Azi traim intr-o lume in care Duhul Sfant este inabusit si alungat de indiferentism, materialism, egoisme de tot felul sau false duhuri si energii. De aceea Cincizecimea trebuie sa fie o sarbatoare cu mare incarcatura pentru omul modern, sansa unor noi posibilitati pe care oamenii le primesc de la Duhul Sfant. Ea ne cheama sa ne gasim vocatia comunitara, sa traim intr-un orizont obstesc, sa nu cedam ispitei egoismului ridicata la rang de virtute. I Pregatirea aperceptiva Cincizecimea, eveniment istoric relatat in cartea Faptele Apostolilor, reprezinta ziua de nastere a Bisericii Crestine. Daca la Inaltarea Domnului firea noastra omeneasca a fost urcata pe tronul imparatesc din ceruri, la Cincizecime S-a pogorat Duhul Sfant la firea noastra. Puterea Duhului Sfant coboara peste Sfintii Apostoli si din oameni obisnuiti ii face oameni preaintelepti, curajosi in cele ale credintei. Sfantul Duh nu a venit doar pentru Sfintii Apostoli, ci a venit sa imbratiseze intreaga creatie. El ii pecetluieste pe toti cei botezati de-a lungul istoriei pana la sfarsitul veacurilor, ii insoteste si ii insufleteste duhovniceste. De aceea spunem ca Cincizecimea nu are doar o dimensiune eclesiala, ci si una personala. Cu fiecare crestin se petrece (se repeta) Taina Cincizecimii la Sfantul Botez prin Sfanta Mirungere, iar oamenii credinciosi traiesc o continua Cincizecime, o continua impartasire cu darurile Sfantului Duh. II Anuntarea temei Pornind de la evenimentul universal al constituirii vazute a Bisericii, vom vorbi despre Cincizecimea personala si preotia imparateasca a mirenilor aflata in stransa legatura cu lucrarea Duhului Sfant in lume.III TratareaPreotia imparateasca a mirenilorSfanta Taina a Botezului a fost numita de catre parintele Alexander Schmemann Cincizecimea personala, adica o insusire proprie a harului lui Dumnezeu pentru a se intari viata crestina dobandita la Botez. Prin aceasta Taina se indeplinesc, astfel, cuvintele Mantuitorului Hristos ca fiecare dintre noi trebuie sa ne nastem din nou din apa si din Duh. Crestinii nascuti prin Botez si sfintiti prin Mirungere au o preotie imparateasca sau duhovniceasca, deosebita de preotia sfintitoare sau ierarhica si intr-un fel premergatoare acesteia. Prin Pecetea darului Duhului Sfant. Amin, credinciosii pot colabora cu preotia sacramentala, devin coliturghisitori, adica impreuna-lucratori cu preotul in actul liturgic. Misiunea preotiei imparatesti este aducerea jertfelor duhovnicesti prin prezenta si participarea la Sfanta Liturghie, pomelnicul si ofrandele aduse, prin faptele dragostei fratesti, prin rugaciune. Toti crestinii trebuie sa fie participanti activi la viata Bisericii in lume. De aceea, a constientiza preotia imparateasca nu este altceva decat a trai plenar conditia de crestin. Asa cum la Cincizecime Duhul Sfant S-a pogorat sub forma de limbi ca de foc, individualizate pentru fiecare Apostol, le-a dat putere, i-a improspatat, i-a binecuvantat, in starea in care se aflau ei, tot asa fiecare om are chemarea lui personala, vocatia lui, sansa lui de a inflori si rodi intr-un mod special. Marea provocare a crestinului de astazi este sa constientizeze la ce anume este chemat, ce vocatie are, ce loc trebuie sa umple ca piatra vie in Biserica. Sfantul Apostol Pavel spunea despre slujirea crestinilor: Şi pe unii i-a pus Dumnezeu in Biserica: intai apostoli, al doilea prooroci, al treilea invatatori; apoi pe cei ce au darul de a face minuni; apoi darurile vindecarilor, ajutorarile, carmuirile, felurile limbilor (I Cor. XII, 28). In mod concret, preotia imparateasca a mirenilor se poate manifesta prin urmatoarele slujiri: liturgica prin coliturghisire dialogala; didactica in cazul profesorilor de religie si invatamantul teologic; pimenica sau conducatoare in conformitate cu Statutul Bisericii Ortodoxe Romane; misionara prin viata in Hristos si dupa masura darului cu implicare sociala, culturala, stintifica, economica, didactica, politica dupa nevoile comunitatii. Preotia imparateasca este o realitate eshatologica, asa cum da marturie Sfantul Ioan Evanghelistul in Cartea Apocalipsei, atunci cand descrie Noul Ierusalim: Şi templu n-am vazut in ea, pentru ca Domnul Dumnezeu Atottiitorul si Mielul este templul ei (Apocalipsa XXI, 22). Acest lucru arata ca nefiind templu, nu mai este nici preotie sacramentala, ci doar imparateasca si ca toti ne vom impartasi si vom sluji Mielului nemijlocit. Pregustam aceasta experienta in Saptamana Luminata, cand fiecare credincios practicant, barbat sau femeie, gusta din Sfintele Pasti (paine si vin special sfintite), administrandu-le singuri timp de o saptamana.Duhul Sfant in Biserica si in lumea de aziPericopa de la Sfantul Evanghelist Ioan care se citeste la praznicul Rusaliilor ne arata ca oamenii fara Duhul Sfant sunt foarte imprastiati, raman adeptii unui punct de vedere personal si nu se pot ridica la intelegerea adevarurilor vesnice. Pana nu Se coboara Duhul Sfant, oamenii nu pot fi comunitari cu adevarat, nu pot spune asemenea Parintilor Sfintelor Sinoade Parutu-S-a Duhului Sfant si noua. Duhul Sfant vine, strabate mintile, sufletele si constituie un adevar comun, vesnic, dincolo de parerile personale ale fiecaruia. Din 12 Sfinti Apostoli foarte deosebiti unul de altul, Dumnezeu a facut, prin lucrarea Duhului Sfant, o prima comunitate. Este taina pe care incercam sa o traim noi toti in Biserica. La fiecare Sfanta Liturghie asteptam pogorarea Sfantului Duh ( pe Acela, Bunule, nu-L lua de la noi, ci-L innoieste noua) ca sa fim integrati toti in aceasta unitate epiclectica in care se afla Maica Domnului si cei 12 Apostoli, Sfintii Ingeri si toti sfintii lui Dumnezeu. Duhul Sfant a dat Sfintilor Apostoli puterea de a se face intelesi, posibilitatea de comunicare de la inima la inima, de la minte la minte. Şi aceasta va ramane pentru totdeauna zestrea Bisericii. Astfel, Cincizecimea vine ca o recuperare a unui moment de ratacire in istoria omenirii, si anume ridicarea Turnului Babel cand s-a intemeiat o comunitate bazata pe ambitie. La Cincizecime, Sfintii Apostoli au primit focul Cuvantului (sabia Duhului) care arde granitele dintre oameni, care duce la unitatea si intelegere, pastrand identitatea celui care cuvanta, dar si a celui care asculta. Duhul Sfant este o Prezenta permanenta in lume, in Biserica si in inima omului. Şi aceasta Prezenta se va face simtita pana la sfarsitul veacurilor, cand Biserica se va extinde la dimensiunile intregii lumi. Viata Bisericii nu poate fi decat una de invocare a Duhului Sfant in cadrul Sfintei Liturghii, a Sfintelor Taine si ierurgii, dar si la nivel personal. Orice crestin isi incepe randuiala de rugaciune prin rugaciunea Imparate ceresc, Mangaietorule…. Nu putem sa Il numim pe Dumnezeu Tatal nostru decat in Duhul Sfant. Toata viata crestina este dusa in umbra Duhului, pe care-L simtim in inima noastra ca dragoste, bucurie, pace (Galateni V, 22), care lucreaza in noi daruri si tamaduiri.IV AsociereaCrestinii sunt chemati sa constientizeze ca sunt preotie imparateasca, neam sfant, popor agonisit de Dumnezeu si ca viata lor este sfintita, curatita, innoita de lucrarea Duhului Sfant printr-o Cincizecime personala continua. Duhul Sfant Se daruieste tuturor, vrea sa faca o comunitate din oameni separati, ii uneste in Biserica lui Dumnezeu, Trupul cel tainic al lui Hristos.V GeneralizareaPrin Duhul Sfant, asa cum spunea Parintele Staniloae, curge si creste viata dumnezeiasca in Biserica. In afara Cincizecimii nu exista adevarata unitate intre oameni decat in moarte. Unitatea care da viata si sens vietii, care innoieste si improspateaza vine din Invierea Domnului, prin lucrarea Duhului Sfant. Chiar daca lucrarea Duhului in Biserica nu se mai realizeaza prin minuni sensibile ca la Rusalii, El intretine viata dumnezeiasca in ea cu impreuna-lucrare a omului.VI AplicareaIntreaga noastra viata trebuie sa stea sub semnul Cincizecimii si al preotiei slujitoare prin care ne sfintim pe noi insine si contribuim la sfintirea lumii. (Articol aparut sub semnatura Pr. lect. dr. Radu Muresan si publicat in "Ziarul Lumina" din data de 25 iunie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 877

Id: 32014

Data: Jun 25, 2013

Imagine: