În această lună, ziua a unsprezecea, pomenirea sfântului sfinţitului mucenic Vlasie, episcopul Sevastiei.
 Sfântul  sfinţit mucenic Vlasie a trăit pe vremea împăratului  Liciniu. Era episcopul Sevastiei şi locuia într-una din  peşterile muntelui. Fiarele sălbatice se îmblânziseră  prin binecuvântarea sfântului, încât se  apropiau cu toate de mâinile lui. Pentru că se pricepea şi la  meşteşugul doctoricesc, făcea multe tămăduiri, primind de la  Dumnezeu darul de a face minuni. Fiind însă prins, a fost adus  la ighemonul Agricolau şi mărturisind înaintea lui numele lui  Hristos, a fost chinuit cumplit si apoi a fost închis în  temniţă. Şi cum şapte femei mergeau pe urmele lui, li s-au tăiat  capetele, fiindcă şi ele au mărturisit că Hristos este Dumnezeu  adevărat. Pe sfântul Vlasie l-au aruncat apoi în adâncul  unui lac ce se afla acolo, de unde, prin dumnezeieştii îngeri,  a fost scos la uscat nevătămat. Pentru aceasta i s-a tăiat capul,  împreună cu doi prunci ce erau în temniţă cu el. Se  zice că el a fost acela ce fusese pus epitrop de marele mucenic  Eustratiu, în timpul pătimirii sale muceniceşti. Acest lucru  s-a găsit zugrăvit pe o veche ţesătură, unde sfântul  Vlasie este înfăţişat stând în mijlocul a cinci  mucenici, lângă sfântul Eustratiu şi primind din  mâinile lui cartea rânduielii lui ca epitrop. Pomenirea  lui se face în bisericuţa ridicată în cinstea  muceniciei sale, care se găseşte aproape de biserica sfântului  Filip, în Meltiada.
Sfântul  sfinţit mucenic Vlasie a trăit pe vremea împăratului  Liciniu. Era episcopul Sevastiei şi locuia într-una din  peşterile muntelui. Fiarele sălbatice se îmblânziseră  prin binecuvântarea sfântului, încât se  apropiau cu toate de mâinile lui. Pentru că se pricepea şi la  meşteşugul doctoricesc, făcea multe tămăduiri, primind de la  Dumnezeu darul de a face minuni. Fiind însă prins, a fost adus  la ighemonul Agricolau şi mărturisind înaintea lui numele lui  Hristos, a fost chinuit cumplit si apoi a fost închis în  temniţă. Şi cum şapte femei mergeau pe urmele lui, li s-au tăiat  capetele, fiindcă şi ele au mărturisit că Hristos este Dumnezeu  adevărat. Pe sfântul Vlasie l-au aruncat apoi în adâncul  unui lac ce se afla acolo, de unde, prin dumnezeieştii îngeri,  a fost scos la uscat nevătămat. Pentru aceasta i s-a tăiat capul,  împreună cu doi prunci ce erau în temniţă cu el. Se  zice că el a fost acela ce fusese pus epitrop de marele mucenic  Eustratiu, în timpul pătimirii sale muceniceşti. Acest lucru  s-a găsit zugrăvit pe o veche ţesătură, unde sfântul  Vlasie este înfăţişat stând în mijlocul a cinci  mucenici, lângă sfântul Eustratiu şi primind din  mâinile lui cartea rânduielii lui ca epitrop. Pomenirea  lui se face în bisericuţa ridicată în cinstea  muceniciei sale, care se găseşte aproape de biserica sfântului  Filip, în Meltiada.  
Tot în această zi, pomenirea sfinţilor doi prunci care au pătimit împreună cu sfântul Vlasie şi a celor şapte femei, care de sabie s-au săvârşit.
Tot în această zi, aflarea moaştelor sfântului prooroc Zaharia, tatăl sfântului Ioan Botezătorul
Tot în această zi, pomenirea împărătesei Teodora, sprijinitoarea Ortodoxiei.
 Teodora  a fost soţia împăratului Teofil, sfărâmătorul de  icoane, dar ea nu a fost ca bărbatul ei eretică, ci ortodoxă.  Teofil izgonise pe sfântul Metodiu, patriarhul  Constantinopolului şi în locul lui pusese pe un oarecare Ioan  Lecanomatul, şi arsese sfintele icoane. Dar Teodora cu toate că pe  faţă nu cuteza să se închine sfintelor icoane, le avea  totuşi ascunse în cămara aşternutului ei, şi în toate  nopţile făcea rugăciuni către Dumnezeu ca să facă milă şi să  se îndure de ortodocşi. Ea a născut un fiu Mihail, pe care  l-a învăţat credinţa ortodoxă. După moartea bărbatului  ei, a chemat din exil pe sfântul Metodiu şi a adunat sfântul  sinod, care a anatemizat pe sfărâmătorii de icoane, pe Ioan  l-a scos din scaun şi a readus în Biserică sfintele icoane.  După aceea a răposat lăsând împărăţia fiului ei  Mihail.
Teodora  a fost soţia împăratului Teofil, sfărâmătorul de  icoane, dar ea nu a fost ca bărbatul ei eretică, ci ortodoxă.  Teofil izgonise pe sfântul Metodiu, patriarhul  Constantinopolului şi în locul lui pusese pe un oarecare Ioan  Lecanomatul, şi arsese sfintele icoane. Dar Teodora cu toate că pe  faţă nu cuteza să se închine sfintelor icoane, le avea  totuşi ascunse în cămara aşternutului ei, şi în toate  nopţile făcea rugăciuni către Dumnezeu ca să facă milă şi să  se îndure de ortodocşi. Ea a născut un fiu Mihail, pe care  l-a învăţat credinţa ortodoxă. După moartea bărbatului  ei, a chemat din exil pe sfântul Metodiu şi a adunat sfântul  sinod, care a anatemizat pe sfărâmătorii de icoane, pe Ioan  l-a scos din scaun şi a readus în Biserică sfintele icoane.  După aceea a răposat lăsând împărăţia fiului ei  Mihail.  
Tot în această zi, sfântul noul mucenic Gheorghe robul, care a suferit mucenicia prin foc în cetatea Sofia, la anul 1515.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Textul este preluat de pe site-ul Calendar Ortodox
 Recomandari ortodoxe:
		Resurse ortodoxe - www.resurse-ortodoxe.ro
Noutati ortodoxe - www.noutati-ortodoxe.ro
Maica Domnului - www.maicadomnului.ro