Sinaxar 20 Septembrie
În această lună, în ziua a douăzecea, pomenirea Sfântului Marelui Mucenic Eustatie si Teopista, soția lui, și doi fii ai lor: Agapie și Teopist.
 Acest sfânt mare  Mucenic Eustatie, pe când se numea încă Placid, iar femeia lui, Tatiana, a fost  general peste oști la Roma, pe vremea împăratului Traian (către anul 100). Și  deși era un păgân bogat, el strălucea cu virtuțile, și mai ales era foarte  milostiv față de săraci. Văzând deci Dumnezeu bună înclinare a sufletului lui,  i s-a descoperit într-un chip asemănător celui în care s-a arătat Sfântului  Apostol Pavel. Căci fiind într-o zi la vânat, i s-a arătat un cerb și a început  a-l goni; și apropiindu-se a văzut între coarnele lui cinstita Cruce a lui  Hristos, strălucind mai mult decât soarele, și pe dânsa chipul lui Hristos, și  a auzit glas de la Cruce, zicând: "O, Placide ! pentru ce mă prigonești ?  Eu sunt Hristos, pe Care tu Îl cinstești fără să știi prin lucrările tale cele  bune." Uimit și speriat, Placid a căzut de pe cal și a rămas fără cunoștință  mai multe ceasuri. Mântuitorul i-a apărut și a doua oară, ca să fie încredințat  de adevărul din prima vedenie și ca să-i spună ca El este Dumnezeu, Creatorul  cerului și al pământului, și că din iubire pentru om a luat firea omenească și  s-a întrupat pentru noi. Atunci Placide a crezut cu toata inima sa și s-a  botezat, el și toată casa lui. Iar din botez el s-a numit Eustatie, soția lui,  Teopista, iar cei doi copii ai lor : Agapie și Teopist. Văzând credința și  virtuțile sale, Domnul i-a apărut din nou și i-a spus că o sa ajungă, ca Iov, să  îndure mari încercări din partea diavolului, dar că Harul va fi cu el.
Acest sfânt mare  Mucenic Eustatie, pe când se numea încă Placid, iar femeia lui, Tatiana, a fost  general peste oști la Roma, pe vremea împăratului Traian (către anul 100). Și  deși era un păgân bogat, el strălucea cu virtuțile, și mai ales era foarte  milostiv față de săraci. Văzând deci Dumnezeu bună înclinare a sufletului lui,  i s-a descoperit într-un chip asemănător celui în care s-a arătat Sfântului  Apostol Pavel. Căci fiind într-o zi la vânat, i s-a arătat un cerb și a început  a-l goni; și apropiindu-se a văzut între coarnele lui cinstita Cruce a lui  Hristos, strălucind mai mult decât soarele, și pe dânsa chipul lui Hristos, și  a auzit glas de la Cruce, zicând: "O, Placide ! pentru ce mă prigonești ?  Eu sunt Hristos, pe Care tu Îl cinstești fără să știi prin lucrările tale cele  bune." Uimit și speriat, Placid a căzut de pe cal și a rămas fără cunoștință  mai multe ceasuri. Mântuitorul i-a apărut și a doua oară, ca să fie încredințat  de adevărul din prima vedenie și ca să-i spună ca El este Dumnezeu, Creatorul  cerului și al pământului, și că din iubire pentru om a luat firea omenească și  s-a întrupat pentru noi. Atunci Placide a crezut cu toata inima sa și s-a  botezat, el și toată casa lui. Iar din botez el s-a numit Eustatie, soția lui,  Teopista, iar cei doi copii ai lor : Agapie și Teopist. Văzând credința și  virtuțile sale, Domnul i-a apărut din nou și i-a spus că o sa ajungă, ca Iov, să  îndure mari încercări din partea diavolului, dar că Harul va fi cu el. 
Și într-adevăr, atât război a dat împotriva lui ucigașul de oameni, diavolul, încât și-a pierdut averea, a trebuit să ia drumul exilului, iar pe femeia sa a văzut-o robită și pe copiii lui răpiți de fiare sălbatice.
 Dar s-a întâmplat ca  în vremea aceea barbarii să invadeze pământurile romanilor, fără ca ei să poată  găsi un căpitan de oști destul de încercat ca să le poată face față. Atunci împăratul  și-a adus aminte de Eustatie, de curajul lui și de multele lui isprăvi de arme,  și l-a chemat la curte și i-a redat averea și bunurile și titlurile  aristocratice romane. Iar Eustatie, în fruntea oștilor romane, a învins și  respins pe barbari, și întorcându-se la Roma, a aflat pe soția și copiii săi, păstrați  nevătămați de Harul lui Dumnezeu, pentru credința sfântului.
Dar s-a întâmplat ca  în vremea aceea barbarii să invadeze pământurile romanilor, fără ca ei să poată  găsi un căpitan de oști destul de încercat ca să le poată face față. Atunci împăratul  și-a adus aminte de Eustatie, de curajul lui și de multele lui isprăvi de arme,  și l-a chemat la curte și i-a redat averea și bunurile și titlurile  aristocratice romane. Iar Eustatie, în fruntea oștilor romane, a învins și  respins pe barbari, și întorcându-se la Roma, a aflat pe soția și copiii săi, păstrați  nevătămați de Harul lui Dumnezeu, pentru credința sfântului. 
Iar noul împărat, Hadrian (117), i-a redat lui cinstea cea dintâi, dar i-a cerut ca să aducă jertfă la idoli pentru victoriile obținute. Eustatie i-a răspuns că această victorie s-a datorat numai lui Hristos, nu și puterii iluzorii a idolilor și falșilor dumnezei. De acest răspuns mâniindu-se împăratul i-au dat, pe el și pe soția și pe copiii lui, spre mâncare fiarelor sălbatice. Cum însă fiarele nu au vrut să-i mănânce, i-au vârât într-un cazan de aramă încins cu foc și așa și-au dat sfinții mucenici sufletelor lor în mâinile lui Dumnezeu, fără ca focul să strice trupurile lor, spre mirarea păgânilor și bucuria creștinilor, care au înțeles astfel că harul lui Dumnezeu sălășluiește în trupurile Sfinților Mucenici, ce le sunt lăsate spre mângâiere.
Tot în această zi, pomenirea Sfinților Părinților noștri și Mărturisitorilor Ipatie episcopul și Andrei preotul.
Acești sfinți erau din Lidia, și de copii mici au mers la școală. Ipatie iubea călugăria, iar Andrei a fost făcut propovăduitor al Bisericii; însă întrecea pe alții nu numai cu postul și cu privegherile și cu rugăciunile, ci încă și cu toata smerita cugetare și dragoste. Aflând de dânșii episcopul Efesului și trăgându-i la sine, pe Ipatie l-a hirotonit episcop, iar pe Andrei prezbiter.
Și aflând de dânșii hulitorul de sfinți Leon împărat, a trimis de i-au chemat și i-au băgat în temniță. După aceea a poruncit de le despuiară capetele de piele și sfintele icoane cele de mult preț pe capetele lor le-a ars; și ungându-le bărbile cu smoală i-au purtat prin mijlocul orașului, și i-au junghiat în părțile Zirolofului, dându-i câinilor să-i mănânce.
Tot în această zi, pomenirea Sfinților Martin, Episcop de Rome, și Maxim cel Înțelept.
Tot în această zi, pomenirea Sfinților Anastasie, Teodor și Euprepie, ucenici ai Sfântului Maxim.
Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Artemidor și Taleleu.
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Meletie, episcopul Ciprului.
Tot în această zi, pomenirea celui dintre mărturisitori, marelui Ioan Egipteanul.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului noul mucenic Ilarion Criteanul.
Acesta era de fel din insula Creta, și a mărturisit pe Hristos în Constantinopol, la anul 1804, săvârșindu-se prin sabie.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
Textul este preluat de pe site-ul Calendar Ortodox
 Recomandari ortodoxe:
		Resurse ortodoxe - www.resurse-ortodoxe.ro
Noutati ortodoxe - www.noutati-ortodoxe.ro
Maica Domnului - www.maicadomnului.ro