Sinaxar 10 Iunie
În această lună, în ziua a zecea, pomenirea Sfinților Mucenici Alexandru și Antonina.
 Aceștia erau din satul Crodamul său  Cardamul, unde Sfânta Antonina petrecea viața ei cu curăție  și cu cinste. Fiind însă prinsă de conducătorul Fest și  nevrând să se lepede de Hristos, nici să slujească  demonilor, a fost băgată într-o casă de desfrânare. Și  stând acolo fără să mănânce trei zile, i s-a arătat  noaptea lumina, și făcându-se tunet mare s-au deschis ușile  casei, și s-a auzit glas din cer către dânsa, îndemnând-o  să se scoale și să se ospăteze. Deci mâncând, a ieșit  iarăși și a stat înaintea conducătorului și neplecându-se  a jertfi la idoli, a fost călcată în picioare și bătută cu  sabie de lemn; și iarăși fiind adusă la casa cea de desfrânare,  în care prin descoperirea îngerului, intrând  Alexandru, care din pricina vârstei lui tinere (căci era de 23  de ani), se făcea și se arăta că mergea pentru păcat, a scos pe  ascuns pe sfânta din casă, acoperindu-i capul cu haina lui,  iar el a rămas acolo. Peste puțin vădindu-se lucrul de către unii  slujitori care voiau să rușineze pe sfânta, a fost adus  Alexandru la conducător. Și întrebându-l pentru ce a  făcut lucrul acesta, n-a tăgăduit, ci a mărturisit pricina cu  însăși gura sa, și a fost bătut cu sabie de lemn. Apoi  prinzând și pe sfânta li s-au tăiat degetele mâinilor  și ale picioarelor și, ungându-le trupurile cu catran, le-au  dat brânci într-o groapă cu foc, și acolo și-au luat  fericitul sfârșit, în ziua de 3 mai a anului 313.
Aceștia erau din satul Crodamul său  Cardamul, unde Sfânta Antonina petrecea viața ei cu curăție  și cu cinste. Fiind însă prinsă de conducătorul Fest și  nevrând să se lepede de Hristos, nici să slujească  demonilor, a fost băgată într-o casă de desfrânare. Și  stând acolo fără să mănânce trei zile, i s-a arătat  noaptea lumina, și făcându-se tunet mare s-au deschis ușile  casei, și s-a auzit glas din cer către dânsa, îndemnând-o  să se scoale și să se ospăteze. Deci mâncând, a ieșit  iarăși și a stat înaintea conducătorului și neplecându-se  a jertfi la idoli, a fost călcată în picioare și bătută cu  sabie de lemn; și iarăși fiind adusă la casa cea de desfrânare,  în care prin descoperirea îngerului, intrând  Alexandru, care din pricina vârstei lui tinere (căci era de 23  de ani), se făcea și se arăta că mergea pentru păcat, a scos pe  ascuns pe sfânta din casă, acoperindu-i capul cu haina lui,  iar el a rămas acolo. Peste puțin vădindu-se lucrul de către unii  slujitori care voiau să rușineze pe sfânta, a fost adus  Alexandru la conducător. Și întrebându-l pentru ce a  făcut lucrul acesta, n-a tăgăduit, ci a mărturisit pricina cu  însăși gura sa, și a fost bătut cu sabie de lemn. Apoi  prinzând și pe sfânta li s-au tăiat degetele mâinilor  și ale picioarelor și, ungându-le trupurile cu catran, le-au  dat brânci într-o groapă cu foc, și acolo și-au luat  fericitul sfârșit, în ziua de 3 mai a anului 313. 
Și se face prăznuirea lor la 10 iunie, în mănăstirea ce se zice a lui Maximin (Maximov), care este în Constantinopol, unde se află sfintele lor moaște, din care izvorăsc multe minuni și tămăduiri.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului sfințitului mucenic Timotei, episcopul Prusei.
 Acesta a trăit în zilele lui  Iulian Paravatul (Apostatul), chivernisindu-și bine Biserica ce  luase. Și păstorind duhovnicește poporul dintr-însa, și  având dar de minuni nespuse, a ucis cu ajutorul acoperământului  Sfintelor Taine un balaur mare, care cu răutatea celui încuibat  în locul acela, ucigașul zic de oameni și vechiul balaur,  omora și pe oamenii ce treceau prin acel loc și dobitoacele numai  cu suflatul lui le strica de piereau, încât în  scurt timp fusese părăsit drumul ce este între Prusa și  între apele cele fierbinți. Și aflând paravatul Iulian  minunile ce făcea sfântul, a trimis de l-au omorât. Și  se face prăznuirea lui în sfântul său martiriu, ce este  înăuntrul cinstitei case de bolnavi, care se află în  Devteron.
Acesta a trăit în zilele lui  Iulian Paravatul (Apostatul), chivernisindu-și bine Biserica ce  luase. Și păstorind duhovnicește poporul dintr-însa, și  având dar de minuni nespuse, a ucis cu ajutorul acoperământului  Sfintelor Taine un balaur mare, care cu răutatea celui încuibat  în locul acela, ucigașul zic de oameni și vechiul balaur,  omora și pe oamenii ce treceau prin acel loc și dobitoacele numai  cu suflatul lui le strica de piereau, încât în  scurt timp fusese părăsit drumul ce este între Prusa și  între apele cele fierbinți. Și aflând paravatul Iulian  minunile ce făcea sfântul, a trimis de l-au omorât. Și  se face prăznuirea lui în sfântul său martiriu, ce este  înăuntrul cinstitei case de bolnavi, care se află în  Devteron.
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Canid.
Acesta trăia pe vremea împărăției lui Teodosie cel mare, fiind fiu al lui Teodot și al Teofanei, care aveau locuința în latura capadocienilor, cucernici aflându-se ei și iubitori de Dumnezeu. Se spune că maica acestuia în vremea ce-l avea în pântece, se înfrâna de la tot felul de bucate grase, iar el după ce a fost născut nu primea a suge din țâța stângă. Iar dacă maică-sa cândva s-ar fi lăcomit la hrana mai îndestulată, el nici de țâța dreaptă nu se atingea. După ce a fost botezat și înțărcat și trecând anii copilăriei, a lăsat toate și s-a dus la munte, și închizându-se într-o mică peșteră, petrecea în rugăciune și în postire, căci doar o dată în săptămână gusta puține verdețuri crude și nesărate, petrecând în acest fel șaptezeci și trei de ani. Deci fiindcă locul era foarte bântuit de ape, și peștera se afla înconjurată de multă umezeală, i s-au stricat cu totul perii capului și ai bărbii. Și așa în multă vreme răbdând fericitul, s-a mutat către Domnul.
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Teofan și Pansemnia.
Cuviosul Teofan era din cetatea Antiohiei, născut din părinți păgâni și rău credincioși. Și însoțindu-se el cu femeie, și trei ani împreună viețuind, aceea s-a mutat din viață, iar el s-a lipit de Biserica lui Hristos și a primit Sfântul Botez; și făcându-și o chilioara mică aproape de oraș, s-a închis în ea curățindu-se prin toate cele ce știa că folosesc spre desăvârșita și întreaga îmbunătățire. Deci fiind înștiințat despre o oarecare desfrânată publică, Pansemni, numită așa pentru că multora se făcuse ea pricină de pierzare, cuviosul, făcând rugăciune și dăruindu-se pe sine lui Dumnezeu, a ieșit din chilie și s-a dus la aceea, căreia i-a vorbit câte erau de trebuință a pleca o femeie rea și desfrânată ca să-și lase petrecerea ei și să treacă la viața înfrânată și cinstită. De aceste cuvinte luminându-i-se ei mintea și în umilință venind, a primit Sfântul botez, și după ce și-a rânduit cele ale sale, a urmat fericitului Teofan. Care închizând-o în chilia sa a făcut-o pe ea lucratoare de tot felul de bunătate, căci atâta a bineplăcut lui Dumnezeu, încât și demoni izgonea și felurite boli vindeca, și viețuind împreună cu cuviosul Teofan un an și două luni, s-au mutat către Domnul.
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Apolon (Apolo, Apolos) episcopul.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Alexie, episcop de Bitinia.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
Textul este preluat de pe site-ul Calendar Ortodox
 Recomandari ortodoxe:
		Resurse ortodoxe - www.resurse-ortodoxe.ro
Noutati ortodoxe - www.noutati-ortodoxe.ro
Maica Domnului - www.maicadomnului.ro