Protoieria III Capitala a organizat in perioada 12-14 martie 2013 la Centrul social-pastoral Sfanta Cruce din Busteni, cercuri pastorale care sa raspunda provocarilor pastoral-misionare contemporane, dupa cum a precizat Parintele Dinu Pompiliu, Protopopul Protoieriei III Capitala.Cu aceasta ocazie, sub directa coordonare a parintelui protoiereu Pompiliu Dinu, in seara zilei de luni, 12 martie 2013, parintele profesor Tache Sterea a susținut o  interesanta conferința teologica, avand ca tema Provocarile pastoral-misionare contemporane și posibile remedii . Parintele prof dr. univ. Tache Sterea a spus printre altele: Lumea contemporana manifesta un dinamism complex, pentru unii deconcertant, pentru alții chiar greu de suportat. Biserica iși desfașoara activitatea in acest mediu efervescent, in care ceea ce astazi este nou, maine este perimat. Schimbari spectaculare se produc in domeniile umane fundamentale: in politica, in economie, in ceea ce astazi este numita cultura și civilizație sau spiritualitate seculara. Biserica trebuie sa raspunda intr-un mod adecvat și eficient in același timp și are la dispoziție o singura modalitate de abordare: raportarea acestor fenomene și procese la norma obiectiva a realitații care este Revelația divina. In cazul in care procedeaza altfel, și cum s-a intamplat și se intalnește in Occident (raporteaza Revelația divina la problemele contemporane) consecințele au fost și raman catastrofale, Biserica simțindu-se obligata sa se solidarizeze fara niciun fel de discernamant teologic cu anumite nevoi culturale și sociale, situandu-se astfel intr-o poziție in același timp periculoasa și ridicola. De aceea Biserica trebuie sa raspunda acestor provocari de pe poziția ei, cu metodele și instrumentele ei, pentru ca daca nu o face este acuzata in mod reflex fie de imobilism sau anchilozare, fie de anacronism sau lipsa de interes fața de problemele societații contemporane .In partea a doua a intalnirilor parintele asist. univ. Petre Sperlea a vorbit despre Atitudinea Statului roman fața de Biserica Ortodoxa Romana in a doua jumatate a sec. al XIX-lea și in perioada interbelica. Preacucernicia sa a spus printre altele: In a doua jumatate a sec. al XIX-lea apare la noi, prin generația pașoptista, o mentalitate de import, o mentalitate seculara, ostila Bisericii și anticlericala. Aceasta mentalitate și-a avut sursa in iluminismul francez și in spiritul Revoluției din 1789, unde s-a plamadit o ideologie anti-creștina. Astfel, este proclamat cultul rațiunii (rațiune care se substituie lui Dumnezeu), apare antropocentrismul prin hiperbolizarea omului (omul – masura tuturor lucrurilor) și, in numele laicismului modern, se elimina, pe cat posibil, prezența și rolul Bisericii in societate (Ecrasez l’infame! Distrugeți infamia! spunea Voltaire, prin infamie ințelegand Biserica Catolica).Mentalitatea laica despre care vorbim, straina de sufletul poporului roman, s-a intruchipat in legile bisericești promulgate sub Alexandru Ioan Cuza, legi defavorabile Bisericii in cea mai mare parte. Prin Legea secularizarii toate bunurile bisericești au fost trecute in patrimoniul Statului. Masura a fost nedreapta in cazul manastirilor neinchinate. Primul protestatar a fost mitropolitul Sofronie Miculescu al Moldovei care a aratat, printr-o scrisoare din 1859, ca prin secularizare au fost incalcate drepturile Bisericii. Intervenția sa avea sa-l coste, intrucat a fost suspendat din scaun și exilat la manastirea Slatina, unde avea sa moara cateva luni mai tarziu (+18 mai 1861). Prin secularizare, Statul roman a devenit cel mai mare stat domenial din lume. Potrivit unui inventar agricol intocmit in 1909 de Anton Carp, ministru al Domeniilor, au fost sechestrate 318 domenii bisericești care insumau 1.403.000 ha trecute in patrimoniul Statului, care deținea suprafețe mici inainte de secularizare (doar cinci domenii). S-a demonstrat ca un procent de 31% din veniturile totale ale Statului proveneau din aceste domenii. Improprietarirea țaranilor s-a facut in proporție de 25%, deci in mica masura. Problema țaranimii nu a fost rezolvata ceea ce a declanșat mai tarziu rascoala de la 1907. Pamanturile confiscate de la Biserica au ajuns, din pacate, in posesia marilor latifundiari, in timp ce clerul bisericesc și țaranimea erau victime ale unei situații materiale deplorabile cu urmari nefaste și prelungite in timp. Daca in Austria, dupa secularizarea lui Iosif al II-lea, s-a protejat Biserica prin constituirea acelui religios fonde , iar in Italia s-a creat fondo per il culto . La noi, dimpotriva, nu s-a acordat nicio despagubire Bisericii. Din momentul secularizarii, Biserica noastra iși pierde autonomia financiara și materiala, devenind dependenta de Stat.O parte din manastiri sunt desființate și transformate in biserici de mir, in inchisori, ospicii etc. Biserica suporta o diminuare de autoritate și de exercitare a lucrarii sale in lume, așa cum constata Nichifor Crainic: Știrbirea prestigiului bisericesc o incepuse Regulamentul Organic. Cuza Voda o desavarși in scurt timp, cand Biserica s-a rostogolit catastrofal. Deposedarea de averi aduse treptat, deposedarea de inițiativa și de autoritate. Viața manastirilor a secat. (Puncte cardinale in haos)In timpul lui Cuza se introduce un episcopat civil prin Legea de numire a mitropoliților și episcopilor eparhioți din 11 mai 1865 cand ierarhii sunt numiți de Domnitor, dupa o prezentare a Ministrului Cultelor in urma deliberarii Consiliului de Miniștri. Aceasta ingerința a lui Cuza in alegerea ierarhilor a declanșat lupta pentru canonicitate care va dura pana la 1872, ducand la scindarea ierarhiei romanești. Alaturi de secularizare, Legea pentru reglementarea schimei monahale din noiembrie 1864 reprezinta o noua lovitura aplicata monahismului. Se impun limite de varsta la intrarea in monahism (60 anii pentru barbați și 50 ani pentru femei), iar intrarea intr-o manastire se facea numai cu acordul prealabil al Ministerului Cultelor și Instrucțiunii. Prin Legea comunala din 3 decembrie 1864 (art. 92), actele de stare civila (naștere, casatorie, deces) au fost trecute din seama Bisericii in sarcina primarilor comunali, deveniți ofițeri ai starii civile , iar in Codul Civil era prevazuta ca obligatorie doar casatoria civila. Decretul organic pentru constituirea unei autoritați sinodale centrale din 3 decembrie 1864 reprezinta singura lege favorabila Bisericii in aceasta perioada. Astfel, prin primul articol, se declara pentru prima data in mod oficial autocefalia Bisericii Ortodoxe Romane: B.O.R. este și ramane independenta de orice autoritate bisericeasca straina, in ceea ce privește organizarea și disciplina . In articolul al treilea se precizeaza: Sinodul general al B.O.R. pastreaza unitatea dogmatica a sfintei credințe ortodoxe romane cu Mare Biserica de Rasarit. In ambele articole invocate gasim așadar o autocefalie declarativa (nu și obținuta) a Bisericii noastre, precum și o definiție a conceptului de autocefalie. Decretul organic prevedea și contopirea celor doua sinoade (de la Iași și de la București) intr-unul singur, ținut la București și prezidat de Mitropolitul Nifon, care va capata titlul onorific de primat titlu intalnit in Biserica noastra pana in anul 1925, cand va fi inlocuit cu cel de patriarh .De cele mai multe ori, evenimentele politice de la noi prefațeaza și predetermina oarecum pe cele bisericești. Prin urmare Unirea Principatelor a condus la unificarea bisericeasca intr-un singur sinod. In perioada interbelica, B.O.R. deși considerata dominanta prin Constituția din 1923 este din nou victima unor legi promulgate de Statul roman. Amintim mai intai Concordatul cu Vaticanul din 1927 (ratificat in 1929 sub guvernul Maniu), prin care s-au acordat Bisericii Catolice privilegii deosebite: creșterea numerica a eparhiilor catolice, dreptul Vaticanului de-a numi episcopi catolici in Romania, inființarea unui patrimoniu sacru pentru Biserica Catolica etc. De o situație privilegiata, in detrimentul Bisericii Ortodoxe Romane, s-au bucurat și celelalte culte, prin Legea cultelor din 1928. Urmarea acestei legi a fost proliferarea crescanda a cultelor eterodoxe cu incurajarea parinteasca a Statului roman.O alarmanta raspandire și dezvoltare au cunoscut cultele adventist și baptist. Astfel, in toamna lui 1929, s-au serbat 50 ani de la apariția baptismului in Romania, iar in 1933 s-a organizat la Ploiești primul congres al adventismului. B.O.R. prin ședința Sfantului Sinod din 31 mai 1928 desemneaza pe episcopul Grigorie Comșa al Ardealului pentru a organiza congrese misionare in toate eparhiile, in vederea edificarii asupra metodelor de combatere a sectanților. Se stabilește ca primul congres sa se țina la Arad, iar pe viitor in fixare eparhie, cu obligativitatea participarii tuturor misionarilor eparhiali. Menționez ca al doilea Congres de acest gen a avut loc la Chișinau, la inceputul lui octombrie 1929 sub președinția mitropolitului Gurie Grosu al Basarabiei, de fața fiind și pr. Grigorie Pișculescu, arhim. Iuliu Scriban și Nichifor Crainic.Conștientizand pericolul sectelor și cunoscand atitudinea ingaduitoare a Statului fața de acestea (art. 6 din Legea cultelor din 1928 prevedea sancțiuni in cazul lor doar in situația in care instigau la nesupunere fața de Constituția țarii, fața de autoritați, de legile și ordonanțele in vigoare), Sfantul Sinod va solicita fiecarei eparhii unui tablou in care, pe cercuri sau districte protopopești, sa se treaca, pe cat posibil exact, sectele și ereziile prezente in cuprinsul eparhiei respective, numarul de familii și de suflete care au trecut la aceste secte, precum și a celor reveniți la B.O.R.. Masura era necesara pentru a cunoaște mișcarea sectelor in vederea organizarii contrapropagandei. Misiunea Bisericii se desfașoara greu in aceasta perioada pe fondul subfinanțarii din partea statului.Intr-un discurs ținut in Senat, episcopul Vartolomeu Stanescu al Ramnicului Noului Severin (1921 – 1938) arata ca secularizarea de așa vreau, așa fie din 1864 a pus Biserica in situația de a nu-și face datoria culturala, morala și misionara. Episcopul Vartolomeu solicita reintegrarea Bisericii in drepturile ei firești, aratand ca starea materiala precara a Bisericii și a preoțimii este consecința atitudinii ostile a Statului roman fața de Biserica. Articolele aparute in presa bisericeasca interbelica sub titlul: Dreptate pentru preoțime sau Se achita Statul roman de abligațiile cuvenite lui? dezvaluiesc salarizarea de batjocura acordata preoțimii interbelice. Prima salarizare a clerului s-a realizat prin Legea clerului mirean din 1893 fiind o salarizare insuficienta, așa cum o intalnim și perioada dintre cele doua razboaie mondiale și cum, din pacate, exista și astazi.In perioada recesiunii economice (1929-1933) guvernul Iorga - Argentoianu recurge la reduceri salariale pentru funcționari, aplicand așa zisele curbe de sacrificiu . Pe langa curbele aplicate tuturor salariilor, s-au mai aplicat doua curbe speciale pentru salariile preoților, sub pretext ca aceștia au venituri extrabugetare. Prin Legea pentru unificarea contribuțiilor directe veniturile epitrahilului, considerate ca venituri profesionale (cf. art. 48), au fost impuse cu cota de 12%. In aceste condiții, nu-i de mirare exodul unora dintre preoți catre ocupații considerate mai banești, precum și apelarea la imprumuturi bancare. Imprumuturile bancare erau considerate un procedeu daunator prestigiului preoțesc și impovarator pentru condiția materiala a clerului prin dobanzile exagerat de mari. Pentru inlaturarea acestor inconveniențe și din dorința de a oferi o protecție materiala preoțimii, au aparut in Episcopia Ramnicului Noului Severin instituții financiare bisericești, și anume bancile preoțești. Prezente in fiecare capitala de județ din Eparhia Olteniei interbelice, acestea au fost inființate numai prin capitalul subscris de preoți.Prima instituție de acest gen a fost banca Ajutorul din Ramnicul Valcea inființata la 10 iunie 1929, fiind in același timp, prima banca populara cooperatista din țara. Preotul Ioan Marina, viitorul patriarh al Romaniei, i-a intocmit statutele. Aceste banci au constituit in epoca o forma de solidaritate creștina in randul preoțimii din Oltenia, la baza funcționarii fiind principiul cooperatist și creștin: Toți pentru unul și unul pentru toți! .     In dimineața zilei de 14 martie un grup de preoți, in frunte cu Parintele Consilier Administrativ al Arhiepiscopiei Bucureștilor Veniamin Goreanu, au oficiat Sfanta Liturghie, iar dupa Sfanta Liturghie a urmat intalnirea cu preoții, unde, intr-o atmosfera frațeasca s-au discutat probleme mereu actuale ale Bisericii. Cercul pastoral s-a incheiat printr-o agapa frațeasca.Foto: ARHIVĂ

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 718

Id: 29143

Data: Mar 14, 2013

Imagine: