuta la Editura Academiei la 1962. A obtinut o copie alb-negru a intregului manuscris al Chipurilor Vechiului si Noului Testament pe care l-a publicat in Revista Romanoslavica din 1966, a tinut multiple comunicari in cadrul Academiei Romane, la diferite aniversari ale marelui Antim, a realizat o editie de Opere la 1972, precum si Monografia Antim Ivireanul, tiparita la 1997. Este invitat la diverse conferinte si colocvii de evocare a mitropolitului carturar Antim Ivireanul. De asemenea, canonizarea Sfantului Antim din anul 1992 a avut la baza si notificarea prezentata Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane de academicianul Ştrempel.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 763

Id: 9248

Data: Sep 27, 2010

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Contact

Ne puteti contacta prin e-mail la adresa webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @).