Continuam periplul printre ctitoriile de lemn ale Botosanilor, pentru a ajunge pe o alta fosta mosie boiereasca, la Talpa. Comunitatea de aici se mandreste cu una dintre cele mai frumoase bisericute vechi, ridicata, la 1777, de Teodor Volinschi. Pe malul Siretului, nu departe de hotarul Sucevei, pe locurile ce au apartinut, odinioara, boierului Sandu Ioan Talpa, sta si astazi, scoasa parca dintr-o cutie a timpului, o gingasa casuta a lui Dumnezeu. N-ai zice ca anii au trecut de-a valma peste barnele sale. Fragilitatea si trainicia, intr-o paradoxala alaturare, si-au dat mana, infratindu-se pentru vecie. Caci, dincolo de duritatea lemnului cioplit, lacasul ofera privirii ceva din delicatetea si rabdarea mesterilor ce i-au croit cu grija imbracamintea. Aproape doua veacuri si jumatate s-au scurs de cand pe mosia de la Talpa a rasarit, in mijlocul unei imparatii de clorofila, lacasul ce serveste si astazi comunitatii. In jur, casele vechi au disparut, altele s-au inaltat. Oamenii s-au petrecut unii pe altii in drumul catre lumea celor drepti, mosia a trecut de la un boier la altul, veacuri de-a randul au asezat peste sat ierni naprasnice si primaveri datatoare de viata, totul transformandu-se si miscandu-se in ritmul continuu al vietii. Numai bisericuta lui Volinschi, invesmantata in platosa-i de stejar, a ramas neschimbata, adapostind, la vreme de pace, dar si de restriste, gandurile, rugile, nelinistile sufletelor locului. Mica, neinfricata, darza - un scut al credintei statornice si un loc binecuvantat sa aline dorul de Cer. Ocrotit si ingrijit cum se cuvine, lacasul se bucura astazi de o infatisare ce face cinste acestei comunitati. In ultimii ani, bisericuta a trecut printr-un riguros si complet proces de restaurare, astfel incat va putea duce mai departe dulcea povara a anilor.Ajutata sa faca fata timpuluiParintele Daniel Caliman a venit paroh la Talpa in anul 2000. In primii trei ani a slujit in bisericuta de lemn, aceasta fiind, pe atunci, singura din sat. Era destul de degradata, insa nu se observa pe exterior, din cauza scandurii cu care era acoperita, isi aminteste preotul. Restaurarea lacasului a inceput in octombrie 2010, lucrarile fiind sustinute financiar de Aspazia Cojocaru, originara din Talpa. Altfel, comunitatea de aici, imputinata si imbatranita, nu ar fi putut suporta costurile uriase ale lucrarilor ce se impun in cazul unei biserici monument istoric. Procesul a fost unul complex si a vizat atat exteriorul, cat si interiorul. Practic, biserica a fost consolidata din temelii, barnele au fost descoperite, interiorul refacut, iar catapeteasma se afla si acum in plina etapa de restaurare. Toata biserica a fost subzidita, pentru a i se consolida temelia, iar peretii de barne au fost incorsetati cu stalpi de metal, astfel incat sa nu se mai lase. Lambriul de la exterior a fost dat jos, ca barnele sa poata respira. Cele deteriorate au fost inlocuite. Tot lemnul a fost tratat impotriva carilor, explica pr. Daniel Caliman. Lucrarile au fost efectuate cu toate avizele Directiei Judetene pentru Cultura, Culte si Patrimoniu, cu sprijin si consultanta de specialitate. Ceea ce de putine ori se intampla in cazul unor astfel de monumente. La Talpa insa, parohul nu s-a abatut deloc de la litera legii. Asa se face ca acum comunitatea se poate mandri cu un ansamblu arhitectural corect restaurat. Bisericuta ar fi ramas poate la fel de subreda si nimic din ce-am facut nu ar fi fost posibil fara suportul financiar al doamnei Aspazia Cojocaru (n.r. - fost judecator la Curtea Constitutionala a Romaniei), care s-a nascut aici, la Talpa, si care si-a dorit mult sa poata face ceva pentru biserica satului, spune parintele Caliman.Stilul arhitecturalBisericuta cu hramul Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil de la Talpa este construita pe talpa de stejar, din barne incheiate la colturi in cheotori si asezate pe o temelie de piatra de rau. Initial, acoperisul era de dranita. In decursul timpului, aceasta a fost insa inlocuita cu tabla. Astazi, acoperisul este din nou de sindrila. La inceput, lacasul nu avea decat pronaos, naos si altar, pridvorul fiind o adaugire ulterioara. In timp, biserica a fost blanita la exterior cu un lambriu vopsit, pentru protectia interiorului, practica frecvent intalnita in randul lacasurilor de lemn. Astazi, dupa un proces riguros de restaurare, acest lambriu a fost dat jos, iar barna poate sa respire din nou. Lacasul si-a recapatat astfel infatisarea dintru inceput. Iar ceea ce ofera ochiului e de o frumusete de netagaduit. In plus, reprezinta o marturie pretioasa despre lucrul in lemn al mesterilor din urma cu aproape doua veacuri si jumatate, caci acum se pot observa cu usurinta imbinarile, felul in care lemnul a fost cioplit, se pot admira motivele sculptate - o insiruire de discuri rotunde, ce marginesc streasina constructiei si care simbolizeaza soarele, lumina. La interior se remarca stalpisorii sculptati ai peretelui despartitor din naos si pronaos.Reparatii in decursul istorieiDe-a lungul celor aproape 250 de ani de existenta, biserica nu a suferit refaceri si reparatii foarte frecvent. Potrivit insemnarilor lui Nicu Filipescu Dubau, din Dictionarul Geografic al judetului Dorohoi de la 1891, biserica de lemn de la Talpa ar fi fost reparata in 1860 de Ioan Volinschi, pro-prietarul de atunci al mosiei. De asemenea, in registrele parohiei se consemneaza alte interventii in anii a60 ai secolului trecut. Insa, de departe, cele mai serioase lucrari s-au facut din 2010 incoace, cand biserica, declarata monument istoric, a fost supusa unei ample si complexe restaurari. Aceasta a vizat constructia in ansamblul sau. S-a decapat exteriorul si interiorul, descoperindu-se barna originala, s-a tratat lemnul, partea de sub acoperis a fost inlocuita, pentru ca lemnul era destul de degradat, iar streasina a fost considerabil largita, pentru a proteja fundatia de apa. Peretii de barna au fost intariti cu stalpi metalici, iar temelia a fost consolidata, explica parohul de la Talpa. De asemenea, pridvorul bisericutei a fost reconstruit dupa tiparul celui initial, ca si clopotnita. Şi interiorul a fost restaurat integral. Catapeteasma se afla si acum intr-un atelier de restaurare, fiind vizata pictura. Potrivit specialistilor, aceasta este deosebit de valoroasa. Catape-teasma este cea originala. Pictura era destul de degradata si nu puteam sa o lasam asa. Acum se afla la Muzeul Bucovina din Suceava, pentru restaurare. In timp, ea a fost repictata, iar specialistii de la Suceava au descoperit, in urma expertizei, pictura originala. Vor fi readuse la viata cinci icoane, iar celelalte vor fi curatate. Am vrut sa lasam martori aici, in biserica, sa se poata admira ceva ce vine chiar de la inceputurile bisericii, spune pr. Daniel Caliman. Biserica noastraAsa numesc oamenii din Talpa bisericuta de lemn a strabunilor. Cu ea s-au trezit. Aici s-au botezat, s-au cununat, iar in cimitirul din jurul lacasului li se odihnesc stramosii. Sunt foarte legati de ea, poate si pentru faptul ca pana in 2003, cand s-a construit biserica noua, a fost singurul loc in care s-au rugat. Au fost insa ierni cand am slujit numai aici, fiind foarte frig in cea de zid. Altfel se simteau «in biserica noastra», cum o numesc ei, povesteste parintele Caliman.Lucrarile de restaurare au fost finalizate inca de anul trecut, insa bisericuta asteapta, primenita de sarbatoare, podoaba cea mai de pret a interiorului: catapeteasma. Dupa ce si aceasta va fi asezata la locul ei, lacasul isi va recapata duhul si frumusetea pe deplin.Intentia parohului este de a o amenaja ca un muzeu al satului, dar un muzeu viu, in care sa se slujeasca macar o data pe luna. E marea mea dorinta. Pentru ca am slujit in primii trei ani aici; e locul in care m-am format ca preot. E foarte intim, te simti intr-un fel special…, considera parohul. (Articol publicat in Ziarul Lumina din data de 26 iulie 2013, semnat de Otilia Balinișteanu)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 721

Id: 32729

Data: Jul 26, 2013

Imagine: