Academicianul Constantin Ciopraga, cinci ani in iubirea Preasfintei Treimi
Pe 2 februarie s-au împlinit cinci ani de când Cerescul Parinte l-a chemat la odihna vesnica pe unul din vrednicii fii ai neamului românesc, academicianul Constantin Ciopraga, informeaza „Ziarul Lumina”. Personalitate de seama a culturii noastre, ilustru mânuitor al condeiului, apreciat critic literar, si mai cu seama neîntrecut slujitor al „liturghiei cuvântului“ savârsite pe altarul scolii, catedra, si-a dedicat toata viata adevarului si frumosului. Întotdeauna a cautat sa-si dubleze pretioasa lucrare literara cu daruirea deplina a omului de catedra, a dascalului instruit, însetat de cunoastere, izbutind sa-si transforme cursurile într-un act de nesfârsita prospetime si vigoare. De aceea, nu puteam trece peste aceasta data fara a ne aminti de marele iesean, care a scris si a facut istorie în literatura româna. În urma cu ceva timp, la un simpozion dedicat romancierului Sadoveanu, am avut bucuria sa-l întâlnesc pentru prima data si sa-i ascult graiul domol, asemenea renumitului sau predecesor. În preajma lui am trait un sentiment inexplicabil, caci arareori ti se întâmpla ca în prezenta unui om sa ai impresia de déjà vu. Încredintându-mi-se ascultarea de ghid la Muzeul „Mihail Sadoveanu“ din spatiul monastic al Vovideniei, a trebuit sa ma documentez în privinta operei scriitorului, asa ca am ajuns sa citesc exegeza academicianului Ciopraga asupra capodoperelor sadoveniene, ca si ale altor scriitori. M-a impresionat ca autorul nu s-a pierdut în detalii biografice, ci a staruit, cu rara finete, asupra universului tematic al operelor literare, descoperindu-ni-i în maretia si complexitatea lor. Interesul pentru studiile distinsului profesor iesean referitoare la creatia sadoveniana m-a acaparat repede, întelegând si de ce: cu toate ca numerosi exegeti s-au oprit asupra vietii si operei lui Sadoveanu, nu exista vreunul mai avizat decât Constantin Ciopraga. Nici nu se putea altfel, de vreme ce universitarul iesean s-a nascut pe aceleasi meleaguri: orasul Pascani; a trait o copilarie presarata cu multe din bucuriile prunciei sadoveniene, cu aceeasi credinta, datini, cutume. Mai mult, la Falticeni, a studiat în aceeasi scoala ca Sadoveanu: Gimnaziul „Alecu Donici“ (ulterior devenit Liceul „Nicu Gane“), stând chiar în bancile unde au stat si el, dupa propria-i marturisire. În acel tinut cu livezi nesfârsite, maestrul Ciopraga a continuat sa bea din apa întelepciunii, ca oarecând concitadinul sau. Cei doi au înca un punct comun important, ce i-a facut sa înteleaga viata ca nepretuit dar dumnezeiesc: amândoi au mers pe front, simtind mirosul si spaima mortii în fiecare clipa - Sadoveanu, în prima conflagratie mondiala, profesorul Ciopraga, în cea de-a doua, suportând cinci ani de prizonierat în lagarele sovietice (experienta dramatica, redata mai târziu în romanul „Nisipul“).Având în vedere si aceste neîntâmplatoare asemanari, întelegem de ce academicianul Ciopraga s-a aratat cel mai în masura sa ne dezvaluie tainele vastei creatii sadoveniene, stiind sa sesizeze ca nimeni altul rezonantele epice, lirice si dramatice, precum si registrul emotiilor si al sentimentelor puternice, izvorâte din varietatea temelor, a viziunii despre lume ori expresivitatea de esenta populara, cufundata adesea „în întuneric si suferinta, în tristete si revolta înabusita“. Citindu-le, parca stai de vorba cu cel ce le-a zamislit. Asa mi-am explicat sentimentul de déjà vu pe care l-am simtit atunci când i-am strâns mâna purtatoare de condei maiestrit, ce-a zugravit pe neprihanita foaie chipurile atâtor fauritori de literatura, deslusindu-ne frumusetea creatiei lor. Nu uit, de asemenea, bucuria primirii unor sfaturi privitoare la expozitia muzeala de la Vovidenia, la înfiintarea careia neobositul literat si-a adus o însemnata contributie. Au urmat si alte întrevederi cu nonagenarul academician, devenite pentru mine veritabile revelatii ale unui suflet clocotind de doruri multe, înalte nazuinte si alese bucurii. De aceea pastrez în taina inimii memoria marelui om de cultura Constantin Ciopraga, slujitor al cuvântului maret, scris ori rostit, fidel si luminat fiul al Bisericii lui Hristos, traitor autentic al credintei strabune, care a recunoscut ca în cele mai grele momente ale vietii lui, Dumnezeu i-a fost aproape.
Categoria: Actualitate ortodoxa
Data: Feb 4, 2014
Recomandari www.resurse-ortodoxe.ro: Cuvant la Duminica a XI-a dupa Rusalii (Pilda datornicului nemilostiv) (Arhim. Melchisedec, 28 august 2011) din categoria: Predici la Sfanta Manastire Putna,
Articole similare
Random Links
Users login
username:
Password:
Calendar
Evanghelia zilei