La Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxa a Patriarhiei Române a aparut, cu binecuvântarea Preafericitului Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, lucrarea Acatistul Intrarii în biserica a Maicii Domnului, în noua colectie de „Acatiste si Vieti de Sfinti”.Sarbatoarea Intrarii în biserica a Maicii Domnului (numita în popor si Vovidenia) aminteste fap­tul aducerii cu evlavie, în biserica Legii vechi, adica în templul din Ierusalim, a copilei de trei ani, care avea sa fie Maica Domnului nostru Iisus Hristos; întâi, pentru ca acest fapt, atunci când s-a petrecut, s-a împlinit într-un chip minunat si, al doilea, el cerea o pregatire pentru taina nasterii cu trup omenesc a Fiului lui Dumnezeu, care avea sa se savâr­seasca prin mijlocirea Nasca­toarei de Dumnezeu. Traditia Bisericii arata motivul pentru care Nascatoarea de Dumnezeu a fost dusa la templul Legii vechi si daruita Domnului: Ana, cea pururea pomenita, sotia lui Ioachim, care mai toata viața ei a fost stearpa, adica nu a putut naste copii, luând îndemn din cele ce s-au petrecut cu cealalta Ana, care era si ea stearpa, mama Prorocului Samuel, se ruga, împreuna cu barbatul ei Ioachim, lui Dumnezeu, Stapânul firii, sa le daruiasca lor un copil, fagaduind ca, daca le va împlini cererea, îndata îl vor darui si închina lui Dumnezeu. Şi asa a nascut Sfânta Ana pe ceea ce s-a facut începutul mântuirii neamului omenesc, pe pururea Fecioara Maria. Iar când ea a fost de trei ani, au luat-o parintii ei si au adus-o la templu si, adunând ceata de fecioare, au întâmpinat-o cu faclii aprinse, însotind-o pâna la treptele tem­plului si au încredintat-o preo­tilor. Deci, luând-o arhiereul cel de atunci, Zaharia, a dus-o în cele mai dinlauntru ale templului, în Sfânta Sfintelor, unde, o data pe an, intra numai singur arhiereul. Şi aceasta a facut-o din insuflarea lui Dumnezeu, Cel ce avea sa Se nasca dintru ea, spre mântuirea lumii. Ca, de vreme ce chivotul Legii vechi nu mai era acolo de la robia babilonica, se cuvenea a sta acolo Preacurata Maria, care avea sa fie chivotul cel însufletit si adevarat al sfinteniei si care avea sa poarte nu tablele umbrei Legii, ci pe însusi Datatorul Legii; nu mana care hranea trupeste, ci chiar pe Pâinea vietii, Care S-a coborât din cer spre viata lumii, adica pe Fiul lui Dumnezeu întrupat. Şi a ramas Fecioara la templu, ducând sfânta vietuire. Erau la templul din Ierusalim trei rânduri de chilii, în care locuiau, cu frica de Dumnezeu, fecioare si vaduve închinate Domnului, precum și slujitori ai templului. În acest loc de buna crestere, Sfânta Fecioara, necontenit deprindea, sub supravegherea fecioarelor mai în vârsta, lucrul de mâna, citirea Scripturii și îndeosebi rugaciunea. Dar cu cât crestea cu vârsta, cu atât crestea si cu harul si se ruga mult în Sfânta Sfintelor, încât dupa drep­tate se spunea ca mai mult locuia acolo. În fiecare zi se ruga de dimineata pâna la ceasul al trei­lea, apoi pâna la ceasul al noua­lea se ostenea cu lucrul de mâna, iar de la al noualea ceas se ruga iarasi pâna târziu în noapte. Şi în fiecare seara Arhanghelul Gavriil, aratându-i-se împreuna cu alti îngeri, îi aducea hrana cereasca, iar hrana primita de ea de la preoti o dadea saracilor. Din vreme în vreme, Sfintii ei Parinti, Ioachim si Ana o cercetau, dar dupa sapte ani ei au trecut la cele vesnice. Preacurata a ramas la templu pâna la vârsta de 15 ani, când arhiereul a socotit sa o casa­toreasca. Atunci Sfânta Fecioara a descoperit arhiereului si preoti­lor ca ea, înca din leagan, este fagaduita lui Dumnezeu si ca ea însasi a ales o viata de feciorie neîntrerupta. Drept aceea, a fost logodita cu dreptul Iosif, atunci în vârsta de aproape 80 de ani, ca, sub acest chip, sa se pazeasca ea curata în lume; si astfel, Iosif logodnicul a luat-o în casa lui din Nazaret. Se spune ca arhiereul i-a încredințat Fecioarei ca ultima îndatorire la plecarea de la templu sa participe la teserea unei noi catapetesme pentru Sfânta Sfintelor, pe care Preacurata a lucrat-o cu sârguinta. Aceasta catapeteasma avea sa se rupa în vremea Patimirii Domnului pe Cruce. Astfel, neîntinata Maria a fost pregatita sa devina Maica Fiului lui Dumnezeu, vietuind în chip cu totul virtuos si asemenea îngerilor, ca un vas al sfinteniei. Acest praznic, sarbatorit în fie­care an la 21 noiembrie, ne aminteste, astfel, despre virtutile Maicii Domnului, despre fecioria ei închinata Mirelui ceresc, des­pre viata ei de rugaciune si des­pre însemnatatea sfintitoare a bisericii.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 815

Id: 35710

Data: Nov 20, 2013

Imagine: