1. Sfintii Cuviosi Simeon si Ioan Pustnicul - Cuviosii erau prieteni din tinerete, mai ales ca erau si concetateni din Emesa Siriei. S-au nascut in vremea domniei lui Justinian (527-563) si au raposat dupa sfarsitul domniei lui Mauriciu (602). Chemarile sihastriei au batut puternic in poarta sufletului lor. Ducandu-se la Ierusalim de praznicul Inaltarii Sfintei Cruci nu s-au mai intors in Emesa. La Manastirea Cuviosului Gherasim de langa Iordan au fost tunsi monahi chiar de egumenul manastirii, Sfantul Nicon. Dupa aceea au mers in pustiu unde au vietuit timp de patruzeci de ani. Ioan a ramas aici toata viata, pe cand Cuviosul Simeon s-a intors in Constantinopol si a trait in mijlocul lumii, dar se ruga sa nu-i fie descoperit modul de viata. Prefacandu-se ca este nebun, Simeon s-a dus la Emesa, unde a savarsit multe minuni, vindecand bolnavii de tot felul de boli, dar a si indrumat pe multi pacatosi prin pocainta la viata duhovniceasca autentica.

2. Sfantul Proroc Iezechiel - Este al treilea dintre profetii mari si a trait in veacul al VI-lea inainte de Hristos. Era fiul preotului Buzi din Arira. Iezechiel a fost unul dintre robii Ierusalimului adusi fortat de regele Nabucodonosor al Babilonului in anul 597 pe malul raului Chebar din Chaldeia. Impreuna cu Iezechiel mai erau Daniil si cei trei tineri Anania, Azaria si Misail si regele Iehonia al Ierusalimului. Dupa cinci ani de robie Iezechiel a inceput a prooroci. Și-a implinit misiunea profetica timp de 22 de ani, adica pana in anul 572. A fost casatorit si a fost proorocul evreilor dusi in robia babilonica. Nu stim insa cand si unde a murit. Dupa o veche traditie iudaica ar fi fost omorat de evreii din semintia lui Gad din pricina nenorocirilor proorocite si a fost ingropat in tarana lui Tur, in mormantul lui Afrazad. Cartea proorocului Iezechiel compusa din 48 de capitole are cuvinte de asprime inspaimantatoare pentru fiii lui Israil. Acestia ajunsesera intr-o mare prabusire sufleteasca din pricina robiei in care se aflau. De asemenea, in cartea sa sunt prezente si douazeci si doua de viziuni privitoare la Mantuitorul Hristos (Mesia). Viata proorocului Iezechiel a fost scrisa de Sfantul Epifanie, Episcopul Ciprului, Fericitul Ieronim si alti scriitori bisericesti.

3. Cuviosul Rafael s-a nevoit in stravechiul asezamant calugaresc Agapia din Deal, in veacul al XVI-lea. Acesta a fost cinstit mai ales in Moldova, ca unul dintre marii Sfinti romani, ale carui sfinte moaste le-a cautat, spre a le saruta, insusi Sfantul Ierarh Dosoftei, mitropolitul Moldovei.

Sfantul Rafael s-a nascut, dupa unele izvoare, in satul Bursucani, din tinutul Barladului, fiind fiul unor parinti virtuosi si de neam bun. Faima despre viata duhovniceasca inalta a calugarilor din Manastirea lui Agapie , trecand de hotarele Moldovei si chiar dincolo de Carpati, atragea pe multi iubitori de Hristos. Cuviosul, ascultandu-si chemarea launtrica si purtand intru sine frica de Dumnezeu, vine aici cu dorinta de a urma calea cea stramta si mult batatorita de sihastrii cei din veac. Mult s-a minunat vazand viata de aspra nevointa, rugaciunea si tacerea parintilor. Dar mai mult a fost cucerit de duhul dragostei celei nefatarnice. Cu iubirea de Hristos in suflet si cu indrazneala cea buna fiind intrarmat, s-a facut ucenic parintilor. Invata de la ei ca ascultarea este mai mare decat toate si ca numai cei curati cu inima pot intra in imparatia lui Dumnezeu, dar pentru a dobandi neprihanirea este nevoie de multa silinta a firii. Patrunde, cu vremea, tainele vietii duhovnicesti, straduindu-se sa se asemene parintilor in osteneli, rugaciune si smerenie.

Dupa indelunga ascultare, ucenicul a luat pe umerii sai jugul cel bun al lui Hristos si, imbracat fiind in chipul cel monahicesc, a primit numele de Rafael, care se talcuieste Dumnezeu aduce vindecare . Cu nemasurata ravna se silea sa dobandeasca, deopotriva, toate virtutile si, astfel, s-a facut locas al tuturor bunatatilor duhovnicesti, incat toti luau aminte la el, cautand sa-l urmeze. Viata de nevointa a acestui purtator de Dumnezeu este mult invaluita in taina. Dar se stie ca parintii de la Agapia tineau o randuiala a locului de la care nu s-a abatut nici ascultatorul monah Rafael. Calugarii vietuiau in obste, iar cine era intarit si ravnea la viata cea linistita a pustiei, cu binecuvantare, pleca sa se nevoiasca in sihastrie impreuna cu un batran, mai tarziu, poate, si singur. Muntii sunt martori tacuti ai nevointelor Sfintilor. La tot pasul apar tainite potrivite nevointei. Stanci scobite, pesteri, poieni insorite, obcini unde padurea incepe sa dispara, au fost intotdeauna locuite de sihastri. Aceasta cale binecuvantata a urmat-o si fericitul Rafael, care, asemenea unui vultur in inaltimi, s-a insingurat in inima muntelui. Pustnicii, acele faclii stralucitoare ce au luminat cu viata lor ingereasca pustietatea muntelui, i-au dezvaluit tainele lucrarii duhovnicesti savarsite cu mintea. Dar desavarsita calauza i-a fost linistea cea sfanta spre aflarea celor ceresti, iar prin rugaciunea curata s-a ridicat mai presus de cele pamantesti si a vazut slava lui Dumnezeu, cat i-a fost ingaduit. Rodul ostenelilor sihastresti si ale rugaciunii neincetate a fost dobandirea darurilor inalte, care cu anevoie pot fi infatisate in cuvant. Dumnezeu cel iubitor de oameni, Care vrea mantuirea tuturor, a randuit ca sa fie indrumator al fratilor din obste, caci, prin viata sa ingereasca si prin intelepciunea cea mai presus de fire, pricinuia tuturor uimire. In Condica Sfanta si in pomelnicele vechi este numit Fericitul Staret Rafael . Toti il priveau ca pe o icoana a virtutilor. Sfesnic de lumina era sihastrilor, dar si parinte iubitor crestinilor din satele Moldovei care veneau la el ca la un liman, pentru rugaciuni, tamaduiri si ajutor in tot felul de nevoi, in vreme de pace sau de cumpana pentru tara.

Dupa trecerea din lumea aceasta, ucenicii, cunoscandu-i viata si nevointele si vazand minunile care se faceau la mormantul sau, i-au dezgropat trupul pe care l-au aflat bine mirositor. A fost asezat in biserica spre inchinare. Odor de mare pret era pentru Moldova, pentru ca veneau credinciosii sa se inchine la sfintele sale moaste, mai ales la hramul Manastirii Neamt, cand avea loc pelerinajul la Manastirile Neamt, Agapia si Secu. La Agapia Veche acest pelerinaj continua si azi, cu toate ca trupurile intregi ale Sfintilor au fost tainuite din pricina vitregiei vremurilor.

Sfantul Partenie, parintele cel sfant si minunat, vrednic urmas al sihastrilor din Muntii Agapiei, a vietuit in aceste locuri in veacul al XVII-lea. Sfantul Ierarh Dosoftei, mitropolitul Moldovei, care a cunoscut multi calugari cu inalta viata duhovniceasca din Moldova, il numara pe Cuviosul Partenie printre Sfintii romani carora le-a vazut viata si traiul. Ucenic al staretului Eufrosin, ctitorul manastirii din Livada Parintilor, primeste din mainile acestuia tunderea in schima monahala. Cat a stat in viata de obste, cat s-a nevoit in sihastrie, nu putem sti. Traditia spune despre el ca a sihastrit in muntele Scaunele, dupa pilda parintilor de odinioara. Nevointa lor era aceasta: ziua se rugau in singuratate, mai ales citind Psaltirea, pe care o stiau pe dinafara, iar la apusul soarelui gustau putin din paine si legume fierte, dupa care toata noaptea se nevoiau, rostind cu mintea rugaciunea lui Iisus, iar cu mainile impletind cosuri. Atipeau doar cate putin cand oboseau, in lavite (scaune), asezate intre trunchiurile de brazi. Aceasta nevointa continua fara intrerupere pana dimineata. Ucenicii duceau cosurile la targ, unde le vindeau, iar cu banii astfel castigati, cumparau hrana si cele necesare traiului pustnicesc. De la aceste scaune muntele si poiana au primit numele de Scaunele. Parintele Partenie este si el numarat in randul egumenilor Agapiei. Multi calugari si pustnici s-au mantuit prin rugaciunea si povatuirea sa blanda. Era luminat si plin de toata intelepciunea, ca, avand dragoste de Sfintele Scripturi si de cartile Sfintilor Parinti, s-a ingrijit ca fratii din obste sa nu fie lipsiti de aceste comori nepretuite in vremuri cand cu anevoie si cu mare cheltuiala se dobandeau. Avea darul tamaduirii si alunga demonii din cei indraciti. Pentru viata sa sfanta, dintotdeauna a fost cinstit de calugari si de credinciosi.

Marturie a vietuirii sale sfinte si minunate este si faptul ca, dupa moarte (pe la anul 1660), trupul i-a fost gasit nestricat. Cu adanca evlavie si nadejde veneau sa se inchine la sfintele sale moaste calugari si credinciosi de pretutindeni. Sfintele moaste ale Cuviosului Partenie au fost tainuite, poate, odata cu ale Cuviosului Rafael. Acesti doi mai luminatori ai calugarilor intregesc sirul parintilor din veac, ce s-au sfintit prin mari nevointe in Manastirea lui Agapie si in imprejurimile ei.

Pentru rugaciunile lor, Hristoase Dumnezeule, miluieste-ne pe noi. Amin.

[gallery-j]2016/stiri/01_ianuarie/22/i/21.07[/gallery-j]

The post 21 J Sf. Cuv. Simeon si Ioan Pustnicul; Sf. Proroc Iezechiel; †) Sf. Cuv. Rafael si Partenie, de la Agapia Veche appeared first on Basilica.ro - Agentia de presa a Patriarhiei Romane.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1216

Id: 60697

Data: Jul 21, 2016

Imagine: