Sinaxar 6 Martie

 

În această lună, în ziua a șasea, pomenirea sfinților marilor mucenici patruzeci și doi: Teodor, Constantin, Calist, Teofil, Vasois și cei împreună cu ei, care au pătimit în Amoreea.

În timpul unui război dintre Împăratul Bizanțului Teofil (829-842) și saraceni, aceștia au reușit să asedieze orașul Amorea (în Galicia - Asia Mică) datorită trădării comandantului de armată Baditses. Amorea a căzut și, o dată cu ea, 42 de generali au fost luați captivi și duși în Siria.

În timpul celor șapte ani de încarcerare, aceștia au încercat în zadar să-i convingă pe captivi să renunțe la creștinism și să accepte credința islamică. Captivii au rezistat cu tărie la toate ofertele tentante dar și la amenințări. După mai multe chinuri prin care nu au reușit să frângă spiritul creștin al soldaților, păgânii au hotărât să-i condamne la moarte, sperând să-i sperie și să-i convingă înainte de execuție. Mucenicii au rămas de neclintit, spunând că profeții Vechiului Testament aduc mărturii despre Hristos, pe când Mohamed se autointitulează profet fără nici o dovadă.

Păgânii îi spuseră soldatului Teodor următoarele: "Știm că ai lepădat preoția, ai devenit soldat și ai vărsat sânge în bătălii. Nu mai poți nădăjdui în mila lui Hristos pentru că L-ai părăsit cu bună știință, așa că trebuie să-l accepți pe Mahomed." Dar mucenicul le-a răspuns: "Vorbele tale nu sunt adevărate când spui că L-am părăsit pe Hristos. Mai mult, am părăsit preoția pentru nevrednicia mea. De aceea trebuie să vărs sângele meu pentru Hristos, ca să-mi spăl păcatele mele împotriva Lui."

Călăii i-au dus pe rând pe fiecare la locul unde li s-a tăiat capul și trupurile lor au fost aruncate în râul Eufrat. La slujba de pomenire, acești sfinți suferitori de patimi sunt numiți astfel: Teodor "Întrutotul Binecuvântat", Calist  cel "Neînfrânt", Constantin cel "Neprețuit", Teofil cel "Minunat" și Vasois cel "Puternic".

Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Arcadiu.

Sfântul Arcadiu s-a nevoit într-o viață monahicească încă de timpuriu. El a locuit în insula Cipru, în timpul împăratului Constantin cel Mare (206-337). El a fost învățătorul sfinților mucenici Iulian Doctorul și Eubol, care au fost executați în timpul împăratului Iulian Apostatul (361-363). După ce a jelit moartea martirică a discipolilor săi și le-a pus moaștele în mormânt, la scurt timp Sf. Arcadiu a plecat în pace la Domnul.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului Isihiu, făcătorul de minuni.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului Maxim, care, fiind lovit cu pietre, s-a săvârșit din viață.

Tot în această zi, pomenirea sfântului Eufrosin, care, fiind adăpat cu apă fiartă, s-a săvârșit din viață.

Tot în această zi, pomenirea aflării cinstitei Cruci și a sfintelor piroane de către sfânta Elena, mama sfântului împărat Constantin cel Mare.

La începutul domniei Sf. Constantin cel Mare (306-337), primul împărat roman care a recunoscut credința creștină el împreună cu Sf. Elena, mama sa credincioasă, au decis să reconstruiască orașul Ierusalim. Și-au făcut un plan de a înalța o biserică pe locul patimilor și învierii Domnului pentru a sfinți din nou locurile legate de moartea și învierea Mântuitorului și a șterge mânjirea păgână din sfintele locuri.

Împărăteasa Elena a pornit spre Ierusalim cu o mare cantitate de aur. Sf. Constantin i-a scris o scrisoare Patriarhului Macarie (313-323), prin care îi cerea să o ajute pe mama lui în toate felurile posibile ca să restaureze sfintele locuri creștine.

După sosirea în Ierusalim, împărăteasa a început să dărâme toate templele păgâne și să sfințească locurile murdărite de păgâni.

În căutarea ei după Crucea Dătătoare de Viață, împărăteasa a cercetat mai mulți creștini și evrei, fără să afle nimic pentru mai mult timp. În cele din urmă, un bătrân evreu numit Iuda i-a spus că crucea era îngropată în spatele templului lui Venus. Sf. Elena a dat ordin să se demoleze templul și să se facă săpaturi pe locul acela. În scurt timp au găsit Golgota și Mormântul Domnului. Nu departe de acel loc au găsit trei cruci, o scândură cu inscripția lui Pilat (Ioan 19:19) și patru piroane care au străpuns corpul Domnului.

Următorul pas era să determine care era crucea răstignirii Mântuitorului dintre cele trei. Patriarhul Macarie, văzând un mort care era dus la groapă, a cerut ca acel om să fie așezat pe rând pe fiecare din cruci. Când corpul celui mort a fost așezat pe Crucea Mântuitorului, acesta a înviat imediat. Văzând învierea celui mort, toți au fost convinși că au găsit Crucea Dătătoare de Viață. Cu mare bucurie, împărăteasa Elena și patriarhul Macarie au ridicat Crucea astfel încât să o vadă toți cei de față.

Tot în această zi, pomenirea sfinților Iulian și Evul, care de sabie s-au săvârșit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Textul este preluat de pe site-ul Calendar Ortodox

Recomandari ortodoxe:
Resurse ortodoxe - www.resurse-ortodoxe.ro
Noutati ortodoxe - www.noutati-ortodoxe.ro
Maica Domnului - www.maicadomnului.ro